marți, 23 decembrie 2014

2 La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor de Haruki Murakami | Recenzie

Aș vrea să menționez pentru început că La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor nu este deloc o carte ușor de înțeles și de digerat pentru toată lumea, așa că nu o pot recomanda tuturor. S-ar putea ca unii să o lase după primele 100 de pagini sau să încercați să o terminați cât mai repede ca să treceți la cărțile voastre. O recomand însă celor care sunt pregătiți să se ridice la un nou nivel în de-ale lecturii sau cei care s-au 'obișnuit' cu Murakami.

Cât timp am citit cartea asta, m-am simțit relativ ciudat fiindcă erau prezentate două planuri narative și mă simțeam cumva îmbrâncită dintr-unul în altul. Există două lumi în oglindă, dar cu câteva elemente comune: mirosul de cafea, craniile de unicorn, bibliotecara drăguță dar erau legate și fiindcă capătul lumii era continuarea primului plan narativ, țara aspră a minunilor.
//notă: în descrierea cărții scria că în cele două lumi erau doi protagoniști diferiți, dar numele prezentate nu apar în carte și nici distincția dintre ei. Eu am concluzionat din carte că e același protagonist. De asta autorul s-a ferit să dea nume tuturor personajelor, ca cititorul să recunoască conexiunile. Să fi fost greșeală de tipar?

Astfel, în țara aspră a minunilor, cea mai apropiată 'realitate' de a noastră, sunt anticipate evenimentele care urmează să se întâmple încă de la primul cadru. Protagonistul, un tip de 35 de ani, fan al muzicii jazz și ai lui Bob Dylan face niște cursuri pentru a deveni computator, un fel de progamator, și astfel i se fac câteva modificări pe creier. Este singurul supraviețuitor al acestui experiment făcut de un geniu puțin cam egoist. În urma operației pe creier, i se șterg toate amintirile însă i se dă o sumă mare de bani astfel încât nici măcar să nu-și dea seama. Lucrurile o cam iau razna la un moment dat fiindcă el reușește să-și recapete câteva aminiri și geniul își dă seama că planul lui a eșuat. Consecința este faptul că protagonistul nu mai are mult de trăit pe lumea asta, însă își continuă existența într-o lume creată de el în subconștient. A ales să-și petreacă ultimele clipe fumând, savurând niște beri într-un parc și ascultând Bob Dylan. Nu e plăcut deloc să te gândești la ce ai putea să faci în ultimele tale clipe petrecute în lumea asta. Nu ai timp să aștepti la o coadă însă descoperi mici detalii pe care nu le-ai observat înainte de această presiune. Îți dai seama că ai pierdut multe în viața asta, dar viața e frumoasă chiar și cu regretele pe care le ai.

La capătul lumii este defapt un orășel împrejmuit de un zid foarte înalt prin care trecea un râu și exista o pădure. Cam atât putem spune concret despre acest oraș, fiindcă acesta era cu totul perfect, totul mergea bine, nu existau divergențe și probleme. Toate astea fiindcă odată ce ajungeai în oraș trebuia să te lepezi de umbră - care simbolizează sufletul, iar atunci când ea moare răpusă de puteri, sufletul tău se evaporă și tu devii una cu orașul. Protagonistul începe să se obișnuiască cu orașul, își petrece timpul citind vise din cranii de unicorn, joacă șah și stă cu bibliotecara care are și ea sufletul pierdut. Ceea ce urmează.. sigur ne va face să medităm ceva asupra condiției umane.

"Tu te temi că-ți pierzi sufletul. Și mie mi-a fost cândva frică de asta. Dar mi-a trecut. Nu-i nici o rușine[...]. Dacă scapi de el o să fii foarte calm. O să ai parte de liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el."

Notă: 5/5
<<citește recenzia anterioară
>>citește recenzia următoare

vineri, 28 noiembrie 2014

4 Jurnal de Lectură (9) + am început să hibernez


În ultima perioadă nu m-am mai simțit în stare să scriu aici, nu am avut starea necesară. A venit iarna, vine și perioada tezelor, am trecut de așa-zisa perioadă de acomodare cu clasa a unșpea, de problemele care nu s-au mulțumit să se axeze doar pe un singur plan, de toată faza cu tipul pe care credeam că plac dar am descoperit că el însuși e o aparență și oricum eu îmi doream altceva, am folosit prea mult țigări în loc de 'mulțumesc', am văzut cum și 'eu chiar te plac' se metamorfozează ușor în altceva - un pahar de cafea..

Așa cum am menționat în titlu, această postare scrisă din bârlogul unei fete-urs care mai are puțin până la hibernare conține și Jurnalul de Lectură cu numărul 9. Pe celelalte le găsești aici: click!

La capătul lumii și-n țara aspră a minunilor este o carte scrisă într-un mod foarte original, în care ambiguitatea creează un univers fantastic descris într-o manieră pur realistă specifică lui Haruki Murakami.
Acțiunea este împărțită în două fire narative, însă protagoniștii (oare H.M. are vreo carte în care este prezintă o protagonistĂ?) sunt atât de asemănători, încât am început să-i încurc la început. Detaliile prezente sporesc veridicitatea a.î. sunt prezente până și gânduri pe care le ascundem până și de noi înșine, sperând că o să dispară. Asta conturează și mai bine personajele, în special personajele principale - care sunt niște oameni plați, fără nimic de zis, însă autorul încearcă să scoată ce-i mai bun din ei, să-i individualizeze de ceilalți prin detalii, așa cum am spus și mai sus.
Deși este puțin mai lungă ca alte scrieri de același autor, te îndeamnă mai mult s-o termini. Și asta cred că e cel mai important atunci când citești ceva de Haruki Murakami - să nu lași cartea după prima sută de pagini!

>> Citește și: În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami//Recenzie

Ne vedem în curând cu recenzia! x

sâmbătă, 25 octombrie 2014

1 Câte ceva despre introvertiți


Când zăresc oameni timizi, mulți îi iau ca pe niște ciudățenii, niște oameni care nu au nimic de spus și de care ți-ar fi greu să te apropii. Ceea ce este total greșit, odată ce ați trecut de primul stadiu al unei prietenii, o persoană mai sfioasă se poate deschide în fața ta, asta însemnând ceva având în vedere că de obicei ei au un cerc strâns de prieteni. Însă pentru ei prietenii nu înseamnă ceea ce lumea crede în general, gen 'am ieșit odată cu el fiindcă l-a chemat un amic și deja îl pot numi prieten'. Nu vor să impresioneze, așa că nu-i prea vedea lăudându-se sau îmbrăcându-se extravagant. Totuși, ceea ce e foarte important pentru ei este susținerea prietenilor, iar un compliment le poate face cu siguranță ziua mai bună.

