3 [6] Disparitia statuii din parc de Rodica Ojog-Brasoveanu

Titlu: Dispariția statuii din parc

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Editura: Nemira

Număr de pagini: 285

Anul apariției: 2001

Dispariția statuii din parc este ultimul roman polițist din seria Remember Melania si aduce o nouă enigmă care trebuie dezlegată de maiorul Minerva Tutovan, cu ajutorul neprețuit al deja faimoasei Melania Lupu. Sub pălaria ei de personaj vetust, Melania – coșmarul maiorului Cristescu vreme de cinci ani –, ascunde o minte și apetituri de gangster. 

Cum se va implica și ce metode ingenioase va găsi, de aceasta dată, Melania pentru a rezolva misterul dispariției statuii din parc? Cititorul va afla din această carte...

După ce am citit 320 de pisici negre de Rodica Ojog-Brașoveanu, o carte excepțională care merită savurată până la ultima pagină, m-am decis să lecturez și mai multe romane care o au ca personaj principal pe șireata Melania Lupu și zglobiul Mirciulică. Pot spune că această carte m-a dezamăgit puțin, deoarece Melania nu a fost vinovată cu nimic, dorindu-și doar să ajute miliția, iar de Mirciulică s-a amintit doar în conversații. Mă așteptam ca această carte să încheie seria romanelor cu Melania într-un mod spectaculos, însă ce s-a întâmplat a fost opusul. 

Bebe Bădescu și Dinu Candian sunt principalii vinovați în dosarul dispariției statuii de pe aleea dr. Conțescu. Defapt, data nașterii doctorului cu pricina era chiar cifrul unui seif aflat în casa familiei Candian, deși aceștia presupuneau că această comoară se află în imobilul maur de vis-a-vis. Așa că primul vinovat se decide să fure soclul statuii pentru a-și însuși comoara. Poliția intră în alertă iar cazul îi revine maiorului Minerva Tutovan, o doamnă înțepată și iute la minte. 

Melania își intră în rol și îi cere vechiului ei prieten, maiorul Cristescu, să îi facă o vizită. Ea îl informează că domnul Conțescu îi este unchi și vrea neapărat să afle ce s-a întâmplat cu statuia acestuia. Până la urmă s-a dovedit că doctorul nu avea nicio rudă, iar Melania a intrat în lista suspecților, apartamentul acesteia de pe strada Toamnei fiind filat din nou de poliție. 

Curioasă din fire, aceasta a pătruns în imobilul maur și a făcut cunoștință cu Față Galbenă, zis și domnul Schmidt, paznicul seifului. După puțin timp intră în vilă Minerva și încearcă să îl interogheze pe proprietarul imobilului maur, în timp ce subalternii ei, Moraru și Dobrescu erau în casa Candienilor, urmărind toată scena de pe un televizor ascuns după cărți. 

Seiful este descoperit în casa unde se aflau cei doi, după tencuiala casei. În aceasta se aflau multe lire sterline și o scrisoare semnată de Alain Amiran către fiul său.

3,5/5

Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultații de Drept din București, dar, după doi ani, in 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iași. După finalizarea studiilor a început sa profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul știintifico-fantastic. Este considerată, in mod unanim, marea doamnă a literaturii polițiste românești.

- sursa: Nemira

6 Ba-ba-ba-ba-banana

Bună, dependenților de ciocolată :)!
Chiar îmi pare foarte rău fiindcă n-am putut să particip la maratonul de lectură, dar am avut niște probleme pe la începutul săptămânii și am cam pierdut startul. Momentan citesc în paralel două cărți, Oamenii delfin de Torsten Krol și Dispariția statuii din parc de Rodica Ojog-Brașoveanu (trebuie să mă gândesc pe care o onorez cu o recenzie, deci ați putea să-mi spuneți care vi se pare mai interesantă). Ultima dintre ele e luată de la bibliotecă și e într-o stare deplorabilă - sunt numeroase pete galbene, sânge (am găsit chiar și ceară în Shing de Stephen King). Știți, am văzut că mai sunt pe aici books sniffers, credeți-mă că aceste cărți de la bibliotecă chiar nu v-ar face plăcere. Mă întreb deseori cum de-și pot bate joc în halul acesta de cărți.. Unii cred că le consideră hârtie igienică!

o mică parte dintr-un desen
neterminat

Săptămânile astea am participat la un curs de arhitectură, însă nu desenăm, pur și simplu parcurgem istoria arhitecturii, lucruri pe care le-am mai făcut la istoria artelor în clasa a cincea, dar îmi place să le reiau. Suntem numai fete și asta e puțin ciudat, mai ales că e una enervantă care flirtează cu coordonatorul (asta e mai ciudat). Cred că v-ați obișnuit cu tipul acela de fete cu vocea pițigăiată care sunt înnebunite după băieți! Jur că-mi vine s-o rad în cap (stai puțin-asta nu era la moda? nah, nu mai merge) când o aud "Heeeeeeeeeeeeeeeeeeei!!!!". Bine că mi-am regăsit o prietenă din copilărie cu care voi merge anul viitor în tabără la mare și mă bucur că avem câteva hobby-uri comune precum fotografia și desenul.

Cât despre serialele cu care îmi mai pierd timpul.. ei bine încă tânjesc după American Horror Story și aștept luna octombrie. Am început Skins UK, acum am ajuns la sezonul 2. Primele episoade mi s-au părut cam ciudățele, dar acum serialul m-a prins și vreau să mă tot uit însă în același timp vreau să amân deoarece mai am câteva episoade și trec la sezonul 3, unde altă generație! Iar ultimul sezon e cu adulți și în același timp e ultimul.. :(

Cât despre titlu, cred că ați auzit sau ați jucat Despicable me (acum a apărut și al doilea film și mă duc să-l văd marți).. dacă nu știți încă minunatul hit, e timpul să-l ascultați acum. Nu-i așa că sunt niște cartofiori drăguți?

  

Ce mai citiți? 

5 Shining de Stephen King

Titlu: Shining

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Număr de pagini: 527

Anul apariției: 2005 

În Hotelul Overlook, ca într-un castel vrăjit de o sumbră și sângeroasă magie, sălășluiește o forță misterioasă și monstruoasă, care începe să strălucească ( precum Danny, care are numai cinci ani, dar este un Shiner, adică este înzestrat cu o energie psihică supranormală, ce-i dă puteri vizionare) și își face sinistra lucrare în timp ce nebunia izbucnește cu o furie ucigașă..

Acolo se va împlini destinul teribil al condamnatului Jack Torrance și se va petrece dezastrul unei familii. Iar miraculosul Danny se va despărți mult prea timpuriu și prea dureros de candoarea copilăriei.

"Shining este în mod cert o capodoperă - și probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima sută de ani."

- Peter Straub

Dacă îți dorești cu adevărat o carte care să te facă să-ți fie frică până în măduva oaselor, Shining este cartea potrivită pentru tine. Perfectă pentru amatorii genului :). 

Danny Torrance este un băiețel care are numai 5 ani, care, în pofida vârstei sale, avea o minte de om matur, iar, dacă dorea, putea ști ce gândesc unele persoane și putea ghici lucruri prin intermediul prietenului său imaginar, Tonny. Însă băiețelul trebuie să îți părăsească orașul natal pentru o perioadă deoarece tatăl său, Jack, se angajează ca îngrijitor al mărețului hotel Overlook pe timpul iernii. Hotelul are o istorie bogată și nu prea.. fericită. Numeroase crime s-au înfăptuit în acest hotel construit în 1905, deși cadavrele au fost înlăturate discret, întâmplările au rămas întipărite în viața hotelului, repetându-se iar și iar. 

Curiozitatea l-a împins pe Danny să pătrundă în camera 207, locul despre care bucătarul Hallorann i-a spus că este foarte periculos. Datorită strălucirii sale a văzut în cadă o femeie aparent moartă care și-a deschis ochii și care a vrut să-l ia pe băiețel de partea ei. Însă nu era singurul care vedea și auzea lucruri. Uneori, noaptea, familia putea auzi liftul care cobora și urca, huruind. Această scenă face parte din petrecerea măștilor, despre care a citit Jack în albumele de la subsol, în care se afla toată istoria hotelului. A ajuns la ele datorită cazanului, care nu trebuia să ajungă la mai mult de 180. Această scenă mai este reprodusă și în salonul Colorado, Jack chiar fiind atras și transpus în această poveste, dansând cu fete aproape goale și savurând gin, deși în hotel nu era defapt un strop de băutură. Toate aceste personaje i-au spus să își omoare soția și pe Danny, ca toți să ia parte cu adevărat de la această poveste.

Soția lui reușește să își închidă soțul într-o debara (după ce era să fie omorâtă), însă personajele o deschid cu ușurință, spunându-i însă să își omoare familia. Pe soția sa aproape o omoară, la fel și pe bucătarul Hallorann, însă Danny îl distrage și reușește să scape. Toți trei, înafară de monstrul controlat de hotel scapă, îngrijitorul arzând odată cu toată clădirea din cauza exploziei produse de cazan. 

Focul are un rol purificator, punând capăt tuturor spiritelor ce își făceau veacul prin hotel. Înainte de a lua foc, toate ființele himerice au apărut, toate odată, odăile fiind pline.

5/5

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.