miercuri, 30 iulie 2014

4 Dacă aș rămâne de Gayle Forman | Recenzie



Autor: Gayle Forman 
Numar de pagini: 211 
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2011




Am gasit aceasta carte in biblioteca hotelului, fiind bucuroasa ca am gasıt si o carte pe care o stiam si voiam s-o citesc, mai ales ca era scurta sı mi-au ajuns cele doua zile de citit la receptie pentru a o termına. Insa ın bibliotecıle hotelurılor se afla doar carti decente, usoare si care pot fi citite si de ceı care nu vorbesc fluent engleza. La fel este sı aceasta carte: decenta. Este scrısa intr-un limbaj sımplu, abordeaza o tema destul de interesanta insa ıdeea a devenıt deja un clıseu, plus ca pentru a ne atrage sı maı mult, autoarea s-a folosıt sı de alt clıseu des-ıntalnıt: ınserarea unuı personaj ınteresant de gen masculın, pe care fetele sa sı-l doreasca ın vıata reala.
La fel ca in Sı Daca e Adevarat, aceasta carte se agata de subiectul comei, si de faptul ca persoanele care sunt in aceasta stare pot auzi tot si chiar pot parasi corpul, vazand totul din alta perspectiva. Iar apoi apare si subıectul principal: daca ar avea sa aleaga, ce ar alege? Sa stea cu fratele eı sı cu iubıtul ei Adam? Sa li se alature parintılor ei si sa paraseasca aceasta lume? Cam in asta a constat toata cartea. Au maı fost si flash-back-uri din trecut care sa ne prında si pe noi in poveste - ce am alege noi daca am fı in locul eı?
Daca as fi sa recomand aceasta carte, as recomanda-o doar persoanelor care au anumite tangente cu rock-ul sau cu muzica clasica deoarece foarte multe parti din carte se refera la asta. De asemenea, daca ar fi sa vorbim despre personajul masculin - Adam, el este un rocker inrait care s-ar putea sa va placa. Insa cam asta ar fi extraordinar la aceasta carte, in rest nu vad nimic special, desi i-as fi putut da un calificativ mai mare avand in vedere ca si eu fac parte din categoria ascultatorilor de rock. Insa asta a fost doar o lectura banala pe care o citesti cand esti undeva, intr-o vacanta, si vrei sa te relaxezi cu ceva usor.

“Sometimes you make choices in life and sometimes choices make you.”
“I just wanted to tell you that I understand if you go. It’s okay if you have to leave us. It’s okay if you want to stop fighting.”
“People believe what they want to believe.”
Nota: 1,5/5


marți, 22 iulie 2014

5 Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde | Mini-Recenzie

Îmi pare foarte rău că nu am reușit să realizez o recenzie mai în amănunt pentru această carte minunată! Dacă ar fi după mine, aș alege-o ca lectură obligatorie pentru școală, deoarece prin "decăderea" personajului Dorian Gray, noi ne ridicăm fiindcă reușim să rămânem cu ceva din această carte.
Dorian Gray avea tot ce-și putea dori orice tânăr: bani, frumusețe(cât cuprinde) și fete. Întâlnidu-l pe înțeleptul lord Henry, Dorian realizează că nu are chiar totul - își mai dorește să nu îmbătrânească niciodată. Își pune această dorință în timp ce i se realiza un portret, rugându-se ca portretul să îmbătrânească în locul lui. Pe lângă asta, el se otrâvește cu.. o carte (așa cum am mai făcut-o și o facem chiar atunci când citim cartea aceasta) oferită de lordul Henry și profită de faptul că nu va îmbătrâni niciodată și duce o viață grotească, în care omoară mai mulți oameni și ajunge chiar el să fie vânat.
Deznodământul m-a lăsat cu gura căscată: chiar nu mă așteptam să fie așa. El poate fi numit și cireașa de pe tort. Pe lângă povestea minunată ce se relatează și minunatul final, cartea aceasta este scrisă într-un mod impecabil care te obligă s-o termini.
Nu aș putea încheia această recenzie micuță fără să vă prezint câteva citate:
❝Oamenii care iubesc o singură dată în viață sunt cu adevărat niște oameni superficiali. Ceea ce ei numesc loialitate și fidelitate eu numesc fie letargia obișnuinței, fie lipsa de imaginație. Fidelitatea reprezintă pentru viața emoțională ceea ce consecvența este pentru viața intelectuală, o simplă recunoaștere a eșecului. ❞
❝Orice impresie bună produsă de cineva îi aduce un dușman. Pentru a fi popular trebuie să fii o mediocritate.❞
❝Întotdeauna! Iată un cuvânt groaznic. Mă face să mă cutremur ori de câte ori îl aud. Femeilor le place foarte mult să-l folosească. Ele strică orice relație romantică încercând să o facă să dureze pentru totdeauna.❞
❝În lupta sălbatică pentru existență, dorim să avem ceva care să dureze, așa că ne umplem mintea cu gunoaie și fapte în speranța deșartă de a ne menține poziția. Omul bine informat - acesta este omul modern. Iar mintea unui om bine informat este ceva înfiorător. ❞
Nota: 5+/5

