Ziua mult așteptată, 14 februarie, tocmai sosea, iar Samantha Kingston aștepta cu sufletul la gură să se întâlnească cu prietenele ei Lindsay, Elody și Ally.
Până în ora de Matematică a primit destui trandafiri, unul dintre ei fiind al prietenului ei, Rob, un băiat cu care s-ar fi visat mult timp împreună și a unui fost prieten din copilărie Kent, un " ciudat ".
Află mai târziu de la prietenele ei că el dă o petrecere și este sigură că trebuie să meargă. Acolo vine și Julie Sykes, fata de care își bătea joc Samantha împreună cu prietenele ei, iar ea ajunge să subiectul de râs al tuturor, din nou.
Atunci când se decid să plece, mașina lui Lindsay derapează și cade într-o vale.
Iar atunci moare pentru prima oară.
Când se trezește observă că este din nou 14 februarie și își dă seama că ziua de ieri, cea în care a murit, se va repeta de acum în colo, de șapte ori.
" Dar lucrurile se schimbă după ce mori - poate pentru că actul cel mai mare de însingurătate pe care poți să-l faci este să mori "
Și în aceste șapte zile, vechea Samantha Kingston ajunge să dispară definitiv. Repetiția aceleiași zile au ajutat-o să pune diferite persoane în anumite situații, să vadă cine ține la ea și cine nu și nu în ultimul rând să afle lucruri noi care o fac să-și schimbe în totalitate opinia asupra unor lucruri.
" Atât de multe lucruri devin frumoase când te uiti la ele cu adevărat "
A început să aprecieze lucrurile mici, precum accentul surorii ei care o enerva înainte, replicile mamei sale, până și liceul pe care îl ura așa de mult înainte. Încearcă să îndrepte lucrurile, chiar dacă nu vor mai conta a doua zi, face totul pentru niște persoane pe care le batjocorea înainte de a muri.
" Uneori mi-e teamă să mă culc din cauza lucrurilor pe care le las în urmă "
În ultimele zile își dă seama cine e defapt Rob și începe să-l disprețuiască și se îndrăgostește de băiatul cu ochi verzi precum iarba cosită, Kent. Știe că el va fi pentru totdeauna "eroul" ei, chiar atunci când este la pământ.
În a șaptea zi dorește să o ajute pe Juliet, care vroia să se arunce în fața a două tiruri și mor amândouă. Are din nou aceeași senzație pe care o avea când se termina o zi din șapte, aceea că plutea și se prăbușea până când auzea soneria plăcută a alarmei." Bănuiesc că ăsta e secretul, dacă îți dorești vreodată ca lucrurile să fie cum au fost, trebuie doar să te uiți la cer "
Opinia mea-
În pofida începutului romanului, care este puțin cam deochiat, cartea mi-a plăcut foarte mult. Mi-a schimbat și mie viziunea asupra unor lucruri, așadar v-o recomand :) !
Scor-
✘✘✘✘✘/5
Cartea mi se pare destul de interesantă... Poate o găsesc şi eu la bibliotecă, tu de unde ai citit-o?
RăspundețiȘtergereEu am cumpărat-o de la librărie, dar o poți găsi și la bibliotecă, nu e o carte chiar așa de nouă.
Ștergere