2 Oamenii delfin de Torsten Krol

Titlu: Oamenii delfin 
Autor: Torsten Krol
Editura: Litera
Număr de pagini: 394
Anul apariției: 2011

Am citit această carte datorită unei vechi prietene care mi-a recomandat-o spunându-mi că pe ea a impresionat-o foarte mult. Nu este o carte ușor de citit, dar este o carte interesantă care accentuează diferențele și asemănările dintre mai multe rase de oameni, conturează mai multe tipuri de caractere și reacțiile personajelor în stări critice.
Acțiunea romanului se desfășoară după al doilea război mondial, în care tatăl protagonistului, Erich Linden, moare. Astfel mama sa se decide să îl asculte pe un preot care a sfătuit-o să se mărite cu fratele soțului ei, Klaus. El le propune să vină cu el în Venezuela unde toți speră că își vor reface viața. Când erau în drum spre Caracas, unde Klaus lucra, avionul lor a avut un accident, prăbușindu-se astfel într-un râu. Soarta face ca singurii supraviețuitori să fie cei din familia Linden. În scurt timp de la sosire, Erich descoperă un trib de băștinași numiți Yayomi, aceștia având limbajul lor propriu. Alături de ei se mai afla un evreu iar relațiile dintre acesta și Klaus accentuează rasismul pe care îl purtau în sânge unii oameni "Klaus n-a omorât pe nimeni până acum. Exceptând evreii.. Ei nu se pot numi oameni."
Povestea în general este una interesantă iar nartorul a reușit să ilustreze cât mai bine diferențele dintre Yayomi și familia Linden, care erau numiți de către băștinași oamenii delfini deoarece au venit din apă și erau mult mai albi față de ei. La început, aceștia au fost venerați, însă cu timpul ei au început să arate și să se comporte din ce în ce mai mult ca și Yayomii (nu mai purtau haine, s-au bronzat, participau la ritualuri) astfel încât la un moment dat au început să fie tratați ca niște Yayomi. Singura care nu s-a transformat a fost mama lui Klaus, care a murit în cele din urmă, fiind urmată de Zeppi (fratele lui Erich). Cel din urmă a fost omorât chiar de Klaus, care s-a dovedit a fi o adevărată brută, în ciuda aparențelor.

Finalul este previzibil: Erich împreună cu evreul au reușit să scape iar Klaus și-a plătit păcatele, murind.
Pentru unii această carte poate părea brutală, însă pentru mine a abordat un subiect interesant, personajele au fost complexe și bine conturate,  însă de câteva ori s-au accentuat niște detalii nu prea importante și am avut impresia de multe ori că pot să sar peste cinci-zece pagini fără să pierd nimic. În concluzie pot spune că este o carte bună, însă nu o pot recomanda oricui.

3/5