1 Și v-am spus povestea așa de Florin Bican | Recenzie

Și v-am spus povestea așa nu este doar o istorisire despre cai, nu este doar cantitatea de Picătura ce face ca multe basme minunate să se transforme într-un tot unitar, ci și o enciclopedie care te ajută să-ți cunoști cealaltă jumătate a ta, să-ți îngrijești sufletul. Chiar el te face un împărat cum găsim numai în basme, iar cu cât sufletul tău este mai frumos, cu atât te simți fericit că poți ține departe toți balaurii, numiți și oameni fără sentimente, fără suflet.

Ironia face ca pe lângă faptul că această carte ar trebui pusă în ramă, și istorisirea pe care o găsim în ea este încadrată de mai multe rame, cea din exterior fiind chiar realitatea cu care ne lovim și noi în fiecare zi. Asta ne îndeamnă să intrăm mult mai ușor în poveste și să ascultăm povestea lui Aleodor Împărat și al fetei Împăratului Verde care fac tot posibilul să-l ajute pe Jumătate de Iepure Șchiop, un căluț supra doi, să-și găsească cealaltă jumătate. În ajutorul său vin și alți căluți printre care Mesteacăn, Chiparos, Stejar și Tei Auriu care spun fiecare câte o istorisire care îl ajută pe cel nevoiaș dar și care trezește la viață tărâmul pe care a domnit Jumătate de Om pentru o lungă perioadă. Vom afla de-a lungul cărții că diabolicul stăpân al tăpșanului cu pricina a mai apărut prin istorisirile căluților năzdrăvani și astfel se fac anumite conexiuni. Ulterior, căluții năzdrăvani au realizat că există o legătură și între ei, și s-au mirat atât de tare încât ar fi ajuns vestea pe Facebook și până la câinii din Giurgiu.

Autorul a accentuat aici o lecție de viață de care mi-am dat și eu seama înainte să încep acest roman. Astfel se face referire la faptul că fiecare entitate reprezintă o poveste sau o idee (am mai auzit asta în expresionism, nu?) și astfel ne dezvoltăm în bine dacă încercăm să cunoaștem oameni la fel ca și cum am citi niște cărți. Chiar dacă aceștia sunt foarte diferiți de noi, atât în sensul bun cât și invers, noi trebuie să avem puterea și înțelepciunea să ne întipărim în minte mici învățături pe care să le aplicăm cât mai bine în viață. Chiar și oamenii răi ne ajută cu ceva - ne reamintesc cum nu trebuie să ajungem.

Chiar dacă pe net scrie că este o carte dedicată copiilor, eu v-o recomand tuturor fiindcă cu siguranță aveți ce învăța din ea. Dacă nu v-am convins până acum, amintiți-vă preț de o secundă ce fain era în copilărie când citeați basme și ascultați-mă când vă spun că va fi la fel și acum.

*

 “Dar știu atâta, că ei mergeau fără a simți că merg, părându-li-se calea scurtă și vremea și mai scurtă. Deh, cum e omul când merge la drum cu dragostea alături, că să fi fost ei cai, altă socoteală.”

“Acum știu ce-ți face jumătatea să iasă din pământ [...] - poveștile pe care le auzi. Ele ți se revarsă în urechea ce cheamă după ea, încet, încet, tot trupul..”

