1 nu-i important, dar n-am câștigat

am furat lacătele încătușate mai nou de poduri și am închis ceea ce ar fi într-adevăr păcat să se piardă printre firele de păr atunci când te pălmuiește vântul într-o zi ca asta, în care e soare cu dinți, sau să pătrundă în plămâni ca mai apoi să fie dat afara așa de banal precum..fumezi.
fără să-mi dau seama că fac iar asta, ochii mei te-au surprins iar. tot încearcă să te scaneze, să-ți fotografieze sufletul, să-și bată joc până și ei de forma neregulată ce-o port în piept (și nu, nu-i o broșă). până acum a reușit doar să-ți memoreze conturul, acele tușe din tine care vrei tu să se vadă, dar care nu-ți schițează portretul. uneori sunt atât de multe încât încep să se taie unele pe altele, să formeze unghiuri mai mari chiar ca distanța pe care o ții față de oameni. vrei să rupi hârtia, să termini creioanele 8B aruncate prin ghiozdan și te murdărești chiar tu cu mină, doar fiindcă vrei ca toate privirile (și mai rar sufletele) să se întoarcă spre tine.

de fiecare dată când mă gândesc la ceva din perioada aia, seara aia apare ca un pop-up în explorer pe care ți-e greu să-l închizi. pe lângă asta, ți-ai scos antivirusul și încă te bucuri că tot sistemul e la pământ. tu presupun că ai șters fișierul ăsta temporar, nu?

ar fi vrut să mă lași să tau în bucătăria sufletului tău, nu cea propriu-zisă, să-mi mai faci o cafea- că și așa ea a fost înlocuitorul tău în ultima lună (și ceva!) și să mă lași să umblu prin sertarele cu furculițe și cu cuțite și să le înfing, pe rând, în mine, ca să doară mai puțin.


//textul de mai sus e o 'compilație' de piese, stări, amintiri și vise pe care le-am scris acum ceva timp. le-am țesut azi împreună.//