Deși par supărați/sictiriți, introvertiții își găsesc momentele de fericire în lucrurile simple, spre exemplu un maraton de lectură, câteva ore în care s-au deconectat de tot și au citit, o plimbare seara prin oraș singuri și alte lucruri de genul. Uneori, noi avem chef să facem și lucruri din astea, iar dacă anunțăm pe cineva că nu mai suntem disponibili, nu înseamnă că nu mai avem chef de persoana respectivă. Un lucru fain pentru un introvertit ar fi să stai lângă el și să-l faci fericit doar cu prezența ta..spre exemplu să ascultați aceeași muzică amândoi și s-o savurați, să citiți în același timp, etc. Un lucru mai puțin fain pentru un introvertit ar fi să-l duci într-un loc plin de oameni și să-l lași fără niciun prieten - va încerca să fugă cât mai repede de acolo!

Nu sunt stabili emoțional, într-un fel bipolari, tocmai fiindcă nu sunt nici indiferenți nici implicați în lucrurile cu care se confruntă zi de zi. Sunt tentați să facă un lucru nu tocmai recomandat.. să se 'descarce' pe un prieten, să îi spună tot ce are pe suflet, propoziții fără sens și alte lucruri, tocmai fiindcă ține la sfatul lor și cu ajutorul prietenilor își găsește echilibrul.

De asemenea, ei nu-și vor schimba niciodată gusturile după modă sau după ce ascultă prietenii, nu îi prea interesează ca alții să-i aprecieze doar pentru asta. Poți să fi sigur că nu își va schimba opiniile prea ușor iar atunci când își afirmă părerea, va da argumente solide pentru a susține ceea ce a spus.

De obicei, când vine vorba de dragoste, introvertiții au tendința să să se îndrăgostească de persoane asemenea lor sau de tipi/tipe normali/e și sunt oarecum speriați de cei care sunt și 'populari'. Dacă nu dai prea mare atenție detaliilor, nu vei afla în veci dacă cineva timid te place. Dacă e așa se va deschide în fața ta, va fi gata să-ți ofere chestii, va aștepta să fie cu prietenii ca să prindă curaj, eventual să bea niște bere tot în acest scop. Ei apreciază de obicei relațiile de lungă durată, iubesc cu adevărat și sunt atrași de către inteligența persoanei respective. Nu va renunța ușor la persoana de lângă el, chiar dacă i-a greșit de mai multe ori și l-a făcut să sufere, întocmai fiindcă ține cu adevărat la ea. De obicei ajunge să fie rănit și mai tare și să fie lăsat singur..

Când este rănit, un introvertit de obicei se afundă în cărți, muzică, desen sau alte hobby-uri și își pierde ușor încrederea în sine. După ce vede cine (mai) pleacă astfel din viața sa încearcă să se ridice din nou, să cunoască oameni care i se par interesanți și o ia de la capăt.

Ce mai stai? Cunoaște și tu pe cineva introvertit!

**dacă v-a plăcut voi mai reveni cu articole mai puțin formale despre psihologie

miercuri, 15 octombrie 2014

3 5 chestii enervante în clasa a unșpea


M-am decis să închei pauza asta de o lună (și ceva) cu o postare care deja a devenit tradiție (vezi asta) ca să vă avertizez cu ce vă veți confrunta în clasa a unșpea. Promit că voi reveni și cu recenzii.x

1. Dacă lecturile obligatorii din clasa a zecea ți s-au părut greu de citit, stai să vezi cum vor fi cele de acum
Lecturile chiar sunt groaznic de plictisitoare pentru cei care nu consideră istoria un lucru important. Ți-e pur și simplu greu să cauți semnificațiile unor cuvinte foarte des în dicționar și să citește toate detaliile istorice referitoare la domnitori, bătălii, etc. Pe lângă astea, formarea limbii române pe care o avem acum este interesantă, dar doar dacă citești cărți cu eseuri despre asta..

2. Dragostea plutește în aer și anul ăsta dar e..puțin altfel
Nu știu cum e la voi dar la mine și la câțiva prieteni din alte orașe cu care mai vorbesc, clasele IX și X sunt separate de ultimele două. Ei, acum când ai ajuns laolaltă cu cei din clasa a XI-a care chiar par altfel față de ceilalți ți-e cam greu să nu pui ochii pe cineva. Și invers, cred. Dar aș putea spune că e diferit deoarece nu mai e entuziasmul ăla exagerat pe care îl aveau cei de a X-a față de boboci.

3. Cu o oarecare legătură cu ce am spus mai sus, cei din ultimul an ți se par diferiți și nu ai idee dacă-ți dorești să crești sau să te întorci în timp
Când te uiți la cei de a doișpea te aștepti să fie stresați, roși de soartă, mereu la coadă la cafea dar nu-s așa, au un fel de 'aură' specială și..par altfel. Zici că sunt ca niște vizitatori în liceu și sunt gata de plecare.

4. Ai sentimentul ăla nașpa că te-ai trezit într-a unșpea la profilul greșit 
Mulți s-au decis referitor la facultatea pe care o vor urma, însă mai sunt și persoane ca mine care nu s-au decis încă. Și te mai bate așa un gând că vrei să te duci la Medicină Veterinară, Arhitectură sau Psihologie (Criminalistică).. și cu ce te-ar ajuta un examen la mate M1? Ai de asemenea și sentimentul ăla că ai întâlnit mulți oameni frumoși în liceu și ei se duc în orașe diferite la facultate și..nu prea vrei să pierzi pe nimeni.

5. Timpul..unde e timpul meu?
Profesorii deja au început să bată apropoul cu BAC-ul, mai trebuie să faci și pregătiri, să-ți iei ECDL-ul, Cambridge-ul, IELTS-ul și pe lângă asta să te menții la un nivel decent la celelalte materii. Nu prea mai ai cum să te împarți între prieteni, somn, școală și hobby-uri. Cam greu până și-n weekend să menții un oarecare echilibru.

