Am avut de făcut la școală un proiect, iar cineva a scris următoarele:
"Cum în literatură putem distinge atât opere de valoare care supraviețuiesc secole întregi cât și niște tentative scrise doar pentru consum, așa putem găsi și în muzică. În ziua de azi muzica este compusă pentru a fi vândută.
Aș putea încadra lumea în 3 mari categorii: cei care asculta stiluri ce necesită eforturi foarte mari pentru a fi cântate cum ar fi jazz-ul, blues-ul, muzica clasică sau rock-ul cu toate laturile sale calitative; cei care asculta muzică comerciala cum ar fi piesele pop, melodiilor de rap unde se pune accentul pe vocabularul obscen, rock-ul comercial unde intra majoritatea trupelor de alternativ, metalcore, deathcore, etc. Cei din urmă fiind cei care ascultă stiluri mai apreciabile dar o fac pentru că li se pare ceva ”cool”. Și ca să nu se facă o confuzie, nu vreau să se înțeleagă că toate stilurile enumerate în a doua categorie nu sunt de apreciat, dar din păcate spre asta evoluează, artiștii care se respectă începând să fie din ce in ce mai puțini."
Menționez că persoana care a scris asta nu citește. Mai pot menționa că persoana cu pricina îi consideră pe toți cei care nu ascultă death metal niște proști, iar pentru el melodiile care au eticheta alternative au defapt eticheta nașpa. Chiar dacă afirmația suntem ceea ce citim (cu mici excepții fiindcă sunt și niște persoane care citesc cărți mult prea grele și vor să se dea intelectuali) nu se poate spune CHIAR același lucru și despre muzică. Eu aș lua-o altfel. Toate genurile de muzică sunt bune: pop, rap, rock(alternativ și alte subgenuri), metal, blues, etc atâta timp cât poți simți ceva din ele și versurile acelea îți trasmit ceva.
Dar sunt și melodii comerciale - cu nemiluita. Cred că vă gândiți și voi acum la câteva exemple. Acestea sunt melodii de consum, care par a fi făcute de un robot - aceeași linie melodică enervantă, câteva interjecții, cuvintele baby sau boy, oh, ah spuse de prea multe ori și..cam atât. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să înțelegi ce vrea artistul să spună, iar majoritatea ascultătorilor se rezumă doar la asta. Dar nu putem să judecăm un om pentru asta. Sunt unii oameni inteligenți care nu au timp pentru muzică. Unora nu prea le pasă de muzică și ascultă ceea ce se dă pe radio ca să nu fie liniște în mașină/casă. Inteligența nu se măsoară în note, muzica pe care o asculți, hainele pe care le porți, deși pentru cei superficiali care nu au timp sau chiar inteligență ca să observe ce ai tu acolo sus consideră aceste lucruri ca fiind puncte de reper.
Vă pot da și un exemplu. O știți pe Kesha, nu? Știți și cu ce muzică defilează. Ea are IQ-ul peste 140, cu mult peste medie. Probabil produce muzica asta pentru bani fiindcă se câștigă bine, sau poate fiindcă i se pare distractiv.
Voi ce părere aveți?
