vineri, 21 februarie 2014

2 [4] O toaletă a la Liz Taylor de Rodica Ojog Brașoveanu


Titlu: O toaletă a la Liz Taylor
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Editura: Nemira
Număr de pagini: 431
Anul apariției: 2000
Ca totdeauna când aborda genul candidului penibil, grotesc în recuzita oricui în afară de a Melaniei, Cristescu rămase cu gura căscată. Se uita la toaleta bătrânei, o salată tip Fond Plastic, Harababură de vopsele aruncate anapoda pe o rochie al cărei model ar fi dat mult să-l poată desluși cineva. Predomina culoarea verde cu pete din paleta albastrului de cobalt și a cenușiului și, dacă intenționase creatoarea să realizeze ceva apocaliptic, atunci reușise cât se poate de bine. Dungi, triunghiuri, trapeze, pătrate. Iți venea amețeala doar când o priveai.
Romanul acesta a fost ne-mai-po-me-nit!! Am terminat cartea aseară deși aveam de scris și de citit pentru școală.. însă putem opri tot pentru o carte bună, nu? Mai am o carte din seria Melania Lupu și pot spune că din cele 5 pe care le-am citit până acum, aceasta le întrece pe toate. 

Originalitatea este dată însuși de acțiunea și ideea acestui roman: cinci inși doresc să-l asasineze pe inginerul Marian Dragu. Tuturor însă le vine revelația să comită crima sâmbătă, pe data de 15 septembrie. Și cine sunt criminalii? În primul rând, soția lui Marian, Anca, care nu mai poate suporta faptul că acesta are o grămadă de amante iar ea îi aranjează întâlnirile, urmează una dintre ex-amantele sale, Olga, doi bătrâni puțin cam senili și un fost medic care a avut niște divergențe în trecut cu Marian. Toți au suferit într-un fel sau altul din cauza lui Marian, toți sunt nervoși și gata să treacă la fapte. Aparent nu se cunosc, iar legăturile dintre ei sunt 
bine meșterite de către geniala autoare Rodica Ojog Brașoveanu! 
Într-un final, toți declară că l-au omorât pe Marian. Dar cine este adevăratul asasin? 

Când am ajuns la sfârșit m-am mirat de ce bine se îmbină toate detaliile, personajele și întâmplările din acest roman..îl putem asemăna mai bine cu un puzzle! Sunt convinsă că n-am pierdut timpul cu nici o pagină și nici un pasaj! Firele narative se împleticesc, iar naratorul nu-ți dă nici măcar un detaliu subtil sau o informație aparent banală referitor la cine este criminalul. Uneori ai impresia două capitole că Anca este asasinul, după crezi că este Olga și tot așa.. 

Să nu vă temeți referitor la Melania.. apare și ea. Deși nu prea avea ce căuta în această conjunctură, iar după incidentul cu pisicile s-a împăcat cu Cristescu și cu Azimioară, apare fix când te aștepți mai puțin! Deși nu a ucis pe nimeni iar polițiștii nu prea au probe asupra ei, aflăm la sfârșitul romanului că aceasta riscă închisoarea.

Nu am de gând să fac nici un fel de spoil. Trebuie să puneți neapărat mâna pe cartea asta. Și vorbesc foarte serios. Scuzați-mi entuziasmul.. 
5/5
Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultații de Drept din București, dar, după doi ani, in 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iași. După finalizarea studiilor a început sa profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul știintifico-fantastic. Este considerată, in mod unanim, marea doamnă a literaturii polițiste românești.

marți, 18 februarie 2014

3 Leapșa indiscretă + anunț!

//ANUNȚ: Începând cu data de 15 martie voi organiza un nou giveaway (iar premiul va fi o carte suuper). Acesta se va desfășura până pe data de 15 aprilie. Stați aproape pentru mai multe informații! 



N-am mai completat de mult lepșuțe așa că m-am gândit că a venit timpul să fac acest lucru. Așadar am preluat această leapșă de pe blogul Books are love. Enjoy!

