0 Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman

Titlu: Oceanul de la capătul aleii
Autor: Neil Gaiman
Editura: Paladin 
Număr de pagini: 192
Anul apariției: 2013

Oceanul de la capătul aleii începe cu o sinucidere. În ajutorul familiei vin locatarele de la ferma Hempstock: cea mai în vârstă declară că-și amintește de Big Bang, cea mai tânără pretinde că iazul de la capătul aleii este un ocean. Neil Gaiman ne spune, cu harul său de povestitor, o poveste despre fantasmele copilăriei, despre cea dintâi limbă, limba creației, în care orice ai rosti devine real, despre adulții care nu sunt adulți decât în aparenţă, despre eternitatea copilăriei. Un roman pe care fanii autorului britanic l-au așteptat timp de opt ani. 

sursa: editura-paladin.ro

Oceanul de la capătul aleii este prima carte a autorului Neil Gaiman pe care o citesc și a fost una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în tot anul. Ne este prezentată o lume magică din prisma unui copil de 7 ani, o lume în care monștrii puteau năvăli oricând în casa ta, o lume în care totul este posibil. De asemenea sunt câteva idei (care nu au neapărat legătură cu acțiunea romanului) pe care autorul le accentuează foarte bine:

"Uite, o să-ți spun ceva important. Nici adulții nu arată ca niște adulți pe dinăuntru. Pe dinafară, sunt mari și nepăsători și întotdeauna știu ce fac. Pe dinăuntru arată la fel ca întotdeuna; la fel cum arătau cand erau de varsta ta. Adevarul e că nu exista adulți. Nici măcar unul în întreaga lume."

Personajul principal se întoarce în orășelul său natal pentru a participa la o înmormântare, însă este condus spre casa unei vechi prietene din copilărie, Lettie Hempstock. În acel moment el credea prietena sa este plecată cu tatăl său în Australia și spera să se întoarcă cât de curând, pentru a discuta cu ea. Este condus mai apoi spre un iaz, care oarecum l-a făcut să-și amintească, doar pe moment, niște detalii importante. 

În universul infinit al copilăriei, iazul era un ocean, iar Lettie.. era moartă. Ea împreună cu prietenul său au trecut prin mai multe întâmplări bizare când au fost micuți. Din greșeală aceștia au eliberat o entitate, un purice, după cum spunea fetița care le-a cauzat mari capricii. Copilașii au reușit să o înfrunte însă Lettie, în ciuda tăriei sale de caracter, s-a sacrificat în favoarea prietenului său. 

"Oamenii mari urmează trasee. Copiii explorează. Oamenii mari se mulțumesc să meargă pe același drum de sute și de mii de ori. Poate că nu le dă niciodată prin minte să se abată din drum, să se strecoare pe sub rododendroni, să găsească spațiile printre garduri. Eram copil și știam o groază de moduri de a ieși din drum, moduri care nu presupuneau traversarea aleii noastre." 

Pentru mine a fost o carte excelentă și sincer nu-mi găsesc cuvintele. A avut un mic minus, însă nu a fost vina autorului. Având în vedere că ediția publicată în România a apărut odată cu cea din UK, traducerea a fost făcută repede și au mai existat câteva greșeli. În rest totul a fost.. perfect!

5/5

Neil Gaiman este un autor de origine engleză născut pe 10 noiembrie 1960. Dintre operele lui putem aminti următoarele: Pulbere de stele, Zei Americani și Cartea Cimitirului. Scrierile sale au câștigat numeroase premii printre care Hugo, Nebula și Bram Stoker precum și medalia Carnegie în literatură în 2010. Este primul autor care a câștigat atât medalia Newbery cât și medalia Carnegie pentru aceeași lucrare. Entuziasmul în creștere al fanilor săi a făcut să fie numit un "star rock" al lumii literare.