joi, 26 decembrie 2013

7 Ganduri despre 2013, 2014 si Top 5!


Bună, șoricei de bibliotecă!
Știu, postarea asta e cam ciudățică, e o combinație din mai multe postări, poate să fie ceva mai lungă, însă mă bucur că tu, cititorule, îți plimbi ochii peste aceste rânduri, cum poate ai mai făcut-o sau poate e prima oară când o faci.
Anul 2013 a fost, cu desăvârșire un an plin atât pentru acest blog cât și pentru mine. Mai întăi să vorbim despre blog: în martie am doborât pragul de 10.000 vizitatori, ceea ce m-a bucurat enorm de mult. Mai apoi, am ajuns la pragul de 100 de urmăritori iar acum, în timpul sărbătorilor am doborât pragul de 30.000 vizitatori. Vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru că ați pășit pe aici, ați citit câte ceva și mă urmăriți. Acest lucru pentru mine e cel mai frumos cadou de Crăciun. Vă urez și vouă un Crăciun fericit alături de cei dragi! 
Pentru mine, 2013 a fost un an foarte încărcat. Am avut o grămadă de teze de dat, am fost foarte stresată, am fumat și bine că nu m-am apucat (nu de alta, dar vreau să strâng bani pentru ceva important). Am trecut printr-o grămadă de sentimente, am fost tristă mult timp însă ca întotdeauna cărțile au fost aproape de mine și de suflețelul meu și m-au ajutat așa cum au putut. Am aflat că sunt aproape de o operație foarte riscantă (este foarte mare riscul să rămâi paralizat).. dar mai bine hai să nu vorbim despre asta acum. În acest an am citit 41 de cărți (incluzând și Hoțul de Cărți) și am scris 25 de recenzii. Nu am realizat tot ce mi-am propus, însă sunt relativ mulțumită de mine.

În 2014 îmi doresc să
îmi fac mai mulți prieteni
să nu mai fiu chiar așa de timidă
să nu mai am perioade albastre
să citesc și mai mult (50 cărți)
să am mai multă încredere în mine
să devin din ce în ce mai bune în d-ale fotografiei
să scriu un scurt roman pe care să-l public aici
să fac mai mult sport
să lupt ca să n-ajung.. pe masa de operație

Și acum.. top 5!
Cele mai bune cărți:
1. Hoțul de Cărți - Markus Zusak
2. Christine - Stephen King
3. Jurnalul unui adolescent timid - Stephen Chbosky
4. Enigma Otiliei - George Călinescu
5. Fahrenheit 451 - Ray Bradbury

Cărți care nu mi-au plăcut așa de mult:
1. Ion - Liviu Rebreanu
2. Viitorul nostru - Jay Asher
3. Insomnia - Charlie Huston
4. Pasărea Spin(1,2)- Colleen McCullough
5. Maximum Ride (1,2) - James Patterson

Personajele mele preferate:
1. Charlie din Jurnalul unui adolescent timid
2. Liesel din Hoțul de Cărți
3. Melania Lupu din seria care îi poartă numele
4. Clarisse din Fahrenheit 451
5. Felix Sima din Enigma Otiliei

Toate cele bune în 2014!
O dependentă de cicolată

vineri, 20 decembrie 2013

2 Oamenii delfin de Torsten Krol

Titlu: Oamenii delfin 
Autor: Torsten Krol
Editura: Litera
Număr de pagini: 394
Anul apariției: 2011


Am citit această carte datorită unei vechi prietene care mi-a recomandat-o spunându-mi că pe ea a impresionat-o foarte mult. Nu este o carte ușor de citit, dar este o carte interesantă care accentuează diferențele și asemănările dintre mai multe rase de oameni, conturează mai multe tipuri de caractere și reacțiile personajelor în stări critice.
Acțiunea romanului se desfășoară după al doilea război mondial, în care tatăl protagonistului, Erich Linden, moare. Astfel mama sa se decide să îl asculte pe un preot care a sfătuit-o să se mărite cu fratele soțului ei, Klaus. El le propune să vină cu el în Venezuela unde toți speră că își vor reface viața. Când erau în drum spre Caracas, unde Klaus lucra, avionul lor a avut un accident, prăbușindu-se astfel într-un râu. Soarta face ca singurii supraviețuitori să fie cei din familia Linden. În scurt timp de la sosire, Erich descoperă un trib de băștinași numiți Yayomi, aceștia având limbajul lor propriu. Alături de ei se mai afla un evreu iar relațiile dintre acesta și Klaus accentuează rasismul pe care îl purtau în sânge unii oameni "Klaus n-a omorât pe nimeni până acum. Exceptând evreii.. Ei nu se pot numi oameni."
Povestea în general este una interesantă iar nartorul a reușit să ilustreze cât mai bine diferențele dintre Yayomi și familia Linden, care erau numiți de către băștinași oamenii delfini deoarece au venit din apă și erau mult mai albi față de ei. La început, aceștia au fost venerați, însă cu timpul ei au început să arate și să se comporte din ce în ce mai mult ca și Yayomii (nu mai purtau haine, s-au bronzat, participau la ritualuri) astfel încât la un moment dat au început să fie tratați ca niște Yayomi. Singura care nu s-a transformat a fost mama lui Klaus, care a murit în cele din urmă, fiind urmată de Zeppi (fratele lui Erich). Cel din urmă a fost omorât chiar de Klaus, care s-a dovedit a fi o adevărată brută, în ciuda aparențelor.

Finalul este previzibil: Erich împreună cu evreul au reușit să scape iar Klaus și-a plătit păcatele, murind.
Pentru unii această carte poate părea brutală, însă pentru mine a abordat un subiect interesant, personajele au fost complexe și bine conturate,  însă de câteva ori s-au accentuat niște detalii nu prea importante și am avut impresia de multe ori că pot să sar peste cinci-zece pagini fără să pierd nimic. În concluzie pot spune că este o carte bună, însă nu o pot recomanda oricui.
3/5

miercuri, 18 decembrie 2013

3 Sunt terminată

Toată luna decembrie a fost super stresantă pentru mine. A început cu minunata teză la info pe care am dat-o în jumătate de oră fiindcă profei i-a venit splendida idee să dăm teza în clasă (bine, asta fără să ne anunțe). A urmat teza la română, care a fost super ok: mi-a picat Relația dintre două personaje din romanul Ion, însă eu mi-o doream așa de mult pe Otilica (mi-a plăcut prea mult romanul ăla, aș fi fost în stare să-i dau și bani sau să mă transform în Pascalopol ca să-i apară numele pe foaia aia afurisită). După un test la geometrie la mate unde am încurcat ceva (fiindcă sunt super-zăpăcită și mă oftic groaznic), după teza la fizică, însă tot timpul dirigul îi spunea test și era oarecum amuzant și am avut o super idee de copiuță. 
Iar în ultima săptămână de școală, marți, când știi, noi, COPILAȘII, ar fi trebuit să ne ajutăm părinții la curățenie și la prăjituri (eu mă ocup cu magiile: adică fac orice bol în care a fost o cremă cu ciocolată să pară curat în mai puțin de un minut), noi ne-am învățat la mate! Și când am văzut ce fișe ne-a dat înainte de teză cu niște tipuri de probleme pe care nu le-am mai întâlnit în viața noastră am împietrit. Așa am ajuns ca într-un weekend să repet și proprietăți și să fac peste 100 exerciții. Bine, în final s-a dovedit a fi super ok teza, însă îmi vine să mă dau cu capul de pereți fiindcă nu m-am uitat bine peste o problemă și am rezolvat-o pentru paralelogramul ABCD, nu ACBD cum era acolo.. chit că raționamentul meu era perfect. Fuck my life.

Scuzați pentru miile de paranteze și gândurile mele dezordonate pe care le-am scris aici, însă sunt tare bucuroasă că am revenit. Și o voi face în forță fiindcă am o grămadă de idei de postări așa că stați pe aproape! Mi-a fost dor de voi toți!

Cum a fost luna decembrie pentru voi? 

luni, 2 decembrie 2013

0 Un Crăciun mai frumos pentru copilașii din centrele de plasament!


Cum poți face asta?
Cred că mulți dintre noi au vrut să-i facă pe copilașii din centrele de plasament fericiți măcar de Crăciun.. dar nu au știut cum. Iată că în anul acesta cei de la Shoebox ne ajută să facem un gest frumos. Tot ce trebuie să faci este să găsești o cutie de papuci, să o umpli cu tot ce consideri tu că i-ar fi potrivit unui copil iar apoi să te duci la centrele de colectare din orașul tău! 

Mai multe despre pachetul pe care îl vei pregăti :
În primul rând doresc să menționez că pachetul pe care voi îl pregătiți nu ajunge la gunoi, ci la niște copilași! Nimeni nu este obligat să facă acest lucru, așa că vă rog nu umpleți cutia cu obiecte pe care doriți să le aruncați (alimente stricate, hainuțe rupte, cărți murdare etc).
Lucrurile pe care vă doriți să le dați nu trebuie să fie puse în pungi sau în cutii de la electrocasnice, ci neapărat într-o cutie de pantofi! Ca să arate cât mai frumos trebuie împachetată în hârtie pentru cadouri pe care o puteți găsi la toate supermarket-urile (aveți grijă să împachetați cutia astfel încât să se poată deschide capacul). Cutia nu trebuie sigilată. Se vor ocupa mai târziu cei de la Shoebox de acest lucru.
Ce poți pune în cutie? Ei bine, aproape orice! Puteți pune dulciuri, bombonele, jeleuri, dar nu puneți alimente perisabile sau care se pot zdrobi iar mai apoi curge (banane, portocale etc). Înafară de asta puteți adăuga și rechizite, hăinuțe specifice sezonului, obiecte pentru igiena personală, etc.
La final, etichetați cadoul adică trebuie să vă gândiți cam ce sex și ce vârstă are copilașul care va primi cadoul - spre exemplu fată, 5 ani.
Acum poți căuta locația - le găsești pe toate aici, împreună cu numele și numărul de telefon al unei persoane de contact.
Termenul limită este 13 decembrie!

Prin acest lucru noi nu câștigăm nimic material, lucru care chiar nu contează. Faptul că i-am ajutat pe cei care au cea mai mare nevoie, cei care reprezintă viitorul țării noastre, ne face să ne simțim toți niște oameni mai buni, să ne simțim bine fiindcă am făcut o faptă bună! Dacă vreți ca mai mulți copilași să primească un cadou frumos de Crăciun, scrie și tu pe blogul tău sau postează pe Facebook!
Sper că am convins măcar o persoană să trimită un pachet pentru cei care chiar au nevoie de puțin ajutor, pentru cei care se simt singuri și triști zi de zi. Haideți să-i facem să se bucure măcar de Crăciun!

Intră pe www.shoebox.ro și află mai multe!


ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!

luni, 25 noiembrie 2013

0 Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman


Titlu: Oceanul de la capătul aleii

Autor: Neil Gaiman
Editura: Paladin 
Număr de pagini: 192
Anul apariției: 2013
Oceanul de la capătul aleii începe cu o sinucidere. În ajutorul familiei vin locatarele de la ferma Hempstock: cea mai în vârstă declară că-și amintește de Big Bang, cea mai tânără pretinde că iazul de la capătul aleii este un ocean. Neil Gaiman ne spune, cu harul său de povestitor, o poveste despre fantasmele copilăriei, despre cea dintâi limbă, limba creației, în care orice ai rosti devine real, despre adulții care nu sunt adulți decât în aparenţă, despre eternitatea copilăriei. Un roman pe care fanii autorului britanic l-au așteptat timp de opt ani. 
Oceanul de la capătul aleii este prima carte a autorului Neil Gaiman pe care o citesc și a fost una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în tot anul. Ne este prezentată o lume magică din prisma unui copil de 7 ani, o lume în care monștrii puteau năvăli oricând în casa ta, o lume în care totul este posibil. De asemenea sunt câteva idei (care nu au neapărat legătură cu acțiunea romanului) pe care autorul le accentuează foarte bine:

"Uite, o să-ți spun ceva important. Nici adulții nu arată ca niște adulți pe dinăuntru. Pe dinafară, sunt mari și nepăsători și întotdeauna știu ce fac. Pe dinăuntru arată la fel ca întotdeuna; la fel cum arătau cand erau de varsta ta. Adevarul e că nu exista adulți. Nici măcar unul în întreaga lume."