1. Când mă uit spre biblioteca mea... mă gândesc cum pot așeza cărțile astfel încât să încapă cât mai multe (deja e destul de plină..)

2. Atunci când cineva îmi vorbeşte în timp ce citesc...îi dau de înțeles (nu chiar așa de subtil) că nu mai are ce căuta lângă mine, iar prietenii mei deja știu asta.

3. Când deschid pentru prima dată o nouă carte..o miros.

4. Atunci când păşesc într-o librărie...nu știu de unde să încep și sper să nu găsesc prea multe cărți care să-mi placă (nu de alta, dar bugetul meu nu depășește două cifre..)

5. Când mi se pune pata pe o carte..o privesc, o așez la loc de cinste în bibliotecă, mă gândesc cel puțin o lună la ea și la ce a însemnat pentru mine, cum m-a schimbat.

6. Primul lucru pe care îl fac după ce termin de citit un roman..stau și meditez asupra lui cel puțin o oră. Dacă e prost, nu stau și mă gândesc mai mult de 10 minute.

7. Cred că un blog bun de cărţi este acela care...conține multe recenzii, iar cărțile să fie de genuri diferite. Stimez autorii blogurilor care încearcă cât mai multe genuri :).

8. Atunci când îmi cumpăr cărţi le aleg pe baza... a ceea ce scrie pe spate (oh, știu că nu-i frumos..)

9. Atunci când îmi aleg viitoarea lectură mă bazez pe..ce citesc despre ele (recenziile blogurilor din blogroll-ul meu), ce îmi recomandă prietenii/profesorii.

10. Când o carte nu mă prinde de la început şi o citesc greu.. de obicei intru într-un reading slump iar până o termin sunt varză.

11. Cred că atu-ul blogului meu constă în.. multitudinea de recenzii pe care le-am publicat + cele care vor fi publicate, recomandările pe care le puteți găsi aici  :)

12. Atunci când trece o perioadă mai lungă de timp în care nu citesc..pur și simplu nu mă simt bine.. pentru mine cititul este <<vorba aia>> singurul lucru bun în viață care nu-i imoral și nu îngrașă.

13. Legat de obsesia mea pentru cărţi, părinţii..mă susțin și-mi recomandă cărți bune.

14. Pentru mine, un roman bun e..unul pe care-l citesc pe nerăsuflate într-o noapte, chiar dacă sunt foarte obosită și mă doare spatele. Un roman pe care-l citești din plăcere, care îți oferă plăcere cu fiecare pagină. Și pe care n-ai să-l uiți cu siguranță niciodată!

15. Am o atracţie puternică pentru personajele...masculine care au părul creț (shame on me).

16. Pentru mine, o carte este.. o nouă experiență, o altă lume, o comoară care te ajută să te dezvolți și să te maturizezi pe toate planurile.

17. Dacă cineva îmi cere cu împrumut cărţi.. "scuze, deja a împrumutat-o cineva și nu știu când mi-o aduce". Obișnuiam să împrumut cărți, dar atunci când se întorceau la mine arătau în ultimul hal și pur și simplu mi se rupea inima. Așa că nu mai obișnuiesc să împrumut cărți!

18. Atunci când aflu că un roman va fi ecranizat..rămân neutră. De obicei majoritatea ecranizărilor sunt cu mult sub carte.

19. Atunci când cineva spune despre o carte pe care am iubit-o că e proastă..TU.. AFARĂ..ACUM!

20. Oamenii care nu citesc.. probabil n-au găsit (încă) o carte care să le capteze cu adevărat atenția. Însă cu siguranță n-au nici cea mai mică idee ce plăceri se ascund în spatele.. unor coli de hârtie acoperite de o copertă banală..

21. Cred despre cărţile scrise de scriitorii români.. că sunt la fel de bune (și unele chiar mai bune) precum cărțile autorilor din afară.

22. Dacă ai avea şansa să te căsătoreşti cu un scriitor/o scriitoare, acela/aceea ar fi.. Rodica Ojog-Brașoveanu!

23. Părerea mea despre cititoarele electronice este.. că deși au același conținut, nu se compară cu (,) cărțile noastre cele de toate zilele.


Well, sper că v-a plăcut. O puteți ciordi și voi și puteți răspunde pe blogurile voastre! Sunt curioasă referitor la răspunsurile voastre :).

O săptămână frumoasă!

sâmbătă, 15 februarie 2014

4 [2] Buna seara, Melania de Rodica-Ojog Brasoveanu



Titlu: Bună seara, Melania
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Editura: Nemira
Număr de pagini: 256
Anul apariției: 1976 
În cartea „Bună seara, Melania!“, autoarea Rodica Ojog-Brașoveanu înlatură pas cu pas maștile fiecărui personaj. Și, ca în orice roman polițist care se respectă, nimeni nu e cine pare a fi. Maestra în arta suspansului, Rodica Ojog-Brașoveanu se arată o fină cunoscatoare a maștilor dincolo de care se ascund întotdeauna oamenii și în literatură, și în viață.
Povestea și calitatea scriiturii garantează plăcerea lecturii, în tihna de acasă ori în vacarmul orașului.
Și în această carte din seria omonimă, Melania Lupu ne uimește cu inteligența ei sclipitoare reușind astfel să păcălească pe toată lumea folosindu-și numeroasele măști. Astfel de fiecare dată când acționează o face într-un mod cât mai elegant și aflându-se la limita legalității.

După ce în romanul Cianură pentru un surâs Melania încearcă să pună mâna pe două tablouri, Femeia cu evantai de Goya și Vânătorul de Rembrandt, în acest volum, ispita pentru Femeia cu evantai nu a dispărut. După ce află că aceste două pânze sunt mutate în muzeul Chiusbaian (acesta aflându-se <<culmea>> vis-a-vis de casa prietenei ei cele mai bune, Florence) se gândește să-și facă un plan pentru a pune mâna pe pânză. 
Astfel ea vorbește cu mai mulți infractori (unii dintre ei tocmai scoși din închisoare) și le propune să spargă casa lui Florence și să sape un tunel care trebuia să lege subsolul casei familei Miga de subsolul muzeului. Un lucru important ar putea fi faptul că Melania pe tot parcursul misiunii a rămas incognito și a dirijat totul fără să știe ei. Tipii acceptă provocarea, iar protagonista o vizitează și ea pe Florence.

"Bărbaţii sunt atât de prostuţi, draga mea...Din nefericire, s-au născut prea puţine femei care o ştiu."

Nu după mult timp după ce ajunge acolo, intră infractorii și îi mobilizează pe bătrâni. După ce ei ajung în subsolul muzeului, doi dintre ei observă că pânzele nu mai sunt acolo, însă fură alte picturi prețioase. Și aici intervine Melania.. mintea sa ageră o ajută să le trimită un bilet în care le transmite că s-ar putea să se afle o cameră secretă după bibliotecă prin intermediul curentului produs de ușa de la intrare.
Iar camera.. se afla la locul ei. După ce pânzele sunt furate, infractorii și bătrânii încerc să-l șantajeze pe fiul lui Florence, Alexandru, pentru a-i transporta în afara țării cu ajutorul avionului său pe care îl folosea la servici. Acesta se duce la poliție, iar hoții sunt prinși cu câteva minute înainte ca avionul să decoleze. 
În final, infractorii sunt pedepsiți însă Melania rămâne basma-curată deoarece sticleții nu au avut destule probe reale care să o incrimineze. 

Mi-a plăcut cartea, la fel cum mi-au plăcut și celelalte romane din seria Melania Lupu, însă la un moment dat a fost puțin plictisitoare iar interogările de la final au fost cam laborioase. Însă Melania, ca și personaj, nu m-a dezamăgit deloc. Uneori mai multe măști te pot ajuta, cum este în cazul protagonistei. :)

Citiți și recenzia volumului următor: 320 de pisici negre
4/5
Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultații de Drept din București, dar, după doi ani, in 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iași. După finalizarea studiilor a început sa profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul știintifico-fantastic. Este considerată, in mod unanim, marea doamnă a literaturii polițiste românești.

marți, 11 februarie 2014

0 Colectia Rodica Ojog-Brasoveanu este reluata de pe 11 februarie!



Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate și mă gândeam că poate sunteți și voi interesați de faptul că începând cu 11 februarie, împreună cu ziarul Libertatea, vor fi publicate următoarele titluri:

11 februarie : Moartea semnează indescifrabil 
18 februarie : Enigmă la mansardă
25 februarie : Apel din necunoscut 
4 martie : Cutia cu nasturi 
11 martie : Un blestem cu domiciliul stabil 
18 martie : Al cincilea as 
25 martie : Să nu ne uitam la ceas 
1 aprilie : Spionaj la mănăstire
8 aprilie : Omul de la capătul firului 
15 aprilie : Ştilet cu şampanie

Menționez că în septembrie anul trecut Libertatea a publicat seria Melania Lupu, în format paperback. Puteți găsi recenziile mele aici.

duminică, 9 februarie 2014

2 Seriale: Misfits

Se apropie minunata zi a îndrăgostiților și mă gândeam că ar fi drăguț ca noi, cei singuri, să ne pierdem timpul cu un serial drăguț, amuzant și care să te prindă. Nu mă uit la prea multe seriale însă m-am gândit să fac o astfel de rubrică care nu va fi atât de plină precum cea cu recenzii, dar..


Misfits este un serial din UK care ilustrează povestea a unor tineri care au comis câteva prostioare și trebuie să lucreze în folosul comunității o perioadă de timp. Însă ei descoperă că au anumite puteri și uneori sunt tentați să le folosească cu intenții mai puțin bune..
Dacă începi să te uiți, primul episod ți se va părea puțin cam exagerat și te vei gândi să renunți, dar îți recomand să n-o faci. Episoadele ce urmează te vor face să treci prin mai multe sentimente și stări și vei descoperi că îți place.

Și acum, să vă prezint puțin mai detaliat cine sunt cei cinci eroi:


Nathan
Nathan e cel mai nebun dintre toți, face deseori glume proaste, n-are locuință, n-are bani și nici pe cineva care să fie alături de el. A fost arestat deoarece a mâncat câteva chipsuri și bomboane fără să plătească. Ar fi putut să scape de serviciul comunitar, însă felul lui de a fi a convins polițiștii să-l trimită direct acolo. El este nemuritor, uneori ajungând să își folosească puterea pentru a primi bani și.. fete. Singurul lui atu este că arată bine..

Kelly
Ceea ce o caracterizează cel mai bine pe Kelly este accentul ei ciudat.. A ajuns să facă serviciul comunitar deoarece s-a bătut cu o mulatră. Puterea ei este cititul gândurilor. Se lasă ușor pentru băieți, îl plăcea puțin chiar pe Nathan, însă l-a lăsat pentru o gorilă (nu întrebați, uitați-vă!)

Simon(sau Barry, cum îi spune Nathan)
Simon e tipul ciudat și timid care stă departe de ceilalți. Chiar dacă e așa, îi ajută pe ceilalți și încearcă să profite de timpul petrecut alături de ceilalți patru eroi. A ajuns acolo fiindcă a încercat să incendieze o casă. Poate fi invizibil. Ajunge hot la un moment dat. Își petrece majoritatea timpului pe internet.

Alisha
Puțin cam bit*hy, însă e ok. Înafară de Nathan, are relații de mai multe tipuri cu toți băieții din clan. La fel și la Simon, puterea îi vine în ajutor: îi exc*tă pe cei pe care pune mână. A ajuns să facă serviciul comunitar deoarece a fost prinsă în stare de ebrietate la volan. Însă, n-o prea interesează..

Curtis
A fost prins cu droguri. Înainte se pricepea foarte bine la alergat și a câștigat numeroase competiții. Poate da timpul înapoi. A fost o perioadă mare de timp cu Alisha.

Sper că v-am convins cam cum stă treaba cu Misfits. Mie îmi place să mă uit, aștept și părerile voastre!

Toate cele bune! :)
(și succes mâine la școală)

sâmbătă, 1 februarie 2014

3 Cimitirul Animalelor de Stephen King



Titlu: Cimitirul Animalelor
Autor: Stephen King
Editura: Nemira
Număr de pagini: 404
Anul apariției: 1983



❝Dorinţa de a înşela moartea este ciudată şi extrem de serioasă în acelaşi timp. Mulţi cred că viaţa începe de abia după intrarea în Împărăţia Domnului. Şi probabil că pentru ei aşa şi este. Atunci, de ce să-ţi pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alţii se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Şi dacă există un «după moarte». Oricum, atunci când eşti confruntat cu moartea unei fiinţe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunţi moartea, să o păcăleşti. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă...❝

-Stephen King
Când am auzit că acestă carte îl îngrozește până și pe Stephen King m-am gândit că mă va înfricoșa teribil. Însă nu a fost chiar așa..Cartea a fost previzibilă și a avut anumite bucle (sau mai bine zis pasaje destul de lungi în care naratorul descria cum ar fi fost dacă nu s-ar fi întâmplat evenimentul x) care au fost cam plictisitoare și care nu prea și-au avut rostul. 

Romanul s-a bazat pe povestea misterioasă a lui Jud Crandall (vecinul familiei Creed, care tocmai s-a mutat din Chicago în Ludlow) în care apar două cimitire puțin mai ciudate.. iar această caracteristică este dată de faptul că după ce îngropi pe cineva acolo, acea persoană se întoarce.. însă nu mai sunt deloc ca înainte, ele având în sânge răzbunarea și distrugerea, fiind un fel de zombie care nu îți vor doar creierul, ci întregul trup. Primul cimitir este Cimitirul Animalelor, în care începând din 1900 copilașii și-au îngropat animalele moarte (adesea călcate de camioanele Oronco). Al doilea este o anexă al primului cimitir și se numește Cimitirul Indienilor MicMac, pe care indienii l-au părăsit deoarece se zvonea că prin acele locuri a început să bântuie un spirit numit Wedingo. Și cireșa de pe tort este că aceste două atracții turistice fac parte din terenul lui Louis Creed. 

❝În această noapte, lumina era mai strălucitoare; să fi fost cerul acoperit de nori data trecută, sau nu fusese el atent? Nu avea nicio importanță. Însă acum deslușea cu claritate totul în jur, ceea ce era suficient să-i trimită un alt vierme de gheață prin măduva spinării.❝

Primul care va fi îngropat în unul dintre aceste cimitire este motanul familiei Creed, Church, care este călcat de un camion. Această acțiune se desfășoară la sugestia și îndrumarea lui Jud Crandall, care nu știa că tot acest rău pe care l-a făcut se va întoarce împotriva lui. 
Așa cum vă așteptați, motanul s-a întors. Însă era precum o bucată de carne care mieuna și se uita la tine cu o privire stranie. Acest lucru îl înspăimântă pe Louis, însă puterea cimitirului îl face să se obișnuiască cu ideea, de asemenea să o considere o alternativă la momentul oportun. Acesta se ivește când moare fiul său, Gage, în vârstă de doi ani. Înmormântarea se desfășoară în condiții normale, în cimitirul orașului. Însă.. așa cum spuneam, Louis este controlat ca o păpușă de spiritul Cimitirului Indienilor MicMac și decide să-și îngroape fiul acolo pentru a-l putea recăpăta. 
Pentru a-și pune planul în aplicare, le trimite pe soția sa «care ulterior se întoarce» și pe fiica sa la socrii lui. Astfel îl îngroapă pe fiul său și se întoarce sleit de puteri acasă. Gage revine spre dimineață, îl omoară pe Jud iar mai apoi, văzând că Rachel se întoarce, îi pregătește și ei ceva "bun". În final, Louis o îngroapă și pe ea în Cimitirul Indienilor MicMac. 

În concluzie, Cimitirul Animalelor este un roman bun, însă a avut câteva lipsuri. Stephen King a încercat să ilustreze astfel faptul că viața de după moarte nu este așa de blândă și frumoasă cum o descriu unii. 

4/5
Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.