*

Notă: 5/5

<<Citește recenzia anterioară

2 Doctor Sleep de Stephen King | Recenzie

Imediat când am aflat că există o continuare la Shining, am zis că trebuie să pun mâna pe cartea asta. Așa am și făcut, am lăsat orice altă carte și am început-o iar zilele trecute am ajuns să las tot.. ca să o termin mai repede.
Înțeleg că americanii sunt în general lacomi (de aici probabil și numărul mare de oameni obezi) însă dacă ai în față o capodoperă de ce ai vrea să tragi de ea până nu mai rămâne nimic? Tocmai asta e farmecul în unele cărți ale maestrului - să nu-ți răspundă la întrebări, să te lase în aer.. într-un mod plăcut. După ce am terminat Shining, în zilele în care am rămas confuză după o carte așa de bună, m-am întrebat oare ce se va întreba cu Danny Torrance și îmi imaginam că va avea o viață liniștită - cel puțin asta merita după cele întâmplate la Overlook. Însă aceasta carte mi-a distrus oarecum toate viziunile și a introdus personaje noi, multe pe care le-am considerat fără un folos anume până la final. Dar nici acesta parcă nu m-a 'satisfăcut'.
Cred că Stephen King a ales un final fericit, în care toate personajele negative mor iar cele principale sărbătoresc, fiindcă nu a vrut să-și dezamăgească fanii ori să îl roage să scrie și partea a III-a. Nota autorului poate era mai bine dacă putea fi citită numai pe internet - am aflat așa că S.K. a fost ajutat de foarte multe persoane pentru a scrie asta. Și mă refer că au existat omuleți care să-i salveze imagini cu rulote de pe Google și să 'răspundă la telefoane în locul său'. Asta m-a dus cu gândul că acum Stephen King e mai mult o 'firmă', unde mai mulți oameni lucrează la un produs care iese pe piață cu numele firmei, cunoscut de aproape toată lumea și astfel se bucură de succes. Cred că și cărțile cu un număr mare de pagini îi caracterizează.. acum într-un fel se simt obligați să scrie 600 și ceva de pagini. Oare chiar există nătărăi pe lumea asta care ar crede ca Stephen King nu scrie și cărți mai scurtuțe? Când ar vedea ceva scris de el sub numele Richard Bachman ar crede probabil că e un rezumat..

Dar hai să nu accentuez doar părțile negative, poate unii dintre voi se lămuresc încă de la primele rânduri ale recenziei cum este cartea, însă mai are și părți bune. Acțiunea este destul de interesantă și se desfășoară pe două planuri - unul în care Dan și Abra ajung să se cunoască datorită strălucirii lor și altul în care se descrie viața unui anumit Clan Legitim care vânează oameni care stălucesc.
Așa cum spun și ei în incantațiile pe care le fac, Clanul Legitim dăinuiește peste vremuri și este de neoprit. Membrii săi trăiesc ușor peste 2000 de ani datorită aburului pe care-l iau din cei care strălucesc. Autorul accentuează o teorie destul de interesantă - faptul că fiecare om atunci când moare își eliberează sufletul sub forma unui abur. De aici apar și fantomele - din aburul celor care nu și-au trăit așa cum trebuie viața și vor să se răzbune făcând rău altor persoane.

Nu aș putea să vă spun exact dacă această carte este una bună sau nu, fiindcă chiar depinde de cum fiecare pune în balanță lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. Dacă sunteți curioși de cum decurg lucrurile între cele două tabere, puteți citi cartea în engleză aici iar dacă nu vă descurcați cu download-ul și convertit-ul în epub/ mobi, etc, vă pot ajuta eu. Dacă ați citit cartea și ați rămas și voi cu gustul cu care am rămas și eu, să vă reamintiți că și cărțile mai puțin bune au rolul lor - acela de a ne învăța ce e o carte bună și s-o apreciem mult mai mult, s-o citim într-un mod mult mai 'profund'.

Notă: 3/5

<< Citește recenzia precedentă
>> Citește recenzia următoare

11 Nouă recomandări pentru începutul lui 2015

//film
moonrise kingdom
ăsta cred că a fost cel mai frumos film pe care l-am văzut în ultima perioadă. wes anderson chiar a reușit să-mi redea acele sentimente pe care toți le avem înainte de pubertate - începutul revoltei din interiorul dar și din exteriorul nostru, dorința de a fugi și nu în cele din urmă - certitudinea că ne vom găsi în scurt timp iubirea vieții.
fanfan
n-am avut așteptări mari de la acest film, poate pentru că am fost obligată să îl vizionez la ora de franceză. dar chiar e un film frumos care ilustrează o idee la care mă gândeam și eu adeseori: nu-i așa că îndrăgostiții tânjesc la perioada de dinaintea primului sărut, când simțeau cu adevărat că trăiesc și nu intra în joc și monotonia? se poate trăi așa? răvașul se află ascuns prin film.
little man tate
aș putea să le arăt filmul ăsta unor profesori de-ai mei, care cred că toate problemele noastre se rezumă doar la cele din culegerea de matematică și că visatul e pentru copilași. mai mult de atât, mai bine ești fericit în loc să faci un profesor să-ți scrie o notă cu două cifre în catalog.

//carte
not that kind of girl de lena dunham (în curând apare recenzia)
o tipă trecută de pubertate îți povestește cam ce a făcut ea în ultimii ani. pe lângă asta și umor, te lămurește cum e cel mai bine să reacționezi în anumite situații.
dacă m-aș asculta, m-aș înțelege de jacques salomé
cartea asta e încă ceva mind-blowing pentru mine. mi-am dat seama ce mai exact mă făcea să mă simt prost și cum am greșit și eu în trecut, iar asta m-a ajutat până acum să relaționez cât mai bine cu cei din jurul meu.

//muzică
chet baker
l-am descoperit pe baker citind un interviu cu artistul chet faker. nu știam până atunci că faker și-a luat numele de scenă de la cântărețul de jazz din anii '50, care pe lângă trompetă, a ales să-și folosească și vocea. chet a spus că din punctul ăsta de vedere ei doi se aseamănă, fiindcă nu au voce extraordinară, însă știu să o pună în valoare și până la urmă..sună bine. ascultă i fall in love too easily
mac demarco
nu-s prea multe de spus despre el, doar că are un ton bine făcut la chitară și că știe să-ți dea 'that feeling'. ascultă ode to viceroy
the re-stoned
experimental. orgasmic, aș mai putea adăuga cu jumătate de gură. ascultă crystals
wavves
mi i-a recomandat și mie un amic. era să închid tab-ul după două secunde. după mi-am dat seama că sună bine. surf indie, experimental, noise pop/rock. ascultă stained glass

2 La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor de Haruki Murakami | Recenzie

Aș vrea să menționez pentru început că La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor nu este deloc o carte ușor de înțeles și de digerat pentru toată lumea, așa că nu o pot recomanda tuturor. S-ar putea ca unii să o lase după primele 100 de pagini sau să încercați să o terminați cât mai repede ca să treceți la cărțile voastre. O recomand însă celor care sunt pregătiți să se ridice la un nou nivel în de-ale lecturii sau cei care s-au 'obișnuit' cu Murakami.

Cât timp am citit cartea asta, m-am simțit relativ ciudat fiindcă erau prezentate două planuri narative și mă simțeam cumva îmbrâncită dintr-unul în altul. Există două lumi în oglindă, dar cu câteva elemente comune: mirosul de cafea, craniile de unicorn, bibliotecara drăguță dar erau legate și fiindcă capătul lumii era continuarea primului plan narativ, țara aspră a minunilor.
//notă: în descrierea cărții scria că în cele două lumi erau doi protagoniști diferiți, dar numele prezentate nu apar în carte și nici distincția dintre ei. Eu am concluzionat din carte că e același protagonist. De asta autorul s-a ferit să dea nume tuturor personajelor, ca cititorul să recunoască conexiunile. Să fi fost greșeală de tipar?

Astfel, în țara aspră a minunilor, cea mai apropiată 'realitate' de a noastră, sunt anticipate evenimentele care urmează să se întâmple încă de la primul cadru. Protagonistul, un tip de 35 de ani, fan al muzicii jazz și ai lui Bob Dylan face niște cursuri pentru a deveni computator, un fel de progamator, și astfel i se fac câteva modificări pe creier. Este singurul supraviețuitor al acestui experiment făcut de un geniu puțin cam egoist. În urma operației pe creier, i se șterg toate amintirile însă i se dă o sumă mare de bani astfel încât nici măcar să nu-și dea seama. Lucrurile o cam iau razna la un moment dat fiindcă el reușește să-și recapete câteva aminiri și geniul își dă seama că planul lui a eșuat. Consecința este faptul că protagonistul nu mai are mult de trăit pe lumea asta, însă își continuă existența într-o lume creată de el în subconștient. A ales să-și petreacă ultimele clipe fumând, savurând niște beri într-un parc și ascultând Bob Dylan. Nu e plăcut deloc să te gândești la ce ai putea să faci în ultimele tale clipe petrecute în lumea asta. Nu ai timp să aștepti la o coadă însă descoperi mici detalii pe care nu le-ai observat înainte de această presiune. Îți dai seama că ai pierdut multe în viața asta, dar viața e frumoasă chiar și cu regretele pe care le ai.

La capătul lumii este defapt un orășel împrejmuit de un zid foarte înalt prin care trecea un râu și exista o pădure. Cam atât putem spune concret despre acest oraș, fiindcă acesta era cu totul perfect, totul mergea bine, nu existau divergențe și probleme. Toate astea fiindcă odată ce ajungeai în oraș trebuia să te lepezi de umbră - care simbolizează sufletul, iar atunci când ea moare răpusă de puteri, sufletul tău se evaporă și tu devii una cu orașul. Protagonistul începe să se obișnuiască cu orașul, își petrece timpul citind vise din cranii de unicorn, joacă șah și stă cu bibliotecara care are și ea sufletul pierdut. Ceea ce urmează.. sigur ne va face să medităm ceva asupra condiției umane.

"Tu te temi că-ți pierzi sufletul. Și mie mi-a fost cândva frică de asta. Dar mi-a trecut. Nu-i nici o rușine[...]. Dacă scapi de el o să fii foarte calm. O să ai parte de liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el."

Notă: 5/5
<<citește recenzia anterioară
>>citește recenzia următoare

4 Jurnal de Lectură (9) + am început să hibernez

În ultima perioadă nu m-am mai simțit în stare să scriu aici, nu am avut starea necesară. A venit iarna, vine și perioada tezelor, am trecut de așa-zisa perioadă de acomodare cu clasa a unșpea, de problemele care nu s-au mulțumit să se axeze doar pe un singur plan, de toată faza cu tipul pe care credeam că plac dar am descoperit că el însuși e o aparență și oricum eu îmi doream altceva, am folosit prea mult țigări în loc de 'mulțumesc', am văzut cum și 'eu chiar te plac' se metamorfozează ușor în altceva - un pahar de cafea..

Așa cum am menționat în titlu, această postare scrisă din bârlogul unei fete-urs care mai are puțin până la hibernare conține și Jurnalul de Lectură cu numărul 9. Pe celelalte le găsești aici: click!

La capătul lumii și-n țara aspră a minunilor este o carte scrisă într-un mod foarte original, în care ambiguitatea creează un univers fantastic descris într-o manieră pur realistă specifică lui Haruki Murakami.
Acțiunea este împărțită în două fire narative, însă protagoniștii (oare H.M. are vreo carte în care este prezintă o protagonistĂ?) sunt atât de asemănători, încât am început să-i încurc la început. Detaliile prezente sporesc veridicitatea a.î. sunt prezente până și gânduri pe care le ascundem până și de noi înșine, sperând că o să dispară. Asta conturează și mai bine personajele, în special personajele principale - care sunt niște oameni plați, fără nimic de zis, însă autorul încearcă să scoată ce-i mai bun din ei, să-i individualizeze de ceilalți prin detalii, așa cum am spus și mai sus.
Deși este puțin mai lungă ca alte scrieri de același autor, te îndeamnă mai mult s-o termini. Și asta cred că e cel mai important atunci când citești ceva de Haruki Murakami - să nu lași cartea după prima sută de pagini!

>> Citește și: În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami//Recenzie

Ne vedem în curând cu recenzia! x

1 Câte ceva despre introvertiți

Când zăresc oameni timizi, mulți îi iau ca pe niște ciudățenii, niște oameni care nu au nimic de spus și de care ți-ar fi greu să te apropii. Ceea ce este total greșit, odată ce ați trecut de primul stadiu al unei prietenii, o persoană mai sfioasă se poate deschide în fața ta, asta însemnând ceva având în vedere că de obicei ei au un cerc strâns de prieteni. Însă pentru ei prietenii nu înseamnă ceea ce lumea crede în general, gen 'am ieșit odată cu el fiindcă l-a chemat un amic și deja îl pot numi prieten'. Nu vor să impresioneze, așa că nu-i prea vedea lăudându-se sau îmbrăcându-se extravagant. Totuși, ceea ce e foarte important pentru ei este susținerea prietenilor, iar un compliment le poate face cu siguranță ziua mai bună.

Deși par supărați/sictiriți, introvertiții își găsesc momentele de fericire în lucrurile simple, spre exemplu un maraton de lectură, câteva ore în care s-au deconectat de tot și au citit, o plimbare seara prin oraș singuri și alte lucruri de genul. Uneori, noi avem chef să facem și lucruri din astea, iar dacă anunțăm pe cineva că nu mai suntem disponibili, nu înseamnă că nu mai avem chef de persoana respectivă. Un lucru fain pentru un introvertit ar fi să stai lângă el și să-l faci fericit doar cu prezența ta..spre exemplu să ascultați aceeași muzică amândoi și s-o savurați, să citiți în același timp, etc. Un lucru mai puțin fain pentru un introvertit ar fi să-l duci într-un loc plin de oameni și să-l lași fără niciun prieten - va încerca să fugă cât mai repede de acolo!

Nu sunt stabili emoțional, într-un fel bipolari, tocmai fiindcă nu sunt nici indiferenți nici implicați în lucrurile cu care se confruntă zi de zi. Sunt tentați să facă un lucru nu tocmai recomandat.. să se 'descarce' pe un prieten, să îi spună tot ce are pe suflet, propoziții fără sens și alte lucruri, tocmai fiindcă ține la sfatul lor și cu ajutorul prietenilor își găsește echilibrul.

De asemenea, ei nu-și vor schimba niciodată gusturile după modă sau după ce ascultă prietenii, nu îi prea interesează ca alții să-i aprecieze doar pentru asta. Poți să fi sigur că nu își va schimba opiniile prea ușor iar atunci când își afirmă părerea, va da argumente solide pentru a susține ceea ce a spus.

De obicei, când vine vorba de dragoste, introvertiții au tendința să să se îndrăgostească de persoane asemenea lor sau de tipi/tipe normali/e și sunt oarecum speriați de cei care sunt și 'populari'. Dacă nu dai prea mare atenție detaliilor, nu vei afla în veci dacă cineva timid te place. Dacă e așa se va deschide în fața ta, va fi gata să-ți ofere chestii, va aștepta să fie cu prietenii ca să prindă curaj, eventual să bea niște bere tot în acest scop. Ei apreciază de obicei relațiile de lungă durată, iubesc cu adevărat și sunt atrași de către inteligența persoanei respective. Nu va renunța ușor la persoana de lângă el, chiar dacă i-a greșit de mai multe ori și l-a făcut să sufere, întocmai fiindcă ține cu adevărat la ea. De obicei ajunge să fie rănit și mai tare și să fie lăsat singur..

Când este rănit, un introvertit de obicei se afundă în cărți, muzică, desen sau alte hobby-uri și își pierde ușor încrederea în sine. După ce vede cine (mai) pleacă astfel din viața sa încearcă să se ridice din nou, să cunoască oameni care i se par interesanți și o ia de la capăt.

Ce mai stai? Cunoaște și tu pe cineva introvertit!

**dacă v-a plăcut voi mai reveni cu articole mai puțin formale despre psihologie

3 5 chestii enervante în clasa a unșpea

M-am decis să închei pauza asta de o lună (și ceva) cu o postare care deja a devenit tradiție (vezi asta) ca să vă avertizez cu ce vă veți confrunta în clasa a unșpea. Promit că voi reveni și cu recenzii.x

1. Dacă lecturile obligatorii din clasa a zecea ți s-au părut greu de citit, stai să vezi cum vor fi cele de acum
Lecturile chiar sunt groaznic de plictisitoare pentru cei care nu consideră istoria un lucru important. Ți-e pur și simplu greu să cauți semnificațiile unor cuvinte foarte des în dicționar și să citește toate detaliile istorice referitoare la domnitori, bătălii, etc. Pe lângă astea, formarea limbii române pe care o avem acum este interesantă, dar doar dacă citești cărți cu eseuri despre asta..

2. Dragostea plutește în aer și anul ăsta dar e..puțin altfel
Nu știu cum e la voi dar la mine și la câțiva prieteni din alte orașe cu care mai vorbesc, clasele IX și X sunt separate de ultimele două. Ei, acum când ai ajuns laolaltă cu cei din clasa a XI-a care chiar par altfel față de ceilalți ți-e cam greu să nu pui ochii pe cineva. Și invers, cred. Dar aș putea spune că e diferit deoarece nu mai e entuziasmul ăla exagerat pe care îl aveau cei de a X-a față de boboci.

3. Cu o oarecare legătură cu ce am spus mai sus, cei din ultimul an ți se par diferiți și nu ai idee dacă-ți dorești să crești sau să te întorci în timp
Când te uiți la cei de a doișpea te aștepti să fie stresați, roși de soartă, mereu la coadă la cafea dar nu-s așa, au un fel de 'aură' specială și..par altfel. Zici că sunt ca niște vizitatori în liceu și sunt gata de plecare.

4. Ai sentimentul ăla nașpa că te-ai trezit într-a unșpea la profilul greșit 
Mulți s-au decis referitor la facultatea pe care o vor urma, însă mai sunt și persoane ca mine care nu s-au decis încă. Și te mai bate așa un gând că vrei să te duci la Medicină Veterinară, Arhitectură sau Psihologie (Criminalistică).. și cu ce te-ar ajuta un examen la mate M1? Ai de asemenea și sentimentul ăla că ai întâlnit mulți oameni frumoși în liceu și ei se duc în orașe diferite la facultate și..nu prea vrei să pierzi pe nimeni.

5. Timpul..unde e timpul meu?
Profesorii deja au început să bată apropoul cu BAC-ul, mai trebuie să faci și pregătiri, să-ți iei ECDL-ul, Cambridge-ul, IELTS-ul și pe lângă asta să te menții la un nivel decent la celelalte materii. Nu prea mai ai cum să te împarți între prieteni, somn, școală și hobby-uri. Cam greu până și-n weekend să menții un oarecare echilibru.

P.S: Aștept să aud și părerile voastre despre noul an școlar! :)

5 Where She Went de Gayle Forman | Recenzie

Chiar dacă primul volum, If I Stay, nu mi-a plăcut așa de mult, am găsit cartea asta în format .pdf și m-am gândit că ar merge s-o citesc pe avion. Pot să vă spun din start că acest volum nu se compară cu primul, care este lipsit de acțiune și de lucruri care să te atragă. Aici CHIAR se întâmplă mai multe chestii care readuc lucrurile la normal, deși inițial nu am crezut posibil acest lucru. 

Personajele sunt mai complex descrise aici, aflăm mai multe lucruri care ne ajută să-i cunoaștem mai bine, avem de mai multe ori impresia că totul a luat-o razna și rămânem cu un zâmbet pe buze când terminăm cartea. Mă gândesc că mai degrabă autoarea ar fi comprimat cele două volume și ar fi scris doar o carte. Așa a avut de pierdut, cei care au considerat primul volum prost nu prea doresc să încerce și al doilea volum, dar e important că totul se termină cu bine.

Nu vreau să vă dau spoilere "pe tavă" dar pot doar să vă spun că această carte vă va șoca prin comportamentul personajelor principale, Adam și Mia. care sunt mai nou persoane cunoscute, cu apariții pe scene uriașe, cu interviuri prin reviste și milioane de fani. Totuși, întâmplarea face să se cunoască din nou. A fost ciudat pentru amândoi, trebuiau să treacă peste bariera care s-a format în cei trei ani în care nu au vorbit și să înțeleagă de ce. 

Toată distanța dintre ei a pornit din ceva stupid, un lucru spus de Adam atunci când Mia era internată și era mai degrabă o promisiune făcută cu jumătate de gură. Și întâmplarea a făcut ca Adam să uite de promisiunea făcută și Mia să profite de ea.. 

Aș recomanda parcurgerea primului volum/sau parcurgerea filmului doar pentru această carte. Recomandat tuturor celor care vor să citească o poveste de dragoste drăguță, potrivită pentru acele zile leneșe dinaintea școlii.

Notă: 4/5

Citește recenzia primului volum 

<< Citește recenzia precedentă

13 Cum să te descurci bine la școală dacă ești leneș

Doi ani de liceu în care a trebuit să învăț de dimineață au fost un chin pentru mine. Fiind o persoană leneșă și dezorganizată nu prea mi-a ajuns timp pentru nimic în final. Doar la sfârșitul anului mi-au venit câteva idei pe care le-am aplicat și le voi aplica și anul acesta ca să-mi fie mai bine. Nu știu dacă și voi sunteți așa de comozi ca mine, însă mă gândeam că poate vă ajută cumva ce voi scrie eu aici.

First thing first: Nu amâna
Nu da snooze la alarmă, o dată ce ai apăsat o dată pe acel butonaș prăpăstios vei mai apăsa de vreo încă 10 ori și după vei realiza că mai ai un sfert de oră și trebuie să ajungi la cursuri. Mie personal îmi place senzația când mă trezesc mai devreme și observ că am timp să mă pregătesc în tihnă, chiar dacă patul este un magnet foarte puternic și te doare sufletul când te ridici.
Chestia asta se poate aplica și la proiecte, teme și alte chestii de genul - nu le amâna că le vei face mai tâziu, a doua zi dimineață, cu 5 minute înainte de oră. De obicei îți vei da seama de gravitatea situației cu 3 minute înainte și te vei panica. Nu va ieși bine. Clipele de relaxare (atunci când îți dai seama că ai terminat și mai ai timp) sunt foarte bune pentru a te mai distinge cu lucruri care îți fac plăcere și-ți dau energie pentru alte activități.
Răspunde în primele ore la anumite materii! Materia este mult mai ușoară și deși trecerea de la vacanță la școală nu este plăcută, te vei relaxa foarte bine la sfârșitul semestrului, când tu deja ai notă și poți să dormi în tihnă.

Fă-ți un orar zilnic, pe lângă cel de la școală
Vrei să mergi la sală sau să dai o fugă până la bibliotecă și inițial te gândești că nu vei avea timp? Chiar ai, dacă știi să-ți organizezi timpul. Ca să îți organizezi ziua poți folosi un simplu carnețel în care să scrii activitățile (și eventual niște ore între care ar trebui făcute) și să le bifezi atunci când sunt făcute. Deschide-l și pune-l într-un loc vizibil, altfel sunt șanse mari să uiți de el! Nu-ți propune mult prea mult, vei fi dezamăgită și vei renunța la idee.

Ca să reții mai bine, întreabă-te periodic pentru a păstra informația pe termen lung
O metodă foarte simplă de a te întreba ți se poate părea cam copilăroasă la început. Prin intermediul flashcard-urilor (bilețele pe care scrii întrebări, cuvinte care trebuie traduse, propoziții care trebuie completate) poți să te auto-evaluezi și eventual să-ți subliniezi un pasaj pe care nu-l știi astfel încât testul/teza să te prindă pregătit.
Poți de asemenea să înveți și seara, după ce termini, să suni un coleg mai apropiat și pe lângă discuțiile voastre să vă întrebați chestii pe care știți că nu le rețineți.

Păstrează-ți timp pentru pauze, dar ține cont când acestea sfârșesc
La fel cum am spus și când am vorbit despre amânare, pune-ți o alarmă exactă ca să vezi când se termină pauza, eventual termină ce ai făcut în timpul liber cu un minut mai devreme, ca să nu te scuzi și să pretinzi că n-ai văzut. Pauzele sunt bune și motivante, dar asta nu înseamnă că ar trebui să facem o pauză fără oprire toată ziua sau atunci când învățăm să ne gândim numai la asta.

Pentru a prinde energie și motivație, fă puțin sport!
Câteva abdomene te-ar ajuta să-ți oxigenezi creierul și să prinzi astfel mai multă motivație ca să înveți. Poți face asta la sfârșitul pauzei, sau după pauza de după masă, ca să nu te mai simți așa plin. Chiar dacă mâncarea te face să crezi că nu mai ești așa de stresat, nu exagera, te îngrași degeaba plus că la sfârșit nu te simți prea bine și lenea se accentuează.
Sună groaznic, dar ajută! :)

Vă urez mult succes în noul an școlar, chiar dacă sunteți leneși, chiar dacă nu și sper din suflet ca sfaturile mele să vă ajute!

5 În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami | Recenzie

Am început să citesc această carte la recomandarea Sarei și pot să-i mulțumesc fiindcă mi-a făcut o recomandare atât de bună! Tot ce trebuie să fac eu acum este să vă conving și pe voi s-o încercați.

Un lucru care mi-a plăcut mult la această carte este felul în care a fost scrisă: într-un limbaj colocvial, fără prea multe amănunte - chiar și numele unor personaje, cu anumite detalii care par puse din întâmplare dar care conduc la un deznodământ superb. Aș putea spune că întocmai acesta răspunde la toate întrebările puse de-a lungul cărții și ne lămurește asupra faptului că unele lucruri nu sunt puse la întâmplare. Și cu toate acestea, pot spune că e un must-read!

Căutarea oii fantastice nu a fost deloc ușoare, protagonistul a avut nevoie de un simț aparte (până și la alegerea hotelurilor) și de o amenințare, și anume că viața sa va fi groaznică dacă nu face ceea ce i s-a cerut. Protagonistul acceptă mai mult provocarea fiindcă nu mai are ce să piardă așa că o ia pe prietena sa și începe aventura.

