duminică, 9 august 2015

6 orizontul de patrick modiano, recenzie (+câteva explicații)

orizontul de patrick modiano este pur și simplu o carte 'altfel', chiar dacă abordează subiecte pe care le mai poți găsi în n cărți. faptul că o carte trebuie să aibă o grămadă de pagini pentru ca autorul să se poată dezlănțui și să iasă ceva bun nu se aplică și acestui roman - în numai 100 și ceva de pagini poți surprinde niște viziuni și idei mai rar găsite plus câteva personaje atipice (cu care nu se pot identifica cei care consumă literatură de consum, deci cartea asta e în siguranță).

nu se ține cont de timp, spațiu și mai ales de momentele subiectului (mă gândesc că profii ăia de română închiși la minte ar arunca romanul ăsta în primul coș). astfel mereu te întrebi de ce, mereu afli ceva din trecutul unui personaj și îți 'reconfigurezi traseul'. rămân la fel pe tot parcursul romanului plimbările protagoniștilor prin paris, iar străduțele lăturalnice și parcurile sunt descrise într-o manieră care te face să crezi că acțiunea s-ar putea să se schimbe de la o stradă la alta.
atunci când vorbeam despre personaje atipice voiam să vă mai spun că aici există un mic paradox - ei se consideră niște indivizi normali și sunt tratați ca atare, însă, dacă e să fim sinceri, nu oricine ar putea trece prin ce au trecut ei.

s-au cunoscut într-un loc pe care cel mai probabil ai vrea să-l părăsești cât mai curând - o stație de metrou la o oră de vârf. nu, nu și-au dat 'bună ziua', dimpotrivă, cineva l-a împins și el a ajuns să o împingă pe ea, astfel ajungând pe jos plină de sânge. și astfel au ales să călătorească împreună prin viața asta, însă nu era totul roz pentru ei - erau amândoi doi fugari, iar pentru ea era mai greu fiindcă se temea de un anumit bărbat care tot o amenința. și tot fiindcă îi era foarte frică, a ales să plece. finalul depinde de fiecare - de cum vede fiecare dintre voi cartea asta.

una peste alta, eu zic că e o carte bună de citit în metrou, asta fiindcă nu are o cursivitate anume și poți să te oprești din citit oricând, nu numai când se termină capitolul, și nu simți că pierzi nimic.

(+) 

 am lipsit ceva timp, am pierdut legături cu persoane cu care mi-era drag să vorbesc și cu toate astea am decis să mai postez încă o recenzie, cea de mai sus, și am făcut-o pentru că mai sunt articole de pe blogul ăsta care încă mai sunt accesate, care n-au mucegăit. și poate și ăsta o să-i ajute cuiva.
mi-a fost greu să renunț total - pe de-o parte că url-ul și numele blogului au fost alese cu 'grijă' în 2011 când eram doar un copil senil, astfel am mai păstrat articole pe care sincer nu vreau să le recitesc acum însă va veni timpul să o fac cândva - și voi ști că sunt aici. pe de altă parte pentru că nu pot să nu scriu, fie și despre mine și relația mea cu lumea de afară, fie despre cărți, muzică, filme și alte dulcegării.
blogul ăsta e de fapt evoluția mea. cu bune și cu rele. și mai ales cu greșeli. din care sper să fi învățat.
clasa a 12-a va fi un an greu și trebuie să trag tare pentru a ajunge unde doresc/dorim. nu știu cât timp voi avea la dispoziție să mai postez, sper doar să fac față ca după să iau din nou legătura cu câțiva oameni de pe aici.

hugs!x