P.S: Aștept să aud și părerile voastre despre noul an școlar! :)

luni, 8 septembrie 2014

5 Where She Went de Gayle Forman | Recenzie


Chiar dacă primul volum, If I Stay, nu mi-a plăcut așa de mult, am găsit cartea asta în format .pdf și m-am gândit că ar merge s-o citesc pe avion. Pot să vă spun din start că acest volum nu se compară cu primul, care este lipsit de acțiune și de lucruri care să te atragă. Aici CHIAR se întâmplă mai multe chestii care readuc lucrurile la normal, deși inițial nu am crezut posibil acest lucru. 

Personajele sunt mai complex descrise aici, aflăm mai multe lucruri care ne ajută să-i cunoaștem mai bine, avem de mai multe ori impresia că totul a luat-o razna și rămânem cu un zâmbet pe buze când terminăm cartea. Mă gândesc că mai degrabă autoarea ar fi comprimat cele două volume și ar fi scris doar o carte. Așa a avut de pierdut, cei care au considerat primul volum prost nu prea doresc să încerce și al doilea volum, dar e important că totul se termină cu bine.

Nu vreau să vă dau spoilere "pe tavă" dar pot doar să vă spun că această carte vă va șoca prin comportamentul personajelor principale, Adam și Mia. care sunt mai nou persoane cunoscute, cu apariții pe scene uriașe, cu interviuri prin reviste și milioane de fani. Totuși, întâmplarea face să se cunoască din nou. A fost ciudat pentru amândoi, trebuiau să treacă peste bariera care s-a format în cei trei ani în care nu au vorbit și să înțeleagă de ce. 

Toată distanța dintre ei a pornit din ceva stupid, un lucru spus de Adam atunci când Mia era internată și era mai degrabă o promisiune făcută cu jumătate de gură. Și întâmplarea a făcut ca Adam să uite de promisiunea făcută și Mia să profite de ea.. 

Aș recomanda parcurgerea primului volum/sau parcurgerea filmului doar pentru această carte. Recomandat tuturor celor care vor să citească o poveste de dragoste drăguță, potrivită pentru acele zile leneșe dinaintea școlii.

Notă: 4/5


sâmbătă, 6 septembrie 2014

13 Cum să te descurci bine la școală dacă ești leneș


Doi ani de liceu în care a trebuit să învăț de dimineață au fost un chin pentru mine. Fiind o persoană leneșă și dezorganizată nu prea mi-a ajuns timp pentru nimic în final. Doar la sfârșitul anului mi-au venit câteva idei pe care le-am aplicat și le voi aplica și anul acesta ca să-mi fie mai bine. Nu știu dacă și voi sunteți așa de comozi ca mine, însă mă gândeam că poate vă ajută cumva ce voi scrie eu aici.

First thing first: Nu amâna
Nu da snooze la alarmă, o dată ce ai apăsat o dată pe acel butonaș prăpăstios vei mai apăsa de vreo încă 10 ori și după vei realiza că mai ai un sfert de oră și trebuie să ajungi la cursuri. Mie personal îmi place senzația când mă trezesc mai devreme și observ că am timp să mă pregătesc în tihnă, chiar dacă patul este un magnet foarte puternic și te doare sufletul când te ridici.
Chestia asta se poate aplica și la proiecte, teme și alte chestii de genul - nu le amâna că le vei face mai tâziu, a doua zi dimineață, cu 5 minute înainte de oră. De obicei îți vei da seama de gravitatea situației cu 3 minute înainte și te vei panica. Nu va ieși bine. Clipele de relaxare (atunci când îți dai seama că ai terminat și mai ai timp) sunt foarte bune pentru a te mai distinge cu lucruri care îți fac plăcere și-ți dau energie pentru alte activități.
Răspunde în primele ore la anumite materii! Materia este mult mai ușoară și deși trecerea de la vacanță la școală nu este plăcută, te vei relaxa foarte bine la sfârșitul semestrului, când tu deja ai notă și poți să dormi în tihnă.

Fă-ți un orar zilnic, pe lângă cel de la școală
Vrei să mergi la sală sau să dai o fugă până la bibliotecă și inițial te gândești că nu vei avea timp? Chiar ai, dacă știi să-ți organizezi timpul. Ca să îți organizezi ziua poți folosi un simplu carnețel în care să scrii activitățile (și eventual niște ore între care ar trebui făcute) și să le bifezi atunci când sunt făcute. Deschide-l și pune-l într-un loc vizibil, altfel sunt șanse mari să uiți de el! Nu-ți propune mult prea mult, vei fi dezamăgită și vei renunța la idee.

Ca să reții mai bine, întreabă-te periodic pentru a păstra informația pe termen lung
O metodă foarte simplă de a te întreba ți se poate părea cam copilăroasă la început. Prin intermediul flashcard-urilor (bilețele pe care scrii întrebări, cuvinte care trebuie traduse, propoziții care trebuie completate) poți să te auto-evaluezi și eventual să-ți subliniezi un pasaj pe care nu-l știi astfel încât testul/teza să te prindă pregătit.
Poți de asemenea să înveți și seara, după ce termini, să suni un coleg mai apropiat și pe lângă discuțiile voastre să vă întrebați chestii pe care știți că nu le rețineți.

Păstrează-ți timp pentru pauze, dar ține cont când acestea sfârșesc
La fel cum am spus și când am vorbit despre amânare, pune-ți o alarmă exactă ca să vezi când se termină pauza, eventual termină ce ai făcut în timpul liber cu un minut mai devreme, ca să nu te scuzi și să pretinzi că n-ai văzut. Pauzele sunt bune și motivante, dar asta nu înseamnă că ar trebui să facem o pauză fără oprire toată ziua sau atunci când învățăm să ne gândim numai la asta.