Personajele, deși unele nu aveau nume, au fost foarte complex descrise deși majoritatea erau niște oameni mediocri, fără nimic de spus, ceea ce se relevă din anumite pasaje descriptive care seamănă mai mult cu un jurnal de bord. La un moment dar cartea mi se părea chiar plictisitoare, nu mai apărea nimic, erau doar descrieri asupra vieții protagonistului, dar după am înțeles că acest moment a fost bine gândit - a fost liniștea dinaintea furtunii, dacă n-ar fi fost partea asta finalul nu mai avea cum să fie genial!

În căutarea oii fantastice a fost defapt combinația perfactă: realism și fantasty, personaje complex construite, ciudate, treceri bruște și uneori mai puțin vizibile de la real la imaginar și multe alte detalii mici (și importante) pe care le veți descoperi și voi dacă veți citi cartea!

Nota: 5/5 (ofc) 

 << Citește recenzia precedentă

9 Prima mea vizită în Anglia // 2 săptămâni de tabără

Mi-am dorit de doi ani să ajung într-o tabără în Anglia însă am tot amânat plecarea fiindcă nu eram mulțumită asupra nivelului meu la limba engleză și voiam să prind și o altă grupă de vârstă: 16-19 de ani. Chiar dacă am pierdut câteva concerte la care voiam să merg, a meritat!

Când am ajuns în aeroport am început să vorbesc cu Petra, o tipă super cu care m-am înțeles bine până la final. Îmi spune "M-am uitat la profilurile câtorva de pe Facebook și tu erai cea mai ok".. avea dreptate, grupul nostru n-a fost cel mai minunat și în niciun caz așa cum mă așteptam: să vorbească engleza fluent și să fie niște tocilari de bani gata. Chiar dacă impresiile făcute pe baza unei chestii stupide nu sunt cele mai bune, majoritatea au fost aproape de realitate.

Când am ajuns acolo mi-am dat seama că am greșit când m-am gândit că nu are cum să fie chiar așa de frig.. și eu aveam o grămadă de tricouri și cămăși și doar vreo două hanorace. Campusul mi-a plăcut din prima foarte mult, era construit într-un stil englezesc, era vechi și îți dădea o stare de bine, deși diferența dintre temperatura din interior și cea de afară nu a fost semnificativă.

Oamenii de acolo erau ok, veneau cam din toate părțile lumii (mai puțin americani): polonezi, japonezi, francezi, belgieni, unguri și un rus rătăcit prin mulțime (care din fericire era foarte Rich-ish, asculta muzică bună, avea un bun simț al umorului). Francezii și belgienii deși stăteau la mese diferite erau la fel de zgomotoși, beți și high. Ba chiar au primit și un report pentru asta - erau vreo 20 într-o cameră și beau iar unuia i-a venit pofta de un joint - și așa s-a declanșat senzorul de fum și au fost prinși.

Cambridge-ul a fost cel mai micuț, liniștit și pașnic orășel pe care l-am întâlnit până acum. Deși mai erau turiști pe străzi, în special japonezi și chinezi, te puteai plimba singur și te puteai bucura de fiecare colegiu care-ți ieșea în cale. Oamenii erau foarte drăguți, aproape la fiecare colț de stradă întâlneai niște muzicieni interpretând melodii ale artiștilor consacrați englezi precum Beatles, Oasis, etc. De asemenea, magazinele erau umplute cu chestii drăguțe și trebuia să-ți economisești banii foarte bine..

Chiar dacă am stat în Cambridge, am mai fost și la castelul din Leeds (deși mi-ar fi plăcut mai mult să merg la festival) și prin Londra unde am tot căutat un magazin cu tricouri cu trupe dar n-am ajuns nicăieri. Am găsit totuși un anticariat foarte drăguț plin cu cărți ieftine și într-o stare bună!

Finalul s-a lăsat cu lacrimi, păreri de rău, regrete că n-am mai avut timp și pentru alte lucruri. Ne-am promis că ne mai vedem, poate prin altă tabără, poate prin București. Simt că tabăra asta m-a schimbat, m-a maturizat și m-a făcut mai responsabilă, mi-a mai oferit câțiva prieteni și m-a făcut să-mi mai doresc să mai merg în tabere.

Voi ce ați mai făcut vara asta?

//revin în scurt timp cu recenzii și alte chestii interesante. stay tuned. x