Am avut de făcut la școală un proiect, iar cineva a scris următoarele:
"Cum în literatură putem distinge atât opere de valoare care supraviețuiesc secole întregi cât și niște tentative scrise doar pentru consum, așa putem găsi și în muzică. În ziua de azi muzica este compusă pentru a fi vândută.
Aș putea încadra lumea în 3 mari categorii: cei care asculta stiluri ce necesită eforturi foarte mari pentru a fi cântate cum ar fi jazz-ul, blues-ul, muzica clasică sau rock-ul cu toate laturile sale calitative; cei care asculta muzică comerciala cum ar fi piesele pop, melodiilor de rap unde se pune accentul pe vocabularul obscen, rock-ul comercial unde intra majoritatea trupelor de alternativ, metalcore, deathcore, etc. Cei din urmă fiind cei care ascultă stiluri mai apreciabile dar o fac pentru că li se pare ceva ”cool”. Și ca să nu se facă o confuzie, nu vreau să se înțeleagă că toate stilurile enumerate în a doua categorie nu sunt de apreciat, dar din păcate spre asta evoluează, artiștii care se respectă începând să fie din ce in ce mai puțini."
Menționez că persoana care a scris asta nu citește. Mai pot menționa că persoana cu pricina îi consideră pe toți cei care nu ascultă death metal niște proști, iar pentru el melodiile care au eticheta alternative au defapt eticheta nașpa. Chiar dacă afirmația suntem ceea ce citim (cu mici excepții fiindcă sunt și niște persoane care citesc cărți mult prea grele și vor să se dea intelectuali) nu se poate spune CHIAR același lucru și despre muzică. Eu aș lua-o altfel. Toate genurile de muzică sunt bune: pop, rap, rock(alternativ și alte subgenuri), metal, blues, etc atâta timp cât poți simți ceva din ele și versurile acelea îți trasmit ceva.
Dar sunt și melodii comerciale - cu nemiluita. Cred că vă gândiți și voi acum la câteva exemple. Acestea sunt melodii de consum, care par a fi făcute de un robot - aceeași linie melodică enervantă, câteva interjecții, cuvintele baby sau boy, oh, ah spuse de prea multe ori și..cam atât. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să înțelegi ce vrea artistul să spună, iar majoritatea ascultătorilor se rezumă doar la asta. Dar nu putem să judecăm un om pentru asta. Sunt unii oameni inteligenți care nu au timp pentru muzică. Unora nu prea le pasă de muzică și ascultă ceea ce se dă pe radio ca să nu fie liniște în mașină/casă. Inteligența nu se măsoară în note, muzica pe care o asculți, hainele pe care le porți, deși pentru cei superficiali care nu au timp sau chiar inteligență ca să observe ce ai tu acolo sus consideră aceste lucruri ca fiind puncte de reper.
Vă pot da și un exemplu. O știți pe Kesha, nu? Știți și cu ce muzică defilează. Ea are IQ-ul peste 140, cu mult peste medie. Probabil produce muzica asta pentru bani fiindcă se câștigă bine, sau poate fiindcă i se pare distractiv.
Voi ce părere aveți?
Nu cred că poți măsura inteligența unui om după muzica pe care o ascultă. Mi se pare exagerat. Cât despre ce a spus colegul tău... mi se par niște chestii subiective, aceea e opinia lui, și e ok, dar de aici și până la a zice că toți cei care nu ascultă un anumit gen sunt proști mi se pare cale lungă.
RăspundețiȘtergereEu cred că e dificil să îți dat seama cât de inteligent e cineva după ceea ce ascultă, citește, poartă și așa mai departe. Și cum ai zis și tu, nici pur și simplu după note nu putem deduce asta, pentru că poți toci din greu și să iei note bune la o chestie care nici măcar nu îți place, pur și simplu pentru că ai o memorie bună.
el a încercat în ceea ce a scris să fie cât mai formal, însă eu îl cunosc destul de bine și știu și alte "informații". :)
ȘtergereEu o apreciez enorm pe Kesha pentru ce face. Normal, după rata IQ-ului, ea este de fapt și de drept un geniu, însă ea a ales să facă muzică: face ceea ce-i place și răspândește o grămadă de mesaje pozitive în media. (de exemplu, ea a zis că nu o să se căsătorească până ce în toate statele oricine o să o poată face- făcând referire la drepturile gay-lor)
RăspundețiȘtergereSincer, eu sunt semi-hipsteriță și ascult multă multă muzică comercială (pe lângă cea japoneză) din simplul fapt că mă umple de voie bună, mă face să dansez. Știu să apreciez și melodiile cu versuri, care mă fac să simt ceva, însă dacă nu are o linie melodică captivantă, atunci degeaba.
Nu cred că muzica poate măsura inteligența, pentru că gusturile nu se discută, și pot fi persoane extraordinare care să asculte manele. Putem să-i judecăm? Atâta timp cât nu ne forțează pe gât gusturile lui, totul e bine.
Intr-un timp eram convinsa ca preferintele muzicale arata nivelul de inteligenta al oamenilor, dar facand cunostinta cu tot mai multi, m-am resemnat si recunosc ca melodiile pe care le asculta cineva au legatura doar cu personalitatea acelui individ sau cu starea de spirit pe care o are in momentul de fata. Astfel, am intalnit si manelisti cu care poti purta o discutie profunda pe orice tema, dar si (pff, ma doare s-o recunosc) rockerii/metalisti prosti de dau in gropi.
RăspundețiȘtergereFără nicio îndoială, sunt multe metode prin care putem afla nivelul cuiva de inteligenţă, însă muzica nu este o sursă de încredere. Sunt cazuri în care putem spune că reflectă realitate, iar aici fac referire la manelişti. Ei, de regulă, nu sunt nişte genii. Dar alte exemplu nu pot să mai dau. Fiecare ascultă ce doreşte şi citeşte ce-i pofteşte inima. Ar trebui să terminăm odată cu prejudecăţile legate de plăcerile noastre.
RăspundețiȘtergererealitatea*
Ștergereexemple*
Scuză-mi greşelile :-3.
asta am dorit și eu să accentuez aici, fiindcă încă mai sunt persoane care cred altceva, precum colegul meu. :3
Ștergereeste interesant articolul:)...eu cred ca orice gen de muzica este acceptabil in afara de manele..nu numai muzica pe care o ascultam ne defineste.sunt unele melodii pe care le ascult pentru ca ma impresioneaza versurile si sunt unele cantece care au versuri mediocre dar ritm bun ..asa ca oamenii se raporteaza diferit la muzica pe care o asculta.
RăspundețiȘtergereHei! Ador felul în care scrii! Foarte frumos, aranjat şi simplu în acelaşi timp :D! În ceea ce priveşte acest articol, şi eu o ascult pe Kesha. Un lucru foarte interesant în industria muzicală, deşi deloc surprinzător, vedetele trebuie să îşi prostitueze imaginea pentru a deveni cu adevărat cineva cunoscut în industrie. Ce pot să spun? Nu cred că ar fi ajuns să cânte cu Pitbull (un exemplu) doar pentru că a ajutat-o corpul sau ceva... nu! Creierul dictează tot timpul, fiecare mişcare din vieţile noastre.
RăspundețiȘtergereP.S. Tocmai am început să urmăresc acest blog prin GFC. Ce spui, poţi să mă urmăreşti şi tu? :D
http://onlyoneaveragejoe.blogspot.com/