Pentru a prinde energie și motivație, fă puțin sport!
Câteva abdomene te-ar ajuta să-ți oxigenezi creierul și să prinzi astfel mai multă motivație ca să înveți. Poți face asta la sfârșitul pauzei, sau după pauza de după masă, ca să nu te mai simți așa plin. Chiar dacă mâncarea te face să crezi că nu mai ești așa de stresat, nu exagera, te îngrași degeaba plus că la sfârșit nu te simți prea bine și lenea se accentuează.
Sună groaznic, dar ajută! :)

Vă urez mult succes în noul an școlar, chiar dacă sunteți leneși, chiar dacă nu și sper din suflet ca sfaturile mele să vă ajute!

joi, 4 septembrie 2014

5 În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami | Recenzie


Am început să citesc această carte la recomandarea Sarei și pot să-i mulțumesc fiindcă mi-a făcut o recomandare atât de bună! Tot ce trebuie să fac eu acum este să vă conving și pe voi s-o încercați.

Un lucru care mi-a plăcut mult la această carte este felul în care a fost scrisă: într-un limbaj colocvial, fără prea multe amănunte - chiar și numele unor personaje, cu anumite detalii care par puse din întâmplare dar care conduc la un deznodământ superb. Aș putea spune că întocmai acesta răspunde la toate întrebările puse de-a lungul cărții și ne lămurește asupra faptului că unele lucruri nu sunt puse la întâmplare. Și cu toate acestea, pot spune că e un must-read!

Căutarea oii fantastice nu a fost deloc ușoare, protagonistul a avut nevoie de un simț aparte (până și la alegerea hotelurilor) și de o amenințare, și anume că viața sa va fi groaznică dacă nu face ceea ce i s-a cerut. Protagonistul acceptă mai mult provocarea fiindcă nu mai are ce să piardă așa că o ia pe prietena sa și începe aventura.



Personajele, deși unele nu aveau nume, au fost foarte complex descrise deși majoritatea erau niște oameni mediocri, fără nimic de spus, ceea ce se relevă din anumite pasaje descriptive care seamănă mai mult cu un jurnal de bord. La un moment dar cartea mi se părea chiar plictisitoare, nu mai apărea nimic, erau doar descrieri asupra vieții protagonistului, dar după am înțeles că acest moment a fost bine gândit - a fost liniștea dinaintea furtunii, dacă n-ar fi fost partea asta finalul nu mai avea cum să fie genial!

În căutarea oii fantastice a fost defapt combinația perfactă: realism și fantasty, personaje complex construite, ciudate, treceri bruște și uneori mai puțin vizibile de la real la imaginar și multe alte detalii mici (și importante) pe care le veți descoperi și voi dacă veți citi cartea!


Nota: 5/5 (ofc) 

 << Citește recenzia precedentă

vineri, 29 august 2014

9 Prima mea vizită în Anglia // 2 săptămâni de tabără


Mi-am dorit de doi ani să ajung într-o tabără în Anglia însă am tot amânat plecarea fiindcă nu eram mulțumită asupra nivelului meu la limba engleză și voiam să prind și o altă grupă de vârstă: 16-19 de ani. Chiar dacă am pierdut câteva concerte la care voiam să merg, a meritat!

Când am ajuns în aeroport am început să vorbesc cu Petra, o tipă super cu care m-am înțeles bine până la final. Îmi spune "M-am uitat la profilurile câtorva de pe Facebook și tu erai cea mai ok".. avea dreptate, grupul nostru n-a fost cel mai minunat și în niciun caz așa cum mă așteptam: să vorbească engleza fluent și să fie niște tocilari de bani gata. Chiar dacă impresiile făcute pe baza unei chestii stupide nu sunt cele mai bune, majoritatea au fost aproape de realitate.

Când am ajuns acolo mi-am dat seama că am greșit când m-am gândit că nu are cum să fie chiar așa de frig.. și eu aveam o grămadă de tricouri și cămăși și doar vreo două hanorace. Campusul mi-a plăcut din prima foarte mult, era construit într-un stil englezesc, era vechi și îți dădea o stare de bine, deși diferența dintre temperatura din interior și cea de afară nu a fost semnificativă.

Oamenii de acolo erau ok, veneau cam din toate părțile lumii (mai puțin americani): polonezi, japonezi, francezi, belgieni, unguri și un rus rătăcit prin mulțime (care din fericire era foarte Rich-ish, asculta muzică bună, avea un bun simț al umorului). Francezii și belgienii deși stăteau la mese diferite erau la fel de zgomotoși, beți și high. Ba chiar au primit și un report pentru asta - erau vreo 20 într-o cameră și beau iar unuia i-a venit pofta de un joint - și așa s-a declanșat senzorul de fum și au fost prinși.

Cambridge-ul a fost cel mai micuț, liniștit și pașnic orășel pe care l-am întâlnit până acum. Deși mai erau turiști pe străzi, în special japonezi și chinezi, te puteai plimba singur și te puteai bucura de fiecare colegiu care-ți ieșea în cale. Oamenii erau foarte drăguți, aproape la fiecare colț de stradă întâlneai niște muzicieni interpretând melodii ale artiștilor consacrați englezi precum Beatles, Oasis, etc. De asemenea, magazinele erau umplute cu chestii drăguțe și trebuia să-ți economisești banii foarte bine..

Chiar dacă am stat în Cambridge, am mai fost și la castelul din Leeds (deși mi-ar fi plăcut mai mult să merg la festival) și prin Londra unde am tot căutat un magazin cu tricouri cu trupe dar n-am ajuns nicăieri. Am găsit totuși un anticariat foarte drăguț plin cu cărți ieftine și într-o stare bună!

Finalul s-a lăsat cu lacrimi, păreri de rău, regrete că n-am mai avut timp și pentru alte lucruri. Ne-am promis că ne mai vedem, poate prin altă tabără, poate prin București. Simt că tabăra asta m-a schimbat, m-a maturizat și m-a făcut mai responsabilă, mi-a mai oferit câțiva prieteni și m-a făcut să-mi mai doresc să mai merg în tabere.

Voi ce ați mai făcut vara asta?

//revin în scurt timp cu recenzii și alte chestii interesante. stay tuned. x

miercuri, 30 iulie 2014

4 Dacă aș rămâne de Gayle Forman | Recenzie



Autor: Gayle Forman 
Numar de pagini: 211 
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2011




Am gasit aceasta carte in biblioteca hotelului, fiind bucuroasa ca am gasıt si o carte pe care o stiam si voiam s-o citesc, mai ales ca era scurta sı mi-au ajuns cele doua zile de citit la receptie pentru a o termına. Insa ın bibliotecıle hotelurılor se afla doar carti decente, usoare si care pot fi citite si de ceı care nu vorbesc fluent engleza. La fel este sı aceasta carte: decenta. Este scrısa intr-un limbaj sımplu, abordeaza o tema destul de interesanta insa ıdeea a devenıt deja un clıseu, plus ca pentru a ne atrage sı maı mult, autoarea s-a folosıt sı de alt clıseu des-ıntalnıt: ınserarea unuı personaj ınteresant de gen masculın, pe care fetele sa sı-l doreasca ın vıata reala.
La fel ca in Sı Daca e Adevarat, aceasta carte se agata de subiectul comei, si de faptul ca persoanele care sunt in aceasta stare pot auzi tot si chiar pot parasi corpul, vazand totul din alta perspectiva. Iar apoi apare si subıectul principal: daca ar avea sa aleaga, ce ar alege? Sa stea cu fratele eı sı cu iubıtul ei Adam? Sa li se alature parintılor ei si sa paraseasca aceasta lume? Cam in asta a constat toata cartea. Au maı fost si flash-back-uri din trecut care sa ne prında si pe noi in poveste - ce am alege noi daca am fı in locul eı?
Daca as fi sa recomand aceasta carte, as recomanda-o doar persoanelor care au anumite tangente cu rock-ul sau cu muzica clasica deoarece foarte multe parti din carte se refera la asta. De asemenea, daca ar fi sa vorbim despre personajul masculin - Adam, el este un rocker inrait care s-ar putea sa va placa. Insa cam asta ar fi extraordinar la aceasta carte, in rest nu vad nimic special, desi i-as fi putut da un calificativ mai mare avand in vedere ca si eu fac parte din categoria ascultatorilor de rock. Insa asta a fost doar o lectura banala pe care o citesti cand esti undeva, intr-o vacanta, si vrei sa te relaxezi cu ceva usor.

Sometimes you make choices in life and sometimes choices make you.
I just wanted to tell you that I understand if you go. It’s okay if you have to leave us. It’s okay if you want to stop fighting.
People believe what they want to believe.
Nota: 1,5/5


marți, 22 iulie 2014

5 Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde | Mini-Recenzie

Îmi pare foarte rău că nu am reușit să realizez o recenzie mai în amănunt pentru această carte minunată! Dacă ar fi după mine, aș alege-o ca lectură obligatorie pentru școală, deoarece prin "decăderea" personajului Dorian Gray, noi ne ridicăm fiindcă reușim să rămânem cu ceva din această carte.
Dorian Gray avea tot ce-și putea dori orice tânăr: bani, frumusețe(cât cuprinde) și fete. Întâlnidu-l pe înțeleptul lord Henry, Dorian realizează că nu are chiar totul - își mai dorește să nu îmbătrânească niciodată. Își pune această dorință în timp ce i se realiza un portret, rugându-se ca portretul să îmbătrânească în locul lui. Pe lângă asta, el se otrâvește cu.. o carte (așa cum am mai făcut-o și o facem chiar atunci când citim cartea aceasta) oferită de lordul Henry și profită de faptul că nu va îmbătrâni niciodată și duce o viață grotească, în care omoară mai mulți oameni și ajunge chiar el să fie vânat.
Deznodământul m-a lăsat cu gura căscată: chiar nu mă așteptam să fie așa. El poate fi numit și cireașa de pe tort. Pe lângă povestea minunată ce se relatează și minunatul final, cartea aceasta este scrisă într-un mod impecabil care te obligă s-o termini.
Nu aș putea încheia această recenzie micuță fără să vă prezint câteva citate:
Oamenii care iubesc o singură dată în viață sunt cu adevărat niște oameni superficiali. Ceea ce ei numesc loialitate și fidelitate eu numesc fie letargia obișnuinței, fie lipsa de imaginație. Fidelitatea reprezintă pentru viața emoțională ceea ce consecvența este pentru viața intelectuală, o simplă recunoaștere a eșecului. 
Orice impresie bună produsă de cineva îi aduce un dușman. Pentru a fi popular trebuie să fii o mediocritate.
Întotdeauna! Iată un cuvânt groaznic. Mă face să mă cutremur ori de câte ori îl aud. Femeilor le place foarte mult să-l folosească. Ele strică orice relație romantică încercând să o facă să dureze pentru totdeauna.
În lupta sălbatică pentru existență, dorim să avem ceva care să dureze, așa că ne umplem mintea cu gunoaie și fapte în speranța deșartă de a ne menține poziția. Omul bine informat - acesta este omul modern. Iar mintea unui om bine informat este ceva înfiorător. 
Nota: 5+/5

//voi fi plecată până pe 3-4 august și nu știu sigur dacă voi prinde wi-fi acolo ca să mai postez/citesc bloguri. până atunci vă doresc lectură plăcută și toate cele bune! :)
ne vedem în curând.x

duminică, 20 iulie 2014

9 Muzica indică nivelul de inteligență?


Am avut de făcut la școală un proiect, iar cineva a scris următoarele:
"Cum în literatură putem distinge atât opere de valoare care supraviețuiesc secole întregi cât și niște tentative scrise doar pentru consum, așa putem găsi și în muzică. În ziua de azi muzica este compusă pentru a fi vândută. 
Aș putea încadra lumea în 3 mari categorii: cei care asculta stiluri ce necesită eforturi foarte mari pentru a fi cântate cum ar fi jazz-ul, blues-ul, muzica clasică sau rock-ul cu toate laturile sale calitative; cei care asculta muzică comerciala cum ar fi piesele pop, melodiilor de rap unde se pune accentul pe vocabularul obscen, rock-ul comercial unde intra majoritatea trupelor de alternativ, metalcore, deathcore, etc. Cei din urmă fiind cei care ascultă stiluri mai apreciabile dar o fac pentru că li se pare ceva ”cool”. Și ca să nu se facă o confuzie, nu vreau să se înțeleagă că toate stilurile enumerate în a doua categorie nu sunt de apreciat, dar din păcate spre asta evoluează, artiștii care se respectă începând să fie din ce in ce mai puțini."

Menționez că persoana care a scris asta nu citește. Mai pot menționa că persoana cu pricina îi consideră pe toți cei care nu ascultă death metal niște proști, iar pentru el melodiile care au eticheta alternative au defapt eticheta nașpa. Chiar dacă afirmația suntem ceea ce citim (cu mici excepții fiindcă sunt și niște persoane care citesc cărți mult prea grele și vor să se dea intelectuali) nu se poate spune CHIAR același lucru și despre muzică. Eu aș lua-o altfel. Toate genurile de muzică sunt bune: pop, rap, rock(alternativ și alte subgenuri), metal, blues, etc atâta timp cât poți simți ceva din ele și versurile acelea îți trasmit ceva.
Dar sunt și melodii comerciale - cu nemiluita. Cred că vă gândiți și voi acum la câteva exemple. Acestea sunt melodii de consum, care par a fi făcute de un robot - aceeași linie melodică enervantă, câteva interjecții, cuvintele baby sau boy, oh, ah spuse de prea multe ori și..cam atât. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să înțelegi ce vrea artistul să spună, iar majoritatea ascultătorilor se rezumă doar la asta. Dar nu putem să judecăm un om pentru asta. Sunt unii oameni inteligenți care nu au timp pentru muzică. Unora nu prea le pasă de muzică și ascultă ceea ce se dă pe radio ca să nu fie liniște în mașină/casă. Inteligența nu se măsoară în note, muzica pe care o asculți, hainele pe care le porți, deși pentru cei superficiali care nu au timp sau chiar inteligență ca să observe ce ai tu acolo sus consideră aceste lucruri ca fiind puncte de reper.
Vă pot da și un exemplu. O știți pe Kesha, nu? Știți și cu ce muzică defilează. Ea are IQ-ul peste 140, cu mult peste medie. Probabil produce muzica asta pentru bani fiindcă se câștigă bine, sau poate fiindcă i se pare distractiv.

Voi ce părere aveți? 

marți, 15 iulie 2014

5 Și dacă e adevărat.. de Marc Levy | Recenzie



Titlu: Și dacă e adevărat..
Autor: Marc Levy
Număr de pagini: 227
Editura: Trei
Anul apariției: 2011 [RO]




Despre Marc Levy am auzit numai lucruri bune, printre care și faptul că e cel mai bun autor francez. Pe lângă asta și dorința mea de a citi cât mai multe genuri de romane m-a determinat să aleg această carte dintr-un raft uriaș cu cărți la reducere. Sincer, chiar îmi pare rău pentru banii ăia, chiar dacă au fost doar 5 lei.
Cărțile care conțin romantism în limita bunului simț mi se par acceptabile, însă aici veți găsi așa de mult romantism încât vi se va părea grețos la un moment dat. Fie citiți script-ul unei telenovele de pe Acasă, fie citiți cărțulia asta care m-a adus în cel mai groaznic reading slump de până acum - e tot aia.
Romanul abordează o idee destul de interesantă, care dacă ar fi fost dezvoltată altfel ar fi fost plot-ul unei cărți excelente. Este vorba despre Lauren, un medic foarte ocupat care se accidentează și intră în comă, sufletul ei părăsindu-i corpul și aterizând taman la ea acasă.. unde găsește un tip disponibil.. și aici detectorul meu de clișee mi-a semnalizat faptul că între ei va fi o iubire ca-n filme.
De obicei nu fac afirmații de genul, dar dacă aș fi scris eu cartea asta m-aș fi legat mai degrabă de un alt detaliu găsit în carte: Lauren se putea îmbrăca în orice rochie pe care o vedea într-o revistă. Ar fi putut face același lucru cu o grămadă de lucruri - ar fi putut călători în o grămadă de țări sau ar fi fost mai interesant dacă s-ar fi putut întoarce în timp.
Și ca să nu se termine cartea la pagina 50, autorul a mai intervenit cu câteva detalii din viața lui Arthur, tipul care a trecut la alt statut amoros odată cu apariția lui Lauren. Iar finalul a fost în aer, că nici nu mai era ce să fie previzibil.
În concluzie, această carte pentru mine a însemnat doar un plot irosit și telenovizat și niște citate care se vor a fi profunde. Le găsiți aici:

"Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere și să fii locatarul ei. Trebuie să-i plătești foarte regulat chiria, altfel ești evacuat foarte repede. "
"Mi-a plăcut atât de mult noaptea, pentru liniștea ei, siluetele fără umbră, privirile care nu se încrucișează cu privirea ta ziua. De parcă două lumi își împart orașul fără să se cunoască, fără să-și închipuie reciprocitatea existenței celeilalte."

Notă: 1,5/5

luni, 14 iulie 2014

1 Câștigătorul giveaway-ului!

Așa cum v-am promis, astăzi voi anunța câștigătorul giveaway-ului în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld!
În total au fost 30 de intrări și l-am lăsat pe random.org să decidă..
Iar cel/cea care se află pe locul 23 esteeee..


//FELICITĂĂĂRI!
Verifică-ți mail-ul! :)

1 Ultima șansă - Urâții de Scott Westerfeld

Bună, șoricei de bibliotecă!

Îmi cer mii de scuze fiindcă nu am mai postat nimic. Mi-a venit inspirația și am început să scriu o distopie, pe care voi începe s-o public aici în curând. Pe lângă asta, am început să-mi perfecționez engleza pentru nivelul B2+ fiindcă voi fi plecată în Anglia pentru două săptămâni și voi face câteva cursuri acolo și vreau să pic într-o clasă cât mai bună. În zilele ce urmează voi începe să postez din nou, vor apărea câteva recenzii interesante și alte lucruri care sper să vă placă. :)

Mâine la ora 22:00 se încheie giveaway-ul în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld. Dacă nu te-ai înscris încă, o poți face acum!
CLICK AICI CA SĂ TE ÎNSCRII

lectură plăcută! x

vineri, 27 iunie 2014

5 În curs de apariție // Editura RAO

Conexiunea de Imogen Howson
Elisa avea totul: frumuseţe, popularitate şi un viitor strălucit. Dar în ultimii trei ani, se confruntă cu viziuni terifiante, dureri şi vânătai misterioase din senin. În cele din urmă i se promite un leac - o operaţie minoră pentru a arde partea hiperactivă a creierului său - dar înainte de procedură, ea descoperă adevărul şocant din spatele halucinaţiilor sale: vedea lumea prin ochii altei fete. Când Elisa află că geamăna sa telepatică este subictul unor experimente guvernamentale, fetele fug, ducând cu ele secrete pentru care merită să ucizi, în acest thriller romantic şi futurist.




Fata care a îmblânzit vântul de Meg Medina
Din momentul în care Sonia Ocampo sosi pe lume, vânătă şi tremurând, speranţele, visele şi temerile celorlalţi au cântărit greu pe umerii săi. Dacă încrederea sa în sine ar fi atât de puternică precum credinţa lor în ea! Aceasta este o poveste despre schimbare în vremuri dificile. Este o poveste despre sacrificiu. Si, mai presus de toate, este despre lupta pentru un viitor mai bun - pentru dragoste. Un roman pătrunzător din partea unei voci noi şi puternice.




Ambele romane mi se par destul de interesante. Când am început să citesc descrierea primei cărți prezentate m-am gândit că nu merită. Însă sunt câteva detalii care-mi stârnesc curiozitatea și-am să cumpăr cartea. Vă promit o recenzie pe măsură! x

miercuri, 25 iunie 2014

6 Zi după zi de David Levithan | Recenzie




Titlu: Zi după zi
Autor: David Levithan
Număr de pagini: 315
Editura: Trei
Anul apariției: 2014 [RO]



Inițial nu i-am acordat prea mult credit acestei cărți deși am citit câteva recenzii pozitive. Tocmai am terminat-o și încă am o stare.. ciudată într-un sens pozitiv. Povestea nu se încheie într-o "notă frumoasă" însă te poate duce cu gândul la o continuitate a unor sentimente. Romanul abordează un subiect original: cum e să te trezești în fiecare zi în alt corp, însă să ai același suflet.

Chiar dacă A. se află în această situație, el se obișnuiește cu acest lucru și încearcă să-și trăiască fiecare zi într-un mod cât mai normal. Toate astea până când se trezește în corpul unui băiat cam..imbecil. A. însă nu are nici o problemă cu persoana pe care o controlează și încearcă să-i ofere o zi decentă. Apoi o cunoaște pe Rhiannon, prietena lui Justin. Apoi se schimbă totul. Deși înainte de acest eveniment el nu se implica într-adevăr în relațiile avute de corpurile pe care le domina, ceva l-a făcut să se îndrăgostească cu adevărat de această fată. Scânteia care a aprins totul a fost faptul că el îi dorea binele, iar pentru Rhiannon Justin nu era ceva "benefic". 

❝Sunt multe lucruri care te pot ține într-o relație, spun. Teama de a nu fi singur. Teama de a nu distruge aranjamentul vieții tale. Hotărârea de a accepta ceva care e în regulă, pentru că nu știi dacă poți obține ceva mai bun. Sau poate credința irațională că relația se va îmbunătăți, chiar dacă știi că el nu se va schimba.❞

Mi-a plăcut mult faptul că toate corpurile pe care A le-a controlat după propriul plac sunt foarte diferite: unele au probleme cu depresia și vor să se sinucidă, altele sunt bisexuale, pot fi și obeze sau drogate. Astfel ajungi și tu să cunoști cât mai multe personaje, mai multe tipologii, să te pui și tu în pielea lor pentru o zi. Mă gândeam că ordinea în care aceste personaje au apărut a influențat foarte mult desfășurarea acțiunii.
Ceea ce rămâi după ce citești acest roman este acceptarea, înțelegerea față de ceilalți. Acest lucru l-a învățat și A. încă de când era mic. A învățat să nu plângă fiindcă își dorește o jucărie fiindcă alți copilași nu și-o pot permite, a învățat să nu acuze o persoană fără să-i știe într-adevăr problemele, a învățat că iubirea este trecătoare și este periculoasă în special pentru el. 

❝Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.❞

Zi după zi este o carte bună, o carte care te face să te gândești cum e să experimentezi și tu viața așa cum o trăiește A. pentru o perioadă, o carte care te face să rămâi cu ceva, o carte care te trece prin o grămadă de stări și o carte care te face să tânjești pentru o continuare a poveștii prezentate în acest roman.

Notă:
5/5

Citește și alte recenzii:


O zi din șapte - Lauren Oliver

Viitorul nostru - Jay Asher&Carolyn Mackler

Căutând-o pe Alaska - John Green

duminică, 22 iunie 2014

10 GIVEAWAY: Urâții de Scott Westerfeld



Dragi șoricei de bibliotecă,
Acesta este al treilea giveaway care se desfășoară pe acest blog și sper ca acest număr să vă poarte noroc! Puteți participa începând de astăzi, 22 iunie până pe 14 iulie (ora 22:00) atunci când voi anunța câștigătorul ales de random.org.

Dacă vrei să participi trebuie să urmărești blogul via GFC
(vezi widget-ul din dreapta)
Atenție! Primești intrări în plus dacă:
*scrii pe blogul tău despre concurs (+2)
*dai share pe Facebook (+1)
*dai share pe Google Plus (+1)
*inviți un prieten să se înscrie; trebuie să menționezi persoana (+2)
*pui banner-ul concursului pe blogul tău (la widget-uri) (+2)


Pentru a te înscrie adaugă un comentariu aici care trebuie să conțină:
Numele GFC:
Email: 
Nume: 
**Opțional**
Link-ul postării de pe blogul tău:
Link-ul postării de pe Facebook:
Link-ul profilului tău de pe Google Plus:
Link-ul blogului tău:
Numele persoanei pe care o inviți să se înscrie: 

Mult succes! :)

joi, 19 iunie 2014

2 Happy Bookaholic | Leapșă



Am primit această leapșă de la Ghanda și doresc mai întâi să-i mulțumesc fiindcă mi-a pasat-o și mie. Cărțile nu scapă prea ușor de dependența mea, iar de fiecare dată când pun mâna pe un roman interesant îl savurez până la ultimul cuvințel. Și după vă spun și vouă aici. Doar nu credeați că-s dependentă numai de ciocolată, nu?

1. Ce iubeşti cel mai mult atunci când cumperi cărţi noi?
Pe lângă faptul că va face parte din biblioteca mea (nu e ca și cum ar fi o onoare) mă gândesc că fiecare carte dintr-o librărie e ca o ușă care te teleportează imediat în altă lume. Mi-a venit acum în minte ideea că ar fi interesant ca o carte să te aibă pe tine în expoziție, pe tine într-o librărie ținând cartea aia în mână.. și să nu existe un protagonist, naratorul să se joace cu tine și tu să te lași "purtat de val". Ar fi interesant, nu? Chiar dacă nu mi-a plăcut așa de mult o carte pe care am cumpărat-o, totuși o "respect" fiindcă până în librărie a avut de parcurs un drum foarte lung până la mine iar călătoria ei se încheie într-un colț mai puțin vizibil al bibliotecii mele.

2. Cât de des îţi cumperi cărţi noi?
Îmi cumpăr cel puțin două cărți pe lună. Chiar dacă în unele luni (în special vara) prefer să citesc cărți doar de la bibliotecă, tot îmi mai cumpăr cărți pentru "zile negre".

3. Librării sau magazine online?
Când mă uit pe site-urile librăriilor online de obicei nu cumpăr nimic, indiferent cât de mari ar fi reducerile. În primul rând fiindcă nu o pot răsfoi puțin, trebuie să aștept două zile până ajunge și eu de felul meu nu prea am răbdare plus că majoritatea cărților pe care le-am luat de pe librării online au ajuns la mine într-o stare nu prea bună iar eu țin la condiția cărților pe care le dețin (bine, nu-mi prea pasă de acest amănunt în rândul cărților care nu mi-au plăcut). Librăriile adevărate sunt pe gustul meu.

4. Ai o librărie preferată?
Cărturești. Atmosfera aia, muzica aia bună care-ți încălzește timpanele, rafturile care te înconjoară ca o păturică pufoasă și.. inteligentă și celelalte produse care-mi fac cu ochiul m-au făcut să fac această alegere. Angajații sunt în general foarte drăguți și știu cu ce se mânâncă lectura.. în Alexandria vânzătoarele discută despre divorțurile vedetelor și alte lucruri de acest gen.. Am afirmat că nu toți angajații Cărturești sunt așa cum ar trebui să fie deoarece în Cărtureștiul din Suceava e un tip cam urâcios..

5. Faci precomenzi?
Nu fac precomenzi pentru că nu prea cumpăr cărți de pe internet. Chiar dacă nu prea am răbdare încerc să uit de cartea respectivă citind mult mai mult.

6. Ai o limită lunară când vine vorba de cumpărat cărţi?
Teoretic toți banii pe care îi țin în pușculiță pot fi cheltuiți pe cărți. Practic mai sunt și "scurgeri" însă nu foarte mari. Nu mi-am prea impus o limită când vine vorba de cărți.

7. Ai interdicţii la cumpărat cărţi?
Încerc să mă feresc de cărțile proaste cât de mult pot. De obicei citesc recenzii de pe blogurile pe care le consider eu de încredere - spre exemplu blogul Sarei sau altele astfel încât banii mei să fie investiți într-o carte bună care mă va ajuta într-un fel sau altul. Regret banii pe care i-am dat prin clasa a șaptea pe cărți de duzină..

 8. Cât de lung este wishlist-ul tău?
Mi-am făcut la un moment dat un wishlist însă de fiecare dată când mă uitam peste el mă gândeam "dar mai sunt o grămadă de cărți pe care trebuie să le adaug" însă niciodată nu-mi vin toate cărțile în minte, îmi aduc aminte doar când sunt într-o librărie și-mi sare în ochi.

9. 3 cărţi din wishlist pe care vrei să le cumperi în momentul ăsta.
Jurnalul Annei Frank, Dragă Viață de Alice Munro și Inferno de Dan Brown.

10. Cine doreşti să mai facă acest tag?
Toți cei care îmi urmăresc blogul, printre care și Sara și Loreen G.

miercuri, 18 iunie 2014

1 Delirium de Lauren Oliver | Recenzie









Titlu: Delirium 
Autor: Lauren Oliver
Număr de pagini: 432
Editura: Nemira
Anul apariției: (mai) 2014
Gen: Distopie




Părerea mea:
Chiar dacă uneori vrem să scăpăm de dragoste, de fluturașii în stomac care reușesc doar să ne încurce și de zăpăceala tipică unui adolescent îndrăgostit, putem observa dacă ne gândim mai bine că iubirea este foarte importantă. Fără ea am fi niște oameni plați, nefericiți și cu o viață monotonă. Tocmai durerea dă esență dragostei, ne face să sperăm mai mult, să simțim mai profund unele stări caracteristici ale acesteia. Acest lucru este nuanțat foarte bine și în distopia Delirium scrisă de Lauren Oliver, aceasta fiind o carte pe care o aștept de mult timp și am avut speranțe mari de la ea. De obicei când se întâmpla astfel ajung să detest cartea dacă nu a fost așa de bună cum mă așteptam, chiar dacă este totuși destul de bună.

LIBERTATE ÎN ACCEPTARE
PACE ÎN ÎNCHISOARE
FERICIRE ÎN RENUNȚARE
-cuvinte gravate deasupra porților de la intrarea în Cripte-

Delirium a fost pur și simplu.. wow! Este combinația perfectă între o distopie și o poveste de dragoste. Aparent, nu putem observa destul de multe diferențe între societatea distopică prezentată în roman și societatea noastră. Ni se poate părea mai bună - toți oamenii sunt fericiți, după un examen de evaluare își găsesc partenerul de viață, toți indivizii sunt operați ca să nu se îmbolnăvesc de boala amor deliria nervoasă și au destul de mulți bani. La fel i se părea și Lenei, o adolescentă tipică pentru această societate. La fel ca toate celelalte fete de vârsta ei, de abia aștepta să fie operată și să își găsească partenerul. Nu dorea să se îmbolnăvească de amor deliria nervoasă și îi era frică de acest lucru deoarece mama sa s-a îmbolnăvit de asta și a suportat niște consecințe groaznice. Fericirea indusă de operație și viața monotonă i se păreau cele mai frumoase lucruri. Însă, ca în orice distopie, cineva intervine și schimbă drastic situația. În cazul de față cel care îi deschide Lenei ochii este Alex, un Invalid (cei ce nu erau de acord cu spusele celor ce controlