1 Numere de Rachel Ward

Titlu: Num3ere
Autor: Rachel Ward
Editura: RAO
Număr de pagini: 250
Anul apariției: 2012

Atunci când vezi numerele tuturor, viaţa nu este uşoară. Jem nu a ştiut întotdeauna ce înseamnă acele numere, însă acum patru ani, moartea mamei sale în urma unei supradoze de heroină a făcut ca totul să fie mai clar. Numărul pe care Jem îl vede atunci când priveşte pe cineva în ochi nu este nimic altceva decât data morţii acelei persoane. Nu e de mirare că Jem a dus o viaţă de izolare până să îl cunoască pe Spider, un băiat cu totul haotic, dar care e dispus să lupte pentru ea. În timpul unei excursii la Londra, Jem vede moartea în ochii unor turişti, chiar în acea zi. Groaza care o cuprinde odată cu această realizare o face să fugă cât mai departe de acel loc, însă decizia pripită îi propulsează atât pe ea, cât şi pe Spider în capul listei de suspecţi ai atacului terorist ce a urmat imediat. Un thriller de debut captivant, îndrăzneţ, cu un final complet imprevizibil.

Ideea pe care s-a bazat acestă carte este una genială și îmi aduce aminte vag de Death Note sau de serialul Misfits. Trebuia să spun asta de la început, fiindcă acesta este pe deoparte și cel mai mare avantaj al acestei cărți.

V-ați gândit cum e să știți exact când va muri o persoană? Vi s-ar părea minunat? Dacă simțiți asta pe pielea voastră, așa cum a făcut și Jem (gem cu căpșuni) timp de 15 ani, vă veți da seama că nu e așa de superb.. De asemenea, acest lucru a băgat-o într-un mare bucluc pe protagonistă. Așadar ea decide să fugă împreună cu singurul prieten al său, Spider. Și de aici începe aventura! 

Cei doi pleacă din Londra cu mai multe mașini furate, însă în cele din urmă ajung să meargă la pas prin păduri și câmpii. De la început m-am rugat ca această carte să fie ceva mai originală și să nu intre în clișeul pe care deja cred că-l știți: cei doi se îndrăgostesc nebunește și-și jură dragoste divină. Dar măcar protagonista nu avea 16 ani (cred că știți și de acest detaliu des întâlnit). Ei bine, chiar asta s-a întâmplat. Și de aici interesul meu pentru această carte a scăzut.. (bine că a fost scurtuță și ușor de citit). 

❝Îmi petrecusem toată viața asigurându-mă că între mine și ceilalți era suficientă distanță. Îmi construisem un scut. Orice contact fizic cu cineva mă făcea să mă strâmb, să-mi arăt repulsia, să mă depărtez. Cu excepția lui Spider, firește. ❝

Însă speranța nu moare niciodată, nu? Finalul a salvat această carte și m-a înduioșat de asemenea. Mi-a adus aminte de finalul cărții Christine de Stephen King. 

Astfel Jem deși nu își termină liceul, duce o viață decentă și scapă de problema sa cu numerele, fiind ajutată de fiul său, Adam (nu știm dacă boala este ereditară, nici numărul lui Jem - iar detaliile astea sunt perfecte pentru a te face să cumperi a doua carte dintr-o serie de duzină). N-am de gând să citesc următoarele două volume, care nici măcar nu-s apărute în România.  

Per total a fost o carte decentă, cu un început surprinzător, dar autoarea s-a cam lăsat pe tânjală - însă și-a amintit la final că mai vrea să mai scoată câteva volume. Dacă v-a plăcut Sub Aceeași Stea de John Green vă recomand această carte. De asemenea, dacă vă plac serialele Skins sau Misfits, v-ar încânta să citiți acest roman (și de ce nu, întreaga serie). 

*scuze dacă am fost puțin cam răutăcioasă* 

3/5

Rachel Ward este o autoare britanică de romane pentru tineri. Romanul său de debut (Numere) a fost nominalizat pentru Waterstones Childrens Book Prize și Carnegie Medal.
Alte două titluri apărute în 2010 respectiv 2011 continuă povestea încâlcită al lui Jem. Rachel Ward locuiește în prezent în Bath, alături de soțul și copiii ei.

4 Hotul de Carti de Markus Zusak

Titlu: Hoțul de Cărți

Autor: Markus Zusak

Editura: RAO

Număr de pagini: 568

Anul apariției: 2011

Este anul 1939. Germania nazistă. Țara își ține răsuflarea. Moartea nu avut niciodată mai mult de lucru, și va deveni chiar mai ocupată.
Hoțul de cărți este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită și arzând cu intensitate, premiatul autor Markus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile povești ale timpurilor noastre.

Mi-am propus să termin anul 2013 cu o carte bună. Am cartea Hoțul de Cărți și n-am rămas deloc dezamăgită. Este o carte foarte realistă care te face să simți totul la fel cum o fac și personajele, să descoperi lucruri noi și să treci printr-o stare foarte ciudată la finalul romanului, dar despre asta vom vorbi puțin mai târziu. 

Încă din primele pagini veți putea descoperi că naratorul este însuși Moartea care a avut destul de multă treabă în cele două războaie mondiale. Însuși ea sugerează că are nevoie de o vacanța. Însă Moartea nu are un suflet rău. A început s-o îndrăgească pe Liesel Meminger încă din prima clipă în care a văzut-o și anume atunci când i-a murit fratele. Însă acest eveniment nu este important numai pentru naratoare, ci și pentru micuța Liesel, care prin intermediul înmormântării își descoperă plăcerea de a citi. Prima carte care a furat-o a fost Manualul Groparului, o carte micuță și neagră pe care a găsit-o în zăpadă. 

La scurt timp după ce își pierde fratele, Liesel își pierde și mama. O vede pentru ultima oară la ușa casei părinților ei adoptivi: Hans și Rosa Hubermann. Familia aceasta ducea un trai decent, Rosa spălând rufe iar Hans fiind zugrav. Din cauza faptului că Hans a avut întotdeauna o reticență privind aderarea în partid iar Rosa și-a pierdut clienții datorită lipsei banilor, familia a rămas fără bani, ducându-și foarte greu traiul. Pe lângă asta, ei aveau grijă și de un evreu pe care l-au ascuns în subsol. Numele acestuia era Max Vandenburg, iar el a devenit cu ușurință cel mai bun prieten al lui Liesel. Drept cadou acesta i-a oferit câteva pagini rupte din Mein Kampf, vopsite iar apoi decorate cu ilustrații și cuvinte. Pe mine cel puțin m-a impresionat enorm prietenia acestora și am suferit când Max a trebuit să plece. 

Cum e să ascunzi un evreu în subsol? Imaginați-vă că (,) cineva vă trage o palmă și trebuie imediat să zâmbiți.

Chiar și cu aceste probleme pe cap, Hans Hubermann a ajutat-o pe Liesel să scrie și să învețe, iar acest pas a fost unul important pentru evoluția micuței fete. Terminând Manualul Groparului, Liesel a început să fure cărți din locuri cât mai ciudate precum cenușa focului care a fost aprins de ziua lui Hitler în 1940 sau chiar din casa primarului. Dragostea sa pentru cuvinte a determinat-o să scrie ulterior și o carte despre cele întâmplate în casuța Hubermannilor de pe străduța Himmel. Deși numele străduței înseamnă în limba română Rai, aceasta a fost bombardată de către ruși într-o noapte iar singurul supraviețuitor a fost Liesel, care se afla în acel moment la subsol. Cele care au salvat-o au fost tot cuvintele. 

Iar aici vine partea care mi-a dat un sentiment tare ciudat: amintirea consecințelor bombardamentului iar mai apoi descrierea revenirii lui Max, care a reușit să fugă din lagăr. Atunci am simțit că autorul se joacă cu sentimentele mele. Iar apoi mi-am dat seama că a făcut asta pe tot parcursul romanului. 

Încheierea o face tot stimabila noastră naratoare, Moartea. 

Uite un mic adevăr: Vei muri.

Sunt bântuită de oameni. 

5+/5

Markus Zusak s-a născut pe 23 iunie 1975 în Sydney, Australia. Este cunoscut datorită cărților Hoțul de Cărți(The Book Thief) și I am the Messenger. Următorul roman pe care îl va publica va fi Bridge of Clay. 

Cartea Hoțul de Cărți se bucură de un succes internațional și a fost tradusă în peste 30 de limbi. Această carte a fost pe locul 1 pe Amazon în categoria Cele mai vândute cărți. 

3 Carrie de Stephen King

Titlu: Carrie
Autor: Stephen King
Editura: Nemira 
Număr de pagini: 214
Anul apariției: 1974

Apărut în 2011 la editura Nemira în colecția Suspans, romanul Carrie (1974) a fost, inițial, respins de mai multe edituri. Descurajat, Stephen King îl aruncă la cos, însă cea care salvează manuscrisul este soția sa, Tabby, care-i recomandă câteva modificări ce presupun și o extindere a romanului. În 1976 romanul s-a bucurat de o excelenta ecranizare produsă de casele Red Bank și United Artists, în regia lui Brian De Palma.
Carrie, Carrietta White, este o adolescentă timida și retrasă, care, din copilărie, îndură persecuțiile și ironiile colegilor de clasă. Când disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie își redescoperă o putere înspăimântătoare – telekinezia – care o transforma într-un demon răzbunător.

Romanul Carrie a trecut prin multe, dar și Carrie însăși. Autorul a dorit să-l arunce la coș, însă la insistențele cuiva l-a publicat. Carrie însă a fost tot timpul în gunoi fiindcă trăia o viață oribilă alături de Mama sa care era o împătimită a religiei, însă reușește să i se opună uneori fiindcă ea avea o putere specială.. și anume telekinezia. 

Despre Carrie s-au spus multe, sunt mulți care afirmă că această carte este o pierdere de timp, iar alții o consideră o carte extraordinară (spre exemplu pe Booktopia are scorul de 4,5). De aceea am avut o oarecare reticență atunci când am cumpărat-o, însă vă pot spune că nu mi-am cheltuit banii degeaba.

Este adevărat, nu se compară cu alte opere ale lui Stephen King fiindcă pe lângă puterea telekineziei nu mai apare nimic neobișnuit, totul se întâmplă în planul real și nu apare o altă putere paranormală care s-o oprească pe Carrie. Sunt unii care sunt îngroziți de unele pasaje mai sângeroase sau de unele cuvinte triviale folosite și le pot spune că acesta este stilul în general al lui Stephen King, acesta fiind foarte realist. Pentru a face acest lucru în aceast roman, dar și pentru a prezenta acțiunea și din perspectiva altora,  se ajută și de unele citate din ziare și din cărți referitoare la Carrieta White.  Dacă (,) Carrie este prima carte a acestui autor pe care ați citit-o vă recomand să încercați și altele (precum Shining sau Christine), pe care le-am considerat niște capodopere.

"A luat-o spre oraș. Dom'le, arăta groaznic. Avea pe ea un soi de rochie de petrecere, ce mai rămăsese din ea, și era udă toată de la hidrantul ăla și plină de sânge. Arăta de parcă tocmai se furișase afară dintr-un accident de mașină. Da' rânjea. În viața mea n-am mai văzut așa un rânjet. Era ca un cap de mort. Și-și tot privea mâinile și și le freca de rochie, încercând să le șteargă de sânge și zicându-și că n-o să scape de el în veci și cum o să verse ea șiroaie de sânge peste tot orașul și-o să-i facă să plătească. Groaznică treabă."

Naratorul pune accent pe pasajele în care sunt descrise reacțiile celorlalți determinate de acțiunile lui Carrie, accentuând groaza și frica, însă nu transmite aceste sentimente și cititorului și pot considera acest lucru un mare minus pentru acest roman. 

Spoiler alert! (Carrie moare la sfârșit, iar toți speră că nu vor mai exista oameni care dețin aceeași putere, însă la sfârșit apar câteva date despre o nouă fetiță care o moștenește) 

În concluzie pot afirma că acest roman nu este unul extraordinar, dar nici unul prea prost. Nu mi-am dat banii degeaba, dar mai bine citeam altceva de Stephen King. 

3/5

 

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.

1 Viitorul nostru de Jay Asher&Carolyn Mackler

Titlu: Viitorul nostru
Autori: Jay Asher și Carolyn Mackler
Editura: Leda
Număr de pagini: 365
Anul apariției: 2013

În anul 1996, nici jumătate din elevii de liceu din Statele Unite nu folosiseră vreodată internetul.

Facebook avea să fie inventat doar câțiva ani mai târziu

Emma și Josh sunt pe cale să se conecteze la propriul viitor. 

Mă bucur că mă aflu printre primii care realizează o recenzie pentru acest titlu (n-am mai fost până acum în această situație). Așa că citiți. Vă poate schimba viitorul. 

M-am decis să cumpăr această carte deoarece m-a impresionat ideea pe care se bazează. Seamănă puțin cu ideea filmului Mister Nobody, pe care-l recomand tuturor. 

Mi-au plăcut întotdeauna cărțile care sunt scrise în trecut despre viitor (distopiile), cât și cele scrise acum din prisma timpurilor demult apuse . Însă, vă pot spune încă de pe acum că acest roman a fost sub așteptările mele. Cartea este una ușor de citit, accesibilă tuturor, aceasta prezentându-ne povestea unor adolescenți care în anii 90 descoperă Facebook-ul, totodată și viitorul lor.

"Îmi frec mâinile pe genunchi. O parte din creier îmi șoptește că ar putea fi o pagină de internet din viitor. Cealaltă urlă la prima că e o idioată. "

Short Story: După ce Emma primește un calculator de la tatăl ei vitreg, capătă totodată și o dischetă cu ajutorul căreia se poate conecta la internet. Astfel amândoi descoperă site-ul Facebook, doar că în versiunea actuală și cu profilurile actuale. Împreună cu Emma, Josh își descoperă viitorul său, cât și al prietenilor, amândoi fiind fascinați se starea lor amoroasă din viitor.

Se decid să facă câteva schimbări până când amândoi cad de acord că trebuie mai întâi să se gândească bine la prezent, nu la viitor, și devin mai mult decât prieteni. 

Începutul a fost unul promițător, însă autorii nu au știut să accentueze ceea ce este important, și anume că orice lucru pe care îl facem acum ne poate influența viitorul. Și o secundă ne poate afecta viitorul. Din București putem ajunge în Londra. Putem fi căsătoriți cu Jordan Jones Junior. Sau să fim într-o relație complicată. Putem fi șomeri sau mari afaceriști. Totul depinde de noi.

 În mai mult din jumătate din roman este vorba despre dorința personajelor principale -aceea că nu sunt încântați de viitoarele suflete pereche. Și deznodământul m-a dezamăgit, fiindcă i-a calmat oarecum pe cei care sperau ca Emma și Josh să se înțeleagă bine și poate să aibă o relație. Cât despre Facebook, acesta dispare pur și simplu. Ne disperă finalurile de acest tip, știu prea bine. Finalul ar fi putut fi un plus. 

Același autor, altă recenzie: Cele treisprezece motive - Jay Asher

3/5

JAY ASHER este autorul romanului Cele treisprezece motive, care a figurat mai bine de un an pe lista de bestselleruri New York Times, fiind vândut în peste un milion de exemplare numai în Statele Unite, și a fost tradus în peste 30 de țări.

CAROLYN MACKLER este deținătoarea premiului Printz Honor pentru The Earth, My B-tt, and Other Big Round Things, și autoarea multor cărți de succes pentru adolescenți. Scrierile ei au fost publicate în peste 15 țări.  

5 Shining de Stephen King

Titlu: Shining

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Număr de pagini: 527

Anul apariției: 2005 

În Hotelul Overlook, ca într-un castel vrăjit de o sumbră și sângeroasă magie, sălășluiește o forță misterioasă și monstruoasă, care începe să strălucească ( precum Danny, care are numai cinci ani, dar este un Shiner, adică este înzestrat cu o energie psihică supranormală, ce-i dă puteri vizionare) și își face sinistra lucrare în timp ce nebunia izbucnește cu o furie ucigașă..

Acolo se va împlini destinul teribil al condamnatului Jack Torrance și se va petrece dezastrul unei familii. Iar miraculosul Danny se va despărți mult prea timpuriu și prea dureros de candoarea copilăriei.

"Shining este în mod cert o capodoperă - și probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima sută de ani."

- Peter Straub

Dacă îți dorești cu adevărat o carte care să te facă să-ți fie frică până în măduva oaselor, Shining este cartea potrivită pentru tine. Perfectă pentru amatorii genului :). 

Danny Torrance este un băiețel care are numai 5 ani, care, în pofida vârstei sale, avea o minte de om matur, iar, dacă dorea, putea ști ce gândesc unele persoane și putea ghici lucruri prin intermediul prietenului său imaginar, Tonny. Însă băiețelul trebuie să îți părăsească orașul natal pentru o perioadă deoarece tatăl său, Jack, se angajează ca îngrijitor al mărețului hotel Overlook pe timpul iernii. Hotelul are o istorie bogată și nu prea.. fericită. Numeroase crime s-au înfăptuit în acest hotel construit în 1905, deși cadavrele au fost înlăturate discret, întâmplările au rămas întipărite în viața hotelului, repetându-se iar și iar. 

Curiozitatea l-a împins pe Danny să pătrundă în camera 207, locul despre care bucătarul Hallorann i-a spus că este foarte periculos. Datorită strălucirii sale a văzut în cadă o femeie aparent moartă care și-a deschis ochii și care a vrut să-l ia pe băiețel de partea ei. Însă nu era singurul care vedea și auzea lucruri. Uneori, noaptea, familia putea auzi liftul care cobora și urca, huruind. Această scenă face parte din petrecerea măștilor, despre care a citit Jack în albumele de la subsol, în care se afla toată istoria hotelului. A ajuns la ele datorită cazanului, care nu trebuia să ajungă la mai mult de 180. Această scenă mai este reprodusă și în salonul Colorado, Jack chiar fiind atras și transpus în această poveste, dansând cu fete aproape goale și savurând gin, deși în hotel nu era defapt un strop de băutură. Toate aceste personaje i-au spus să își omoare soția și pe Danny, ca toți să ia parte cu adevărat de la această poveste.

Soția lui reușește să își închidă soțul într-o debara (după ce era să fie omorâtă), însă personajele o deschid cu ușurință, spunându-i însă să își omoare familia. Pe soția sa aproape o omoară, la fel și pe bucătarul Hallorann, însă Danny îl distrage și reușește să scape. Toți trei, înafară de monstrul controlat de hotel scapă, îngrijitorul arzând odată cu toată clădirea din cauza exploziei produse de cazan. 

Focul are un rol purificator, punând capăt tuturor spiritelor ce își făceau veacul prin hotel. Înainte de a lua foc, toate ființele himerice au apărut, toate odată, odăile fiind pline.

5/5

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.