Personajul principal se întoarce în orășelul său natal pentru a participa la o înmormântare, însă este condus spre casa unei vechi prietene din copilărie, Lettie Hempstock. În acel moment el credea prietena sa este plecată cu tatăl său în Australia și spera să se întoarcă cât de curând, pentru a discuta cu ea. Este condus mai apoi spre un iaz, care oarecum l-a făcut să-și amintească, doar pe moment, niște detalii importante. 
În universul infinit al copilăriei, iazul era un ocean, iar Lettie.. era moartă. Ea împreună cu prietenul său au trecut prin mai multe întâmplări bizare când au fost micuți. Din greșeală aceștia au eliberat o entitate, un purice, după cum spunea fetița care le-a cauzat mari capricii. Copilașii au reușit să o înfrunte însă Lettie, în ciuda tăriei sale de caracter, s-a sacrificat în favoarea prietenului său. 

"Oamenii mari urmează trasee. Copiii explorează. Oamenii mari se mulțumesc să meargă pe același drum de sute și de mii de ori. Poate că nu le dă niciodată prin minte să se abată din drum, să se strecoare pe sub rododendroni, să găsească spațiile printre garduri. Eram copil și știam o groază de moduri de a ieși din drum, moduri care nu presupuneau traversarea aleii noastre.

Pentru mine a fost o carte excelentă și sincer nu-mi găsesc cuvintele. A avut un mic minus, însă nu a fost vina autorului. Având în vedere că ediția publicată în România a apărut odată cu cea din UK, traducerea a fost făcută repede și au mai existat câteva greșeli. În rest totul a fost.. perfect!
5/5
Neil Gaiman este un autor de origine engleză născut pe 10 noiembrie 1960. Dintre operele lui putem aminti următoarele: Pulbere de stele, Zei Americani și Cartea Cimitirului. Scrierile sale au câștigat numeroase premii printre care Hugo, Nebula și Bram Stoker precum și medalia Carnegie în literatură în 2010. Este primul autor care a câștigat atât medalia Newbery cât și medalia Carnegie pentru aceeași lucrare. Entuziasmul în creștere al fanilor săi a făcut să fie numit un "star rock" al lumii literare.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

5 Ce ți-ai luat de Black Friday? Țeapă!



Ei bine, toți rădeam acum ceva timp de doamnele în vârstă care se îmbulzesc pentru o cratiță cu 10% reducere. Acum sunt mulți cei care se omoară în magazine pentru un mouse la 10 lei sau un aparat foto de toată jena la 200 lei. Dacă nu s-ar vinde și pe internet în magazine ar fi un furnicar.
De obicei, în România, Black Friday înseamnă doar hai să scăpăm de chestia asta că e veche și are o problemă sau hai să scădem adaosul de la produsul ăsta sau chiar hai să scumpim asta iar după să scădem ce-am scumpit ca să pară mai ieftin. Am găsit chiar și chestii care s-au scumpit de Black Friday!
De ceva timp îmi doresc un Nikon D7100 iar acum voiam să-mi achiziționez doar body-ul. Înainte scria că este 4.000 preț normal iar acum e 4.000 scăzut de la 5.000 (adică au pus o reducere de 1.000).
Îmi pare atât de rău că n-am fost la târgul Gaudeamus din București! Dacă aș fi trecut pe acolo aș fi cheluit toți  banii pe care i-am strans pentru aparat pe cărți! Mai ales că am un wishlist mare..
Am profitat însă de ocazie și mi-am luat de pe internet trei cărți: Hoțul de cărți, Insomnia și Cimitirul Animalelor. Am economisit astfel 81 lei. Bine că măcar unele librării online se țin de cuvânt!

Voi ce v-ați cumpărat de Black Friday? 

duminică, 10 noiembrie 2013

3 Carrie de Stephen King

Titlu: Carrie
Autor: Stephen King
Editura: Nemira 
Număr de pagini: 214
Anul apariției: 1974
Apărut în 2011 la editura Nemira în colecția Suspans, romanul Carrie (1974) a fost, inițial, respins de mai multe edituri. Descurajat, Stephen King îl aruncă la cos, însă cea care salvează manuscrisul este soția sa, Tabby, care-i recomandă câteva modificări ce presupun și o extindere a romanului. În 1976 romanul s-a bucurat de o excelenta ecranizare produsă de casele Red Bank și United Artists, în regia lui Brian De Palma.
Carrie, Carrietta White, este o adolescentă timida și retrasă, care, din copilărie, îndură persecuțiile și ironiile colegilor de clasă. Când disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie își redescoperă o putere înspăimântătoare – telekinezia – care o transforma într-un demon răzbunător.
Romanul Carrie a trecut prin multe, dar și Carrie însăși. Autorul a dorit să-l arunce la coș, însă la insistențele cuiva l-a publicat. Carrie însă a fost tot timpul în gunoi fiindcă trăia o viață oribilă alături de Mama sa care era o împătimită a religiei, însă reușește să i se opună uneori fiindcă ea avea o putere specială.. și anume telekinezia. 
Despre Carrie s-au spus multe, sunt mulți care afirmă că această carte este o pierdere de timp, iar alții o consideră o carte extraordinară (spre exemplu pe Booktopia are scorul de 4,5). De aceea am avut o oarecare reticență atunci când am cumpărat-o, însă vă pot spune că nu mi-am cheltuit banii degeaba.
Este adevărat, nu se compară cu alte opere ale lui Stephen King fiindcă pe lângă puterea telekineziei nu mai apare nimic neobișnuit, totul se întâmplă în planul real și nu apare o altă putere paranormală care s-o oprească pe Carrie. Sunt unii care sunt îngroziți de unele pasaje mai sângeroase sau de unele cuvinte triviale folosite și le pot spune că acesta este stilul în general al lui Stephen King, acesta fiind foarte realist. Pentru a face acest lucru în aceast roman, dar și pentru a prezenta acțiunea și din perspectiva altora,  se ajută și de unele citate din ziare și din cărți referitoare la Carrieta White.  Dacă (,) Carrie este prima carte a acestui autor pe care ați citit-o vă recomand să încercați și altele (precum Shining sau Christine), pe care le-am considerat niște capodopere.

"A luat-o spre oraș. Dom'le, arăta groaznic. Avea pe ea un soi de rochie de petrecere, ce mai rămăsese din ea, și era udă toată de la hidrantul ăla și plină de sânge. Arăta de parcă tocmai se furișase afară dintr-un accident de mașină. Da' rânjea. În viața mea n-am mai văzut așa un rânjet. Era ca un cap de mort. Și-și tot privea mâinile și și le freca de rochie, încercând să le șteargă de sânge și zicându-și că n-o să scape de el în veci și cum o să verse ea șiroaie de sânge peste tot orașul și-o să-i facă să plătească. Groaznică treabă."

Naratorul pune accent pe pasajele în care sunt descrise reacțiile celorlalți determinate de acțiunile lui Carrie, accentuând groaza și frica, însă nu transmite aceste sentimente și cititorului și pot considera acest lucru un mare minus pentru acest roman. 
Spoiler alert! (Carrie moare la sfârșit, iar toți speră că nu vor mai exista oameni care dețin aceeași putere, însă la sfârșit apar câteva date despre o nouă fetiță care o moștenește) 
În concluzie pot afirma că acest roman nu este unul extraordinar, dar nici unul prea prost. Nu mi-am dat banii degeaba, dar mai bine citeam altceva de Stephen King. 
3/5
 
Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.

vineri, 8 noiembrie 2013

0 November's Giveaway: Delirium de Lauren Oliver



November's Giveaway
Delirium de Lauren Oliver

Când v-am promis că voi mai organiza și alte giveaway-uri și concursuri n-am mințit.
Am revenit cu un Giveaway. Premiul? Delirium de Lauren Oliver în format doc, pdf sau chiar mobi!

Ce trebuie să faci ca să obții cartea?
- scrie despre asta pe blogul tău (dacă nu ai postează pe facebook, twitter, etc)
- comentează mai jos (ca să știu că vrei această carte)
- intră în secțiunea Contact și trimite-mi mail-ul tău (acolo vei primi cartea)

Cartea va fi trimisă tuturor pe data de 8 decembrie, iar asta fiindcă am început puțintel mai târziu.

joi, 31 octombrie 2013

1 Câștigătorul concursului de Halloween!


 Mai întâi de toate vreau să vă urez Happy Halloween și vreau să vă mulțumesc multmult fiindcă ați participat la concursul meu, având în vedere că au fost muulte altele și poate cu premii mai tentante. Însă voi reveni cu alte concursuri cât mai curând! Stați pe aproape :).


Așa cum am spus, random.org va alege câștigătorul. 16 persoane s-au înscris, și anume..
1. Sandy
2. Furelise
3. Bia H
4. Bumbaru Daniel
5. Alexa
6. Andreea Ilie
7. Nastya Paun
8. Claudia Culbece
9. Andreea
10. Miss Ely
11. YuLiAnDrEeA
12. Nicolle
13. Andreaa D
14. Blu Baby
15. Eny eNy
16. Vlad Nicoleta

Câștigătorul este...
=>3
Felicitări, Bia H!!!
Ai câștigat volumul O petrecere de Halloween de Agatha Christie! Îți mulțumesc mult pentru participare și îți doresc lectură plăcută! Te rog să mă contactezi pe Gmail (oana.moraru1) și să-mi trimiți câteva date ca să-ți trimit coletul prin poștă. Happy Halloween!

Ceilalți.. stați pe aproape, tocmai mă gândesc la o vrajă pentru următorul concurs, iar norocul să fie de partea voastră!

duminică, 27 octombrie 2013

0 Harry Potter și Piatra Filozofală de J.K.Rowling




Titlu: Harry Potter și Piatra Filozofală
Autor: Joanne "Jo" Rowling
Editura: Egmont 
Număr de pagini: 237 (în ultima ediție)
Anul apariției: 1997
Prima carte din celebra serie care îl are ca personaj central pe Harry Potter, un băiețel obișnuit (cel puțin așa credea el) până la unsprezece ani, când a primit o invitație la Hogwarts, școala de Magie, Farmece și Vrăjitorii. Acolo trimite și scrisori cu.. bufnița, se luptă într-un duel aproape mortal și învață să joace vâjhaț.
Atenție! Această recenzie conține spoilere!
Îmi doresc de cinci ani să citesc această serie și mă bucur că am evitat să văd filmul până acum.. altfel cartea și-ar fi pierdut din magie. Și că tot vorbeam de magie, această carte este un portal către o lume fabuloasă, unde răul poate apărea la tot pasul dar, în care, nu ești singur. La Hogwarts se întâlnesc toți cei talentați cu scopul de a-și aprofunda cunoștințele, aceștia provenind din familii de vrăjitori sau din familii de Încuiați. Dintr-o astfel de familie provine și Harry Potter, ai cărui părinți care erau vrăjitori au murit uciși de Voldemort. Până la vârsta de 11 ani a trebuit să locuiască împreună cu familia mătușii sale, o familie care putea fi caracterizată doar printr-un singur cuvânt: snobism. Într-un fel, rolul concepțiilor acestor oameni despre magie este un fel de a ne trimite și pe noi în lumea lucrurilor ieșite din comun, fiindcă societatea noastră e cam Încuiată.. Din carte apare o ființă himerică (,) care iese dintre pagini și, fie că vrem sau nu, ne ia și pe noi împreună cu Harry Potter la Hogwarts, cel mai minunat loc de pe planetă.  
Din momentul în care Harry ajunge la renumita școală de magie, vă pot spune că veți fi atât de atrași de acțiunea acestui roman, încât nu mai puteți lăsa cartea din mână. Eu am savurat cartea asta până la ultimul cuvințel și vorbesc serios. 
Aici face o grămadă de lucruri nemaiauzite printre cei încuiați, joacă vâjhaț, învață să facă magii și este supus la mai multe provocări foarte periculoase. Fiindcă Harry era foarte bun la zburatul pe mătura intră în echipa de vâjhaț a Cercetașilor și îi învinge pe Viperini și Astropufi, prinzând cea mai importantă minge, hoțoaica de aur.
Pe lângă vâjhaț și învățat, acesta le-a demonstrat tuturor că nu trebuie să fie cunoscut doar fiindcă poartă numele Potter, ci și pentru curajul său accentuând această calitate prin apărarea piatrei filozofale. Făcând cercetări, l-a bănuit pe profesorul Plesneală că vrea să fure acea piatră cu care puteai să fi nemuritor și să transformi orice în aur..însă s-a înșelat! Trecând împreună cu Hermione și Ron de toate obstacolele până la piatră, îl obervă pe profesorul Neville încercând să sustragă obiectul valoros din oglinda lui Erised. Însă nu era profesorul cel care a vrut să fure piatra, ci Voldemort care a găsit un alt corp care să-i îndeplinească toate dorințele.
Oglinda i-a dat piatra lui Harry, iar acesta a fost salvat de Voldemort la momentul potrivit de către Dumbledore, coordonatorul școlii de magie. 
Povestea a avut un final fericit, personaje complexe, o acțiune ieșită cu totul din comun așa că pot afirma din toate punctele de vedere că această carte a fost una foarte bună și a meritat fiecare bănuț!
5/5
Joanne „Jo” Rowling  (n. 31 iulie 1965, Yate, Gloucestershire, Anglia), cunoscută ca J. K. Rowling, este o autoare britanică, cunoscută mai ales pentru scrierea romanelor de fantezie Harry Potter. Ideea i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990. Cărțile Harry Potter au atras atenția întregii lumi, câștigând mai multe premii și vânzându-se în mai mult de 400 de milioane de exemplare. Aceste cărți au fost ecranizate în opt filme, la care Rowling a aprobat scenariile, iar în penultimul film a deținut controlul creativității.
(sursa: Wikipedia)

vineri, 25 octombrie 2013

9 5 chestii enervante în clasa a zecea


1. Atunci când ai o grămadă de cărți plictisitoare de citit (toate obligatorii fiindcă sunt pentru BAC)
Îți iei o grămadă de cărți sperând că le vei citi imediat ce vei ajunge acasă, și când ajungi îți aduci aminte că ai de citit Ion până luni și trebuie să-i dai bătăi. Și uite așa se strâng zeci de cărți care sunt pe lista de așteptare.. Termini Ion, citești două pagini din Salem's Lot, dar STAI, ai de citit Enigma Otiliei. Cum să nu? 
Nimănui nu cred că-i tihnește să citească două cărți simultan, mai ales că atunci când fac asta (și nu o fac prea des) uit complet de una și după mă enervează că trebuie să o încep din nou. Cartea care e acum pe stop e Bună seara, Melania de Rodica Ojog Brașoveanu (știu că sună ciudat *shameonme*). 
Iar după ce prinzi o pauză și ai timp să citești.. intri într-un reading slump. Foarte frumos, nu? 

2. Atunci când ai de dat 98745 teste pe săptămână și ești extrem de stresat și obosit
Cel puțin pentru mine e o minune dacă am timp să dorm o oră, sau chiar să stau puțin în pat. Fiind stresată în timpul școlii mânânc ceva mai mult iar după se vede. Nu că m-ar interesa, dar am unele momente când mă simt așa de plină încât nu mai pot să mă mișc. 
Aș putea să menționez și faptul că geniala mea profă de mate dă numai teste surpriză (care ar trebui în mod normal să fie din lecția de zi și să fie mai ușoare) în care găsești maxim 3 exerciții și nu din alea din care avem în temă ci doar chichițe sau chestii la prima vedere de care n-avem habar. Dacă iei 5 ești tare! Ce pot să mai spun, o iubesc!

3. Chimia se transformă în mod miraculos în chineză, iar fizica ia locul chimiei
"Vai, dar chimia organică e ușoară fiindcă începi de la zero."
Și uite că nu e. Primele lecții sunt relativ ușoare, dar după intri în belea și nu mai înțelegi nimic. Nici măcar nu înțeleg de ce mă freacă atât cu chimia două ore într-o săptămână când nu sunt la acel profil. Credeți-mă, e groaznic. 

4. Dragostea plutește, băieții se gândesc doar la boboace
"Moamă, ai văzut-o pe aia din 9C? Știi cum o cheamă? E bunoacă!"
Nu știu de ce în generația asta nouă sunt o grămadă de fițoase care și pe vremea asta poartă fustă (chiar dacă e foarte frig o fac ca să atragă privirile băieților). Pe holuri ai început să auzi numai tocuri, iar în pauza mare baia e plină de botoase care se machiază. Holurile s-au transformat în podiumuri iar ghiozdanul geanta în trusă de machiaje. Fascinant!

5. Materiile desen și religie încă sunt în orar
Sunt de părere că aceste materii sunt necesare în clasele 1-4 și 5-8 deoarece te ajută oarecum să te decizi ce vei face mai departe (dacă vei face un liceu de artă) sau chestii pe care cică trebuie să le știi (care-s nuștiucare sfinți blahblah). Dar în clasa a 10a? Cred că mi-am făcut o vagă părere despre ce o să mă fac mai departe, așa că nu mai am nevoie de materiile astea. Dar nu e totul cum vrem noi..
(La desen am o profesoară enervantă care are mari pretenții de la noi și e mare credincioasă.. "apreciez munca, nu talentul așa cum spunea și sfântul Petru" - mă gândesc că ar trebui să taie ora de religie..)

Așadar, vă pot avertiza.. clasa a zecea nu-i prea frumoasă (până acum).

duminică, 20 octombrie 2013

4 O păpușă sau alta de Sophie Hannah



Titlu: O păpușă sau alta
Autor: Sophie Hannah
Editura: Nemira (seria Suspans)
Număr de pagini: 501
Anul apariției: 2011
A fost plecată pentru doar două ore. 
Soţul ei, David, urma să aibă grijă de fiica lor de numai două săptămâni. Însă în clipa în care Alice Fancourt intră în camera copilului se dezlănţuie teribilul coşmar, fiindcă Alice susţine cu toată fiinţa că bebeluşul din leagăn nu este fiica ei, Florence.
Un thriller spectaculos. Am rămas cu gândul la el zile în şir, iar acesta este, de regulă, un semn cât se poate de bun.“ - Guardian 
Suspans de cea mai înaltă calitate.“ - Literary Review 
Sophie Hannah păşeşte pe terenul minat al emoţiilor cu o graţie de neegalat.“ - Times Education Supplement
(Nu vă lăsați amăgiți după copertă, chiar dacă aceasta nu prea reflectă cele întâmplate în carte. Filmul Hide and Seek, pe care l-am vizionat cu aproximativ un an în urmă, are același poster și sunt și câteva nume comune. Dar sunt cu totul diferite!)

Dacă nu aș fi citit ultimele 100 de pagini, n-aș fi spus că această carte a fost peste așteptările mele. O păpușa sau alta este un thriller psihologic cu nuanțe de roman polițist care te face să nu lași cartea din mână prea ușor. În cele (aproximativ) 400 de pagini, am citit niște minciuni pe care până și protagonista le făcea să pară atât de.. adevărate. Nici nu m-am gândit ce scop are acest joc, dar e important că în final.. i-a reușit.

Short Story: Alice Francourt crede că soacra sa, Vivienne Francourt, a omorât-o pe fosta nevastă a soțului său, David, pentru a reuși să îl ia pe nepotul ei sub aripa sa, tratându-l ca pe un obiect. Atunci femeia a reușit să scape fiindcă a dat vina pe un criminal, punând fire de păr de-al său peste trupul victimei. 
Pentru ca Vivienne să nu se răzbune pe ea în mod direct, Alice pleacă pentru două ore la un club de sănătate, iar când se întoarce susține că fiica lor de doar câteva zile a fost înlocuită cu alt copil care semăna foarte bine cu ea. Joacă acest teatru implicând și poliția, în frunte cu Simon Waterhouse, până când nu mai poate suporta comportamentul soțului ei care se dovedește a fi un monstru. Așa că fuge împreună cu bebelușul la o prietenă bună, ascunzându-se acolo timp de câteva zile. Decide după să-și termine planul, și anume să o dea în vileag pe Vivienne, și se duce la clubul de sănătate, îi caută în dulap celei vinovate și îi găsește poșeta fostei soții ale lui David. Este prinsă și aproape că este sufocată de soacra sa, însă poliția intervine la momentul oportun. 

Caracterul misterios este dat și de către împleticirea planurilor narative - unul fiind povestea descrisă din prisma lui Alice, iar alta din prisma poliției care investighează cazul. La început, acestea coincid din punctul de vedere a perspectivei asupra celor întâmplate, însă după  începem să ne punem semne de întrebare.
Așadar, pot afirma că finalul acestui roman este un mare plus, deoarece mi-a răspuns la toate întrebările și personal m-a surprins profund (așa de tare încât am luat în considerare meseria de criminalist).
Așadar, recomand acest roman amatorilor de cărți polițiste și nu numai. Lectură plăcută! :)
5/5
Sophie Hannah s-a născut în 1971 în Manchester. Între 1997 și 1999 a studiat la Trinity College, Cambridge, iar în perioada 1999-2000 la Wolfson College, Oxford. Este autoarea a cinci thrillere psihologice - Little face(O păpușă sau alta), Hurting Distace, The Point Of Rescue și The Other Half Lives care devin bestseller-uri imediat după publicare. Autoarea a publicat și cinci volume de poezii, studiate în prezent în învățământul superior în Marea Britanie. În prezent, Sophie Hannah trăiește în Cambridge, împreună cu soțul și cei doi copii. 


sâmbătă, 19 octombrie 2013

2 Seria Harry Potter împreună cu Libertatea

Începând cu 24 octombrie, Libertatea ne oferă seria Harry Potter, fiecare volum costând 20 lei. În loc de (aproximativ) 250-300 lei putem cheltui doar 140. Deal?

1. “Harry Potter şi piatra filozofală” – 24 octombrie 
2. “Harry Potter şi camera secretelor” – 31 octombrie 
3.”Harry Potter şi prizonierul din Azkaban” – 7 noiembrie 
4. “Harry Potter şi Pocalul de foc” – 14 noiembrie 
5. “Harry Potter şi Ordinul Phoenix” – 21 noiembrie 
6. “Harry Potter şi Printul Semipur” – 28 noiembrie 
7. “Harry Potter şi talismanele morţii” – 5 decembrie

Cred că am 5 ani de când vreau să citesc această serie așa că aștept cu sufletul la gură să primesc primul volum.
O seară frumoasă tuturor ^^

(aveți aici un concurs super: http://booktownlover.blogspot.ro/2013/10/halloween-giveaway_19.html)

joi, 17 octombrie 2013

0 Ești ultimul soare dintr-o zi de toamnă

O zi ploioasă și rece de toamnă. Ceața se arată încă de la primele ore ale zilei și mă face să cred că încă nu m-am trezit din visul frumos de aseară. E aceeași stare pe care o am primăvara când se încălzește și am fluturași neastâmpărați în stomac.
Aripile le-au căzut și acum sunt pe caldarâmul anost, gri, dându-i viață. Atât de trist și totuși atât de.. frumos. 
Da, toamna este un sfârșit. Și nu numai pentru fluturași. Pentru zilele acelea leneșe de vară când singura activitate pe care o făceai o zi întreagă era să citești și să bei lapte cu ciocolată. Muzica răsuna tare și te simțeai atât de viu.. corzile chitarei electrice reverberau și te făceau să-ți pulseze inima din ce în ce mai tare. Te gândeai la el.. care era așa de departe.. dar totuși așa de aproape. 
Acum te plimbi singură prin parc și te simți ca un copilaș micuț, fragil, care era entuziasmat când găsea o aripioară de fluturaș mai interesantă. Țineam strâns fluturașii fiindu-mi frică să nu învie și să.. zboare. Uneori pur și simplu mă făceam una cu aceștia, lăsându-mi să mă acapareze din toate părțile. 

Și.. apare soarele. Fluturașii care sunt pe moarte, care zboară pentru ultima oară atât de aproape de cer, strălucesc precum diamantele și îmi doresc așa de mult să ajung lângă ei.. Câteodată îmi ascultă dorința și coboară ei la mine, iar aripioarele lor sunt mai frumoase ca niciodată, așa, stând sub reflectorul soarelui. 
Am să-i desenez pe toți, la fel cum el îi cuprinde pe toți într-un cântec.

imagine de pe blogul lui Faye

duminică, 13 octombrie 2013

4 Te plictisești?


Nu mai insista. N-am să mă mai întorc. Te plictisești nițel, nu? Nu te-ai săturat să mă tot suni promițându-mi luna de pe cer, spunându-mi că te-ai schimbat? Știi ceva? Sunt sigură că n-ai făcut-o.
Am pierdut prea mult timp cu tine, chiar dacă a fost aproximativ o lună, însă mă bucur că mi-am dat seama totuși repede că am fost o fraieră și că trebuie să mă îndepărtez. A fost momentul oportun și nu ți-am spus nimic, nu ți-am scris măcar un mesaj. Nu meriți nici măcar atât.
Mi-ai provocat prea multe probleme, prea multe regrete ca măcar să te mai pot privi. Acum am învățat ce e iubirea adevărată, acum sunt fericită. Tu nu. Sincer, mă bucur pentru tine. Nici măcar n-ai prieteni adevărați. Îi folosești pe toți. Ce să-ți mai zic, vei avea un viitor minunat pe toate planurile. Mai e puțin și voi pleca de aici. Poate în altă țară. Nici măcar n-ai să poți ajunge la mine. Poate doar la circ. 
Nu mai poți face nimic ca să mă faci măcar să-mi schimb părerea despre tine.
Și cu asta,
te-am uitat. 

Cu sinceritate,
o persoană care nu te cunoaște

vineri, 4 octombrie 2013

0 UPDATE: Concurs Halloween (a doua carte din giveaway)

Bună tuturor!
Sper că ați aruncat un ochi peste concursul de Halloween și că tot veni vorba am vești bune pentru voi!

Dacă se înscriu mai mult de 20 persoane voi mai oferi o carte, și anume Muncile lui Hercule tot de Agatha Christie.


Despre carte:
Înainte de a se retrage din activitate, Hercule Poirot vrea să facă faţă unei provocări- să rezolve 12 cazuri care corespund muncilor clasicului său tiz din Antichitate, cu toate că înfăţişarea lui Poirot nu are nici o asemănare cu faimosul erou grec. Totuşi- consideră micuţul detectiv -, asemenea lui Hercule, şi el a avut responsabilitatea de a scăpa societatea de unii dintre cei mai groaznici monştri. Aşadar, în perioada care precede pensionarea sa, Poirot se hotărăşte să accepte 12 cazuri- propriile munci autoimpuse. Fiecare însă va intra în analele crimei drept dovezi de măiestrie deductivă.

Vă reamintesc un lucru foarte important: Dacă scrieți pe blogul personal despre concurs aveți o șansă în plus să câștigați!

Un weekend fain!

vineri, 27 septembrie 2013

16 HALLOWEEN GIVEAWAY: Petrecerea de Halloween de Agatha Christie


HALLOWEEN
GIVEAWAY!!!
Am revenit cu un super concurs pentru voi! Iată ce trebuie să știți despre acesta:
1. NU există o limită inferioară de participanți
2. Premiul oferit este cartea Petrecerea de Halloween de Agatha Christie.
3. Dacă sunt mai mult de 20 de participanți, voi mai oferi o carte - Muncile lui Hercule (citește mai mult despre asta aici)
4. Câștigătorul sau câștigătorii vor fi aleși cu ajutorul site-ului random.org.
5. Puteți să vă înscrieți de pe 27 septembrie-30 octombrie
6. Voi anunța câștigătorul pe 31 octombrie!
CEI CARE VOR DA SHARE CONCURSULUI PE BLOGUL PERSONAL VOR AVEA O INTRARE IN PLUS!!!

Despre carte:
"Scriitoarea Ariadne Oliver a fost invitată la Woodleigh Common, unde este organizată o petrecere de Halloween pentru un grup de adolescenţi din sat. Una dintre invitate este o tânără bine-cunoscută pentru poveştile despre crime şi intrigi pe care le spune. Când fata este găsită înecată, Ariadne se întreabă ce adevăruri ascundea ultima poveste relatată de fată. Care dintre invitaţii la petrecere a dorit să o reducă la tăcere? Demascarea criminalului se va dovedi o misiune destul de dificilă pentru Hercule Poirot, mai ales că nimeni din Woodleigh nici măcar nu crede că această crimă s-a petrecut..."
sursa: www.raobooks.com

Ce trebuie să faci:
1. Dă follow via GFC blogului și dă share la această postare pe blogul tău/facebook/twitter etc
3. Răspunde printr-un comentariu și completează următorul chestionar:
Nume GFC:
Link-ul unde ai postat despre giveaway:


MULT SUCCES TUTUROR!!!

joi, 19 septembrie 2013

1 Viitorul nostru de Jay Asher&Carolyn Mackler






Titlu: Viitorul nostru
Autori: Jay Asher și Carolyn Mackler
Editura: Leda
Număr de pagini: 365
Anul apariției: 2013
În anul 1996, nici jumătate din elevii de liceu din Statele Unite nu folosiseră vreodată internetul.
Facebook avea să fie inventat doar câțiva ani mai târziu
Emma și Josh sunt pe cale să se conecteze la propriul viitor. 
Mă bucur că mă aflu printre primii care realizează o recenzie pentru acest titlu (n-am mai fost până acum în această situație). Așa că citiți. Vă poate schimba viitorul. 

M-am decis să cumpăr această carte deoarece m-a impresionat ideea pe care se bazează. Seamănă puțin cu ideea filmului Mister Nobody, pe care-l recomand tuturor. 
Mi-au plăcut întotdeauna cărțile care sunt scrise în trecut despre viitor (distopiile), cât și cele scrise acum din prisma timpurilor demult apuse . Însă, vă pot spune încă de pe acum că acest roman a fost sub așteptările mele. Cartea este una ușor de citit, accesibilă tuturor, aceasta prezentându-ne povestea unor adolescenți care în anii 90 descoperă Facebook-ul, totodată și viitorul lor.

"Îmi frec mâinile pe genunchi. O parte din creier îmi șoptește că ar putea fi o pagină de internet din viitor. Cealaltă urlă la prima că e o idioată. "

Short Story: După ce Emma primește un calculator de la tatăl ei vitreg, capătă totodată și o dischetă cu ajutorul căreia se poate conecta la internet. Astfel amândoi descoperă site-ul Facebook, doar că în versiunea actuală și cu profilurile actuale. Împreună cu Emma, Josh își descoperă viitorul său, cât și al prietenilor, amândoi fiind fascinați se starea lor amoroasă din viitor.
Se decid să facă câteva schimbări până când amândoi cad de acord că trebuie mai întâi să se gândească bine la prezent, nu la viitor, și devin mai mult decât prieteni. 

Începutul a fost unul promițător, însă autorii nu au știut să accentueze ceea ce este important, și anume că orice lucru pe care îl facem acum ne poate influența viitorul. Și o secundă ne poate afecta viitorul. Din București putem ajunge în Londra. Putem fi căsătoriți cu Jordan Jones Junior. Sau să fim într-o relație complicată. Putem fi șomeri sau mari afaceriști. Totul depinde de noi.
 În mai mult din jumătate din roman este vorba despre dorința personajelor principale -aceea că nu sunt încântați de viitoarele suflete pereche. Și deznodământul m-a dezamăgit, fiindcă i-a calmat oarecum pe cei care sperau ca Emma și Josh să se înțeleagă bine și poate să aibă o relație. Cât despre Facebook, acesta dispare pur și simplu. Ne disperă finalurile de acest tip, știu prea bine. Finalul ar fi putut fi un plus. 

Același autor, altă recenzie: Cele treisprezece motive - Jay Asher

3/5
JAY ASHER este autorul romanului Cele treisprezece motive, care a figurat mai bine de un an pe lista de bestselleruri New York Times, fiind vândut în peste un milion de exemplare numai în Statele Unite, și a fost tradus în peste 30 de țări.
CAROLYN MACKLER este deținătoarea premiului Printz Honor pentru The Earth, My B-tt, and Other Big Round Things, și autoarea multor cărți de succes pentru adolescenți. Scrierile ei au fost publicate în peste 15 țări.  

vineri, 13 septembrie 2013

4 [1] Cianură pentru un surâs de Rodica Ojog-Brașoveanu

Titlu: Cianură pentru un surâs
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Editura: Nemira
Număr de pagini: 205
Anul apariției: 2004
O competiție contra cronometru între maior și Melania, devotat escortată de un grup de gangsteri. La aceeași miză se mai adaugă o țintă: trecerea frauduloasă a tablourilor peste graniță. Pitorescul personajelor, umorul, "neașteptatul" prezent în fiecare pagină, duiosul și cinismul, glonțul și aroma de levănțică a aducerii-aminte fac deliciul lecturii acestui roman.
Cianură pentru un surâs este prima carte din seria Melania Lupu și în același timp una dintre cele mai cunoscute și apreciate cărți ale autoarei Rodica Ojog-Brașoveanu

Trăind împreună cu soții Panaitescu, Valerica Scurtu, Grigore Popa, Doru Matei, Marin Vâlcu și (desigur) cu simpaticul Mirciulică, Melania Lupu asistă la două crime cauzate din cauza cianurii. 
Din cauza unei scurgeri, aceștia descoperă că după scrinul de pe hol se află două picturi celebre, și anume Femeia cu evantai de Goya și Vânătorul de Rembrandt. Vâlcu pleacă la Iași în concediu imediat ce află de veste, iar ceilalți îl cheamă pe domnul Van der Hoph, care avea să vină tocmai din Olanda pentru achiziționarea tablourilor.
În timp ce norocoșii se gândeau la ce vor face cu banii, Panaitescu moare, iar isteața Melania alcătuiește imediat scena de sinucidere, punându-l pe pat pe cel decedat. La scurt timp moare și Valerica Scurtu, iar aceștia se gândesc să o îngroape împreună cu Panaitescu, profitând de faptul că ea era cât un firicel. Grigore Popa moare și el, însă imaginația Melaniei nu dă greș și de această dată și se gândește să apeleze la ajutorul sculptorului Doru Matei pentru a-i face o statuie. Și acesta pleacă în cele în urmă fiindcă înnebunește, crezând cu îndârjire că Melania este făptașa. 
Poliția îi încolțește pe cei rămași, dovedindu-se faptul că Vâlcu le-a pus cianură în plombe celor care nu au mai ajuns să se bucure de bani, Melania ajungând să scape pentru simplul fapt că are proteză. A fost un plan isteț, însă noi, cititorii, puteam intui acest lucru încă de la început. 

Pot să spun că această carte a fost una foarte bună, prin faptul că m-a făcut să cred atâta timp că Melania îi otrăvește cu cianură pe ceilalți pentru a fi singura care pune mâna pe bani. Faptul că Melania nu și-a pus întrebări referitoare la crimele comise m-a ajutat să cred acest lucru. Și tocmai acest fapt face o carte polițistă una excelentă. 
Dacă v-a plăcut această carte vă recomand și 320 de pisici negre și Dispariția statuii din parc




5/5
Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultații de Drept din București, dar, după doi ani, in 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iași. După finalizarea studiilor a început sa profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul știintifico-fantastic. Este considerată, in mod unanim, marea doamnă a literaturii polițiste românești. 
- sursa: Nemira