4 Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

Titlu: Se numea Sarah
Autor: Tatiana de Rosnay
Număr de pagini: 320
Editura: Litera
Anul apariției: 2011[RO]


Părerea mea:
Vreau mai întâi să vă spun că tocmai am terminat acestă carte și astfel am rămas fără cuvinte dar cu o grămadă de gânduri. S-ar putea ca această recenzie să fie un dezastru fiindcă momentan există (doar) două posibilități: ori scriu mult și fără sens, ori scriu puțin și fără rost. Indiferent de rezultat vă spun că trebuie să puneți mâna pe acestă carte și s-o savurați din plin.

Jumătate din acest roman este împărțit în două planuri narative, unul prezentat din perspectiva lui Julia Jarmond, o ziaristă franțuzoaică cu origini americane și celălalt este prezentat din perspectiva lui Sarah Starzynski, fetița evreică al cărui trecut dorea să-l cunoască ziarista. Aceste planuri se împreunează la un moment dat și ne dorim din ce în ce mai mult să aflăm cine este Sarah defapt. Ne dorim să aflăm mai multe informații despre acea zi neagră, 16 iulie 1942, să știm cum a reușit să scape din lagăr și dacă a putut vreodată să trăiască în adevăratul sens al cuvântului cu aceste gânduri în mintea sa.

Este adevărat că autoarea a citit multe materiale despre Al Doilea Război Mondial, despre Holocaust și evreii duși în lagăre și că această carte cuprinde multe informații despre ce s-a întâmplat atunci, însă aceste date ne ajută să mai punem niște piese în puzzle-ul pe care trebuie să-l dezlegăm pentru a afla cine este Sarah.

Totuși este greu să cauți o fetiță cunoscându-i doar numele și adresa unde a copilărit până la 10 ani, mai ales că aceste lucruri s-au schimbat de trei ori cât timp Sarah a fost în viață. I-a fost greu să trăiască fără părinți și cu sentimentul de vinovăție pentru moartea fratelui său așa că a încercat să fugă de tot, să uite tot. Dar noi nu trebuie să uităm nimic ce face parte din trecutul nostru. "Amintește-ți. Să nu uiți niciodată.". Toate aceste lucruri au făcut-o să se maturizeze mult prea repede și să se închidă în sine.

"În acea viaţă tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetiţa ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă şi aspră, fetiţa simţea că se maturizase. Se simţea mai bătrână decât mama ei. Ştia că celelalte femei spuneau adevărul. Ştia că zvonurile erau adevărate. Nu ştia cum să explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil."

o scenă din lagăr ce aparține ecranizării romanului

Pe parcursul acestei lecturi vom călători în Franța, America, Germania și Polonia, vom avea speranțe false și ne vom obișnui cu ideea că nimic nu-i ușor. Pe lângă aceste țări vom vizita multe sentimente și poate ne vom întâlni cu câteva lacrimi. Vom rămâne surprinși de ce (tocmai) poliția franceză a făcut asta și nu nemții. Însă ei au încercat să profite de ocazie și să se dea bine cu cei puternici, cum se întâmplă de obicei și astfel au reușit să omoare dintr-un foc 14.700 de evrei. Oameni nevinovați. Bărbați, femei, nou-născuți.

Terminând această carte, mi-am reamintit că sunt puțini oameni în adevăratul sens al cuvântului pe lumea asta, iar cei mai mulți dintre ei sunt printre cei care sunt înjosiți fără motiv. M-a ajutat să-mi aduc aminte să nu încerc să uit trecutul, fiindcă (,) consecințele sale îmi formează prezentul și viitorul. Sincer îmi mai doresc să citesc cât mai multe cărți la fel de bune ca aceasta.

Notă:
5+/5

*
Sara, doresc să îți mulțumesc mult pentru scrisoare, ursuleții pe care mi i-ai trimis sunt foarte drăguți. Mi-a făcut ziua mult mai bună! Sper să te bucuri de carte :)

Aveți un pufo-concurs aici: http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/04/concurs-primul-meu-concurs.html