//voi fi plecată până pe 3-4 august și nu știu sigur dacă voi prinde wi-fi acolo ca să mai postez/citesc bloguri. până atunci vă doresc lectură plăcută și toate cele bune! :)
ne vedem în curând.x

duminică, 20 iulie 2014

9 Muzica indică nivelul de inteligență?


Am avut de făcut la școală un proiect, iar cineva a scris următoarele:
"Cum în literatură putem distinge atât opere de valoare care supraviețuiesc secole întregi cât și niște tentative scrise doar pentru consum, așa putem găsi și în muzică. În ziua de azi muzica este compusă pentru a fi vândută. 
Aș putea încadra lumea în 3 mari categorii: cei care asculta stiluri ce necesită eforturi foarte mari pentru a fi cântate cum ar fi jazz-ul, blues-ul, muzica clasică sau rock-ul cu toate laturile sale calitative; cei care asculta muzică comerciala cum ar fi piesele pop, melodiilor de rap unde se pune accentul pe vocabularul obscen, rock-ul comercial unde intra majoritatea trupelor de alternativ, metalcore, deathcore, etc. Cei din urmă fiind cei care ascultă stiluri mai apreciabile dar o fac pentru că li se pare ceva ”cool”. Și ca să nu se facă o confuzie, nu vreau să se înțeleagă că toate stilurile enumerate în a doua categorie nu sunt de apreciat, dar din păcate spre asta evoluează, artiștii care se respectă începând să fie din ce in ce mai puțini."

Menționez că persoana care a scris asta nu citește. Mai pot menționa că persoana cu pricina îi consideră pe toți cei care nu ascultă death metal niște proști, iar pentru el melodiile care au eticheta alternative au defapt eticheta nașpa. Chiar dacă afirmația suntem ceea ce citim (cu mici excepții fiindcă sunt și niște persoane care citesc cărți mult prea grele și vor să se dea intelectuali) nu se poate spune CHIAR același lucru și despre muzică. Eu aș lua-o altfel. Toate genurile de muzică sunt bune: pop, rap, rock(alternativ și alte subgenuri), metal, blues, etc atâta timp cât poți simți ceva din ele și versurile acelea îți trasmit ceva.
Dar sunt și melodii comerciale - cu nemiluita. Cred că vă gândiți și voi acum la câteva exemple. Acestea sunt melodii de consum, care par a fi făcute de un robot - aceeași linie melodică enervantă, câteva interjecții, cuvintele baby sau boy, oh, ah spuse de prea multe ori și..cam atât. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să înțelegi ce vrea artistul să spună, iar majoritatea ascultătorilor se rezumă doar la asta. Dar nu putem să judecăm un om pentru asta. Sunt unii oameni inteligenți care nu au timp pentru muzică. Unora nu prea le pasă de muzică și ascultă ceea ce se dă pe radio ca să nu fie liniște în mașină/casă. Inteligența nu se măsoară în note, muzica pe care o asculți, hainele pe care le porți, deși pentru cei superficiali care nu au timp sau chiar inteligență ca să observe ce ai tu acolo sus consideră aceste lucruri ca fiind puncte de reper.
Vă pot da și un exemplu. O știți pe Kesha, nu? Știți și cu ce muzică defilează. Ea are IQ-ul peste 140, cu mult peste medie. Probabil produce muzica asta pentru bani fiindcă se câștigă bine, sau poate fiindcă i se pare distractiv.

