Titlu: Băiatul cu pijamale în dungi
Autor: John Boyne
Număr de pagini: 217
Număr de pagini: 217
Editura: RAO
Anul apariției: 2008[RO]
Părerea mea:
Băiatul cu pijamale în dungi este o carte care se remarcă prin limbajul simplu, copilăresc care abordează un subiect dur: perioada interbelică. Limbajul folosit are din plin clișee, acestea fiind defapt lucruri pe care Bruno nu le înțelege, dar le spune fiindcă așa fac cei mari.
Se ilustrează de asemenea și prietenia minunată dintre un băiat din Germania și un evreu. Prietenia lor a fost atât de puternică încât a trecut prin gardul înalt care îi despărțe mai întâi la figurat și după.. la propriu!
Povestea este una relativ simplă: Bruno este un băiețel jucăuș și inteligent de 9 ani, care se dă în vânt după explorări și este sâcâit în mod constant de către sora lui. Trăia o viață normală în Berlin până când tatăl lui, un comandant important al Germaniei, este trimis de către Hitler (Fury-prescurtarea de la Fuhrer, așa cum înțelegea Bruno) să supravegheze lagărul Auschwitz sau Out-With așa cum înțelegea băiețelul. Trecerea de la Berlin la Auschwitz a fost grea până când Bruno s-a împrietenit cu Shmuel, un băiat evreu care stătea de partea cealaltă a gardului.
Chiar dacă (,) Comandantul nu vrea nici în ruptul capului să plece de la Auschwitz deoarece aceasta era pe primul lor în rândul priorităților, mama copiilor ia decizia să se mute înapoi în Berlin. Această veste îl dă peste cap pe Bruno, care-l considera pe Shmuel cel mai bun prieten al său pe viață însă.. îi vine o idee!
În final Bruno și cu Shmuel nu se mai despart, dar nici nu duc o viață prea fericită.
Dacă ți-a plăcut încearcă și: Hoțul de cărți de Markus Zusak sau Oamenii delfin de Torsten Krol!
Notă:
4,5/5
Băiatul cu pijamale în dungi este o carte care se remarcă prin limbajul simplu, copilăresc care abordează un subiect dur: perioada interbelică. Limbajul folosit are din plin clișee, acestea fiind defapt lucruri pe care Bruno nu le înțelege, dar le spune fiindcă așa fac cei mari.
Se ilustrează de asemenea și prietenia minunată dintre un băiat din Germania și un evreu. Prietenia lor a fost atât de puternică încât a trecut prin gardul înalt care îi despărțe mai întâi la figurat și după.. la propriu!
Povestea este una relativ simplă: Bruno este un băiețel jucăuș și inteligent de 9 ani, care se dă în vânt după explorări și este sâcâit în mod constant de către sora lui. Trăia o viață normală în Berlin până când tatăl lui, un comandant important al Germaniei, este trimis de către Hitler (Fury-prescurtarea de la Fuhrer, așa cum înțelegea Bruno) să supravegheze lagărul Auschwitz sau Out-With așa cum înțelegea băiețelul. Trecerea de la Berlin la Auschwitz a fost grea până când Bruno s-a împrietenit cu Shmuel, un băiat evreu care stătea de partea cealaltă a gardului.
Chiar dacă (,) Comandantul nu vrea nici în ruptul capului să plece de la Auschwitz deoarece aceasta era pe primul lor în rândul priorităților, mama copiilor ia decizia să se mute înapoi în Berlin. Această veste îl dă peste cap pe Bruno, care-l considera pe Shmuel cel mai bun prieten al său pe viață însă.. îi vine o idee!
În final Bruno și cu Shmuel nu se mai despart, dar nici nu duc o viață prea fericită.
Dacă ți-a plăcut încearcă și: Hoțul de cărți de Markus Zusak sau Oamenii delfin de Torsten Krol!
Notă:
4,5/5
De mult vreau sa citesc aceasta carte, am auzit foarte multe pareri bune despre ea.
RăspundețiȘtergere"Hotul de carti" o citesc acum si imi place foarte mult <3
Lectură plăcută! Merită :)
ȘtergereSună destul de interesantă povestea. Îmi doresc de foarte mult timp să citesc „Hoțul de cărți”, am auzit că e foarte bună. De „Oamenii delfin” nu am auzit, dar e un titlu fain.
RăspundețiȘtergereÎntr-adevăr, e un titlu fain dar e și o carte faină :)
ȘtergereOf, vreau si eu sa le citesc pe amandoua, dar nu mai apuc...
RăspundețiȘtergereE timp, stai calmă :) imediat vine vacanța de vară :D
ȘtergereFrumoasă recenzie. Aș încerca și eu să citesc cartea. Subiectul abordat pare unul interesant; la fel și titlul. Nu am citit până acum o carte de genul, dar probabil mi-ar plăcea, mai ales că am auzit atâtea cuvinte de laudă.
RăspundețiȘtergereZi faină să ai!
îmbrățișări de la bobiță