Stătea în grădină , și mi-a aruncat o privire ca o săgeată ce mi-a străpuns ochii . Aș fi vrut să-mi spună nimicuri sau să-mi spună câteva cărți bune . Aș fi vrut să stăm pe un balansoar și să ne spunem toate visele și dorințele . Aș fi vrut să citim până când ni se termina bateria de la lanternă .
Și nu s-a întâmplat nimic , am trecut ca fraiera mai departe și nici măcar n-am schițat un zâmbet . Mereu am fost o fraieră și așa voi fi ! Visez cu ochii deschiși tot timpul , însă fără vise realitatea crudă ar ieși la iveală și m-ar nimici . Mi s-a întâmplat să scot o dată realitatea la iveală și a durut , chiar rău .
Mă amăgesc . Mă ajută cântecele artiștilor mei preferați . Și cărțile sunt complicii mei , mă pun în pielea personajelor și uit de tot . Filmele mă trimit în alt univers unde mă simt în largul meu .
si eu mi-as dori uneori sa am o conversatie luuuunga cu cineva, despre vise, dorinte, planuri, etc.. simt ca niciodata nu apuc sa discut cu cineva tot ce vreau..
RăspundețiȘtergereimi place bannerul :)
La început am crezut că e o povestioară la persoana I, apoi...
RăspundețiȘtergerePartea cu realitatea crudă...cel mai mare adevăr! Tuturor ne este frică. De-aici fantezia care te strică de cap :))
Ne strică de cap , însă este absolut necesară !
ȘtergereLa fel și cu minunata Coca-Cola ;))