Voi ce părere aveți? 

marți, 15 iulie 2014

5 Și dacă e adevărat.. de Marc Levy | Recenzie



Titlu: Și dacă e adevărat..
Autor: Marc Levy
Număr de pagini: 227
Editura: Trei
Anul apariției: 2011 [RO]




Despre Marc Levy am auzit numai lucruri bune, printre care și faptul că e cel mai bun autor francez. Pe lângă asta și dorința mea de a citi cât mai multe genuri de romane m-a determinat să aleg această carte dintr-un raft uriaș cu cărți la reducere. Sincer, chiar îmi pare rău pentru banii ăia, chiar dacă au fost doar 5 lei.
Cărțile care conțin romantism în limita bunului simț mi se par acceptabile, însă aici veți găsi așa de mult romantism încât vi se va părea grețos la un moment dat. Fie citiți script-ul unei telenovele de pe Acasă, fie citiți cărțulia asta care m-a adus în cel mai groaznic reading slump de până acum - e tot aia.
Romanul abordează o idee destul de interesantă, care dacă ar fi fost dezvoltată altfel ar fi fost plot-ul unei cărți excelente. Este vorba despre Lauren, un medic foarte ocupat care se accidentează și intră în comă, sufletul ei părăsindu-i corpul și aterizând taman la ea acasă.. unde găsește un tip disponibil.. și aici detectorul meu de clișee mi-a semnalizat faptul că între ei va fi o iubire ca-n filme.
De obicei nu fac afirmații de genul, dar dacă aș fi scris eu cartea asta m-aș fi legat mai degrabă de un alt detaliu găsit în carte: Lauren se putea îmbrăca în orice rochie pe care o vedea într-o revistă. Ar fi putut face același lucru cu o grămadă de lucruri - ar fi putut călători în o grămadă de țări sau ar fi fost mai interesant dacă s-ar fi putut întoarce în timp.
Și ca să nu se termine cartea la pagina 50, autorul a mai intervenit cu câteva detalii din viața lui Arthur, tipul care a trecut la alt statut amoros odată cu apariția lui Lauren. Iar finalul a fost în aer, că nici nu mai era ce să fie previzibil.
În concluzie, această carte pentru mine a însemnat doar un plot irosit și telenovizat și niște citate care se vor a fi profunde. Le găsiți aici:

"Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere și să fii locatarul ei. Trebuie să-i plătești foarte regulat chiria, altfel ești evacuat foarte repede. "
"Mi-a plăcut atât de mult noaptea, pentru liniștea ei, siluetele fără umbră, privirile care nu se încrucișează cu privirea ta ziua. De parcă două lumi își împart orașul fără să se cunoască, fără să-și închipuie reciprocitatea existenței celeilalte."

Notă: 1,5/5

luni, 14 iulie 2014

1 Câștigătorul giveaway-ului!

Așa cum v-am promis, astăzi voi anunța câștigătorul giveaway-ului în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld!
În total au fost 30 de intrări și l-am lăsat pe random.org să decidă..
Iar cel/cea care se află pe locul 23 esteeee..


//FELICITĂĂĂRI!
Verifică-ți mail-ul! :)

1 Ultima șansă - Urâții de Scott Westerfeld

Bună, șoricei de bibliotecă!

Îmi cer mii de scuze fiindcă nu am mai postat nimic. Mi-a venit inspirația și am început să scriu o distopie, pe care voi începe s-o public aici în curând. Pe lângă asta, am început să-mi perfecționez engleza pentru nivelul B2+ fiindcă voi fi plecată în Anglia pentru două săptămâni și voi face câteva cursuri acolo și vreau să pic într-o clasă cât mai bună. În zilele ce urmează voi începe să postez din nou, vor apărea câteva recenzii interesante și alte lucruri care sper să vă placă. :)

Mâine la ora 22:00 se încheie giveaway-ul în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld. Dacă nu te-ai înscris încă, o poți face acum!
CLICK AICI CA SĂ TE ÎNSCRII

lectură plăcută! x

vineri, 27 iunie 2014

5 În curs de apariție // Editura RAO

Conexiunea de Imogen Howson
Elisa avea totul: frumuseţe, popularitate şi un viitor strălucit. Dar în ultimii trei ani, se confruntă cu viziuni terifiante, dureri şi vânătai misterioase din senin. În cele din urmă i se promite un leac - o operaţie minoră pentru a arde partea hiperactivă a creierului său - dar înainte de procedură, ea descoperă adevărul şocant din spatele halucinaţiilor sale: vedea lumea prin ochii altei fete. Când Elisa află că geamăna sa telepatică este subictul unor experimente guvernamentale, fetele fug, ducând cu ele secrete pentru care merită să ucizi, în acest thriller romantic şi futurist.




Fata care a îmblânzit vântul de Meg Medina
Din momentul în care Sonia Ocampo sosi pe lume, vânătă şi tremurând, speranţele, visele şi temerile celorlalţi au cântărit greu pe umerii săi. Dacă încrederea sa în sine ar fi atât de puternică precum credinţa lor în ea! Aceasta este o poveste despre schimbare în vremuri dificile. Este o poveste despre sacrificiu. Si, mai presus de toate, este despre lupta pentru un viitor mai bun - pentru dragoste. Un roman pătrunzător din partea unei voci noi şi puternice.




Ambele romane mi se par destul de interesante. Când am început să citesc descrierea primei cărți prezentate m-am gândit că nu merită. Însă sunt câteva detalii care-mi stârnesc curiozitatea și-am să cumpăr cartea. Vă promit o recenzie pe măsură! x

miercuri, 25 iunie 2014

6 Zi după zi de David Levithan | Recenzie




Titlu: Zi după zi
Autor: David Levithan
Număr de pagini: 315
Editura: Trei
Anul apariției: 2014 [RO]



Inițial nu i-am acordat prea mult credit acestei cărți deși am citit câteva recenzii pozitive. Tocmai am terminat-o și încă am o stare.. ciudată într-un sens pozitiv. Povestea nu se încheie într-o "notă frumoasă" însă te poate duce cu gândul la o continuitate a unor sentimente. Romanul abordează un subiect original: cum e să te trezești în fiecare zi în alt corp, însă să ai același suflet.

Chiar dacă A. se află în această situație, el se obișnuiește cu acest lucru și încearcă să-și trăiască fiecare zi într-un mod cât mai normal. Toate astea până când se trezește în corpul unui băiat cam..imbecil. A. însă nu are nici o problemă cu persoana pe care o controlează și încearcă să-i ofere o zi decentă. Apoi o cunoaște pe Rhiannon, prietena lui Justin. Apoi se schimbă totul. Deși înainte de acest eveniment el nu se implica într-adevăr în relațiile avute de corpurile pe care le domina, ceva l-a făcut să se îndrăgostească cu adevărat de această fată. Scânteia care a aprins totul a fost faptul că el îi dorea binele, iar pentru Rhiannon Justin nu era ceva "benefic". 

❝Sunt multe lucruri care te pot ține într-o relație, spun. Teama de a nu fi singur. Teama de a nu distruge aranjamentul vieții tale. Hotărârea de a accepta ceva care e în regulă, pentru că nu știi dacă poți obține ceva mai bun. Sau poate credința irațională că relația se va îmbunătăți, chiar dacă știi că el nu se va schimba.❞

Mi-a plăcut mult faptul că toate corpurile pe care A le-a controlat după propriul plac sunt foarte diferite: unele au probleme cu depresia și vor să se sinucidă, altele sunt bisexuale, pot fi și obeze sau drogate. Astfel ajungi și tu să cunoști cât mai multe personaje, mai multe tipologii, să te pui și tu în pielea lor pentru o zi. Mă gândeam că ordinea în care aceste personaje au apărut a influențat foarte mult desfășurarea acțiunii.
Ceea ce rămâi după ce citești acest roman este acceptarea, înțelegerea față de ceilalți. Acest lucru l-a învățat și A. încă de când era mic. A învățat să nu plângă fiindcă își dorește o jucărie fiindcă alți copilași nu și-o pot permite, a învățat să nu acuze o persoană fără să-i știe într-adevăr problemele, a învățat că iubirea este trecătoare și este periculoasă în special pentru el. 

❝Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.❞

Zi după zi este o carte bună, o carte care te face să te gândești cum e să experimentezi și tu viața așa cum o trăiește A. pentru o perioadă, o carte care te face să rămâi cu ceva, o carte care te trece prin o grămadă de stări și o carte care te face să tânjești pentru o continuare a poveștii prezentate în acest roman.

Notă:
5/5

Citește și alte recenzii:


O zi din șapte - Lauren Oliver

Viitorul nostru - Jay Asher&Carolyn Mackler

Căutând-o pe Alaska - John Green

duminică, 22 iunie 2014

10 GIVEAWAY: Urâții de Scott Westerfeld



Dragi șoricei de bibliotecă,
Acesta este al treilea giveaway care se desfășoară pe acest blog și sper ca acest număr să vă poarte noroc! Puteți participa începând de astăzi, 22 iunie până pe 14 iulie (ora 22:00) atunci când voi anunța câștigătorul ales de random.org.

Dacă vrei să participi trebuie să urmărești blogul via GFC
(vezi widget-ul din dreapta)
Atenție! Primești intrări în plus dacă:
*scrii pe blogul tău despre concurs (+2)
*dai share pe Facebook (+1)
*dai share pe Google Plus (+1)
*inviți un prieten să se înscrie; trebuie să menționezi persoana (+2)
*pui banner-ul concursului pe blogul tău (la widget-uri) (+2)


Pentru a te înscrie adaugă un comentariu aici care trebuie să conțină:
Numele GFC:
Email: 
Nume: 
**Opțional**
Link-ul postării de pe blogul tău:
Link-ul postării de pe Facebook:
Link-ul profilului tău de pe Google Plus:
Link-ul blogului tău:
Numele persoanei pe care o inviți să se înscrie: 

Mult succes! :)

joi, 19 iunie 2014

2 Happy Bookaholic | Leapșă



Am primit această leapșă de la Ghanda și doresc mai întâi să-i mulțumesc fiindcă mi-a pasat-o și mie. Cărțile nu scapă prea ușor de dependența mea, iar de fiecare dată când pun mâna pe un roman interesant îl savurez până la ultimul cuvințel. Și după vă spun și vouă aici. Doar nu credeați că-s dependentă numai de ciocolată, nu?

1. Ce iubeşti cel mai mult atunci când cumperi cărţi noi?
Pe lângă faptul că va face parte din biblioteca mea (nu e ca și cum ar fi o onoare) mă gândesc că fiecare carte dintr-o librărie e ca o ușă care te teleportează imediat în altă lume. Mi-a venit acum în minte ideea că ar fi interesant ca o carte să te aibă pe tine în expoziție, pe tine într-o librărie ținând cartea aia în mână.. și să nu existe un protagonist, naratorul să se joace cu tine și tu să te lași "purtat de val". Ar fi interesant, nu? Chiar dacă nu mi-a plăcut așa de mult o carte pe care am cumpărat-o, totuși o "respect" fiindcă până în librărie a avut de parcurs un drum foarte lung până la mine iar călătoria ei se încheie într-un colț mai puțin vizibil al bibliotecii mele.

2. Cât de des îţi cumperi cărţi noi?
Îmi cumpăr cel puțin două cărți pe lună. Chiar dacă în unele luni (în special vara) prefer să citesc cărți doar de la bibliotecă, tot îmi mai cumpăr cărți pentru "zile negre".

3. Librării sau magazine online?
Când mă uit pe site-urile librăriilor online de obicei nu cumpăr nimic, indiferent cât de mari ar fi reducerile. În primul rând fiindcă nu o pot răsfoi puțin, trebuie să aștept două zile până ajunge și eu de felul meu nu prea am răbdare plus că majoritatea cărților pe care le-am luat de pe librării online au ajuns la mine într-o stare nu prea bună iar eu țin la condiția cărților pe care le dețin (bine, nu-mi prea pasă de acest amănunt în rândul cărților care nu mi-au plăcut). Librăriile adevărate sunt pe gustul meu.

4. Ai o librărie preferată?
Cărturești. Atmosfera aia, muzica aia bună care-ți încălzește timpanele, rafturile care te înconjoară ca o păturică pufoasă și.. inteligentă și celelalte produse care-mi fac cu ochiul m-au făcut să fac această alegere. Angajații sunt în general foarte drăguți și știu cu ce se mânâncă lectura.. în Alexandria vânzătoarele discută despre divorțurile vedetelor și alte lucruri de acest gen.. Am afirmat că nu toți angajații Cărturești sunt așa cum ar trebui să fie deoarece în Cărtureștiul din Suceava e un tip cam urâcios..

5. Faci precomenzi?
Nu fac precomenzi pentru că nu prea cumpăr cărți de pe internet. Chiar dacă nu prea am răbdare încerc să uit de cartea respectivă citind mult mai mult.

6. Ai o limită lunară când vine vorba de cumpărat cărţi?
Teoretic toți banii pe care îi țin în pușculiță pot fi cheltuiți pe cărți. Practic mai sunt și "scurgeri" însă nu foarte mari. Nu mi-am prea impus o limită când vine vorba de cărți.

7. Ai interdicţii la cumpărat cărţi?
Încerc să mă feresc de cărțile proaste cât de mult pot. De obicei citesc recenzii de pe blogurile pe care le consider eu de încredere - spre exemplu blogul Sarei sau altele astfel încât banii mei să fie investiți într-o carte bună care mă va ajuta într-un fel sau altul. Regret banii pe care i-am dat prin clasa a șaptea pe cărți de duzină..

 8. Cât de lung este wishlist-ul tău?
Mi-am făcut la un moment dat un wishlist însă de fiecare dată când mă uitam peste el mă gândeam "dar mai sunt o grămadă de cărți pe care trebuie să le adaug" însă niciodată nu-mi vin toate cărțile în minte, îmi aduc aminte doar când sunt într-o librărie și-mi sare în ochi.

9. 3 cărţi din wishlist pe care vrei să le cumperi în momentul ăsta.
Jurnalul Annei Frank, Dragă Viață de Alice Munro și Inferno de Dan Brown.

10. Cine doreşti să mai facă acest tag?
Toți cei care îmi urmăresc blogul, printre care și Sara și Loreen G.

miercuri, 18 iunie 2014

1 Delirium de Lauren Oliver | Recenzie









Titlu: Delirium 
Autor: Lauren Oliver
Număr de pagini: 432
Editura: Nemira
Anul apariției: (mai) 2014
Gen: Distopie




Părerea mea:
Chiar dacă uneori vrem să scăpăm de dragoste, de fluturașii în stomac care reușesc doar să ne încurce și de zăpăceala tipică unui adolescent îndrăgostit, putem observa dacă ne gândim mai bine că iubirea este foarte importantă. Fără ea am fi niște oameni plați, nefericiți și cu o viață monotonă. Tocmai durerea dă esență dragostei, ne face să sperăm mai mult, să simțim mai profund unele stări caracteristici ale acesteia. Acest lucru este nuanțat foarte bine și în distopia Delirium scrisă de Lauren Oliver, aceasta fiind o carte pe care o aștept de mult timp și am avut speranțe mari de la ea. De obicei când se întâmpla astfel ajung să detest cartea dacă nu a fost așa de bună cum mă așteptam, chiar dacă este totuși destul de bună.

LIBERTATE ÎN ACCEPTARE
PACE ÎN ÎNCHISOARE
FERICIRE ÎN RENUNȚARE
-cuvinte gravate deasupra porților de la intrarea în Cripte-

Delirium a fost pur și simplu.. wow! Este combinația perfectă între o distopie și o poveste de dragoste. Aparent, nu putem observa destul de multe diferențe între societatea distopică prezentată în roman și societatea noastră. Ni se poate părea mai bună - toți oamenii sunt fericiți, după un examen de evaluare își găsesc partenerul de viață, toți indivizii sunt operați ca să nu se îmbolnăvesc de boala amor deliria nervoasă și au destul de mulți bani. La fel i se părea și Lenei, o adolescentă tipică pentru această societate. La fel ca toate celelalte fete de vârsta ei, de abia aștepta să fie operată și să își găsească partenerul. Nu dorea să se îmbolnăvească de amor deliria nervoasă și îi era frică de acest lucru deoarece mama sa s-a îmbolnăvit de asta și a suportat niște consecințe groaznice. Fericirea indusă de operație și viața monotonă i se păreau cele mai frumoase lucruri. Însă, ca în orice distopie, cineva intervine și schimbă drastic situația. În cazul de față cel care îi deschide Lenei ochii este Alex, un Invalid (cei ce nu erau de acord cu spusele celor ce controlau societatea strâmbă prezentată aici). 

"Uneori am impresia că, dacă te mulțumești doar să privești lucrurile, să stai nemișcat și să lași lumea în voia ei, timpul se oprește o clipă în loc și universul încremenește. Doar pentru o clipă. Iar, dacă vei găsi o cale să trăiești clipa aceea, atunci vei trăi pentru totdeauna."

Mi-a plăcut cum s-a jucat autoarea cu sentimentele mele, fiindcă eu chiar credeam că naiva Lena de la începutul romanului nu se va lăsa pradă mrejelor dragostei. Chiar asta a făcut iar la sfârșitul romanului d-abia o mai recunoaștem - iar ea admite același lucru.

Citiți cartea, chiar merită!

Notă: 4,9/5

Încearcă și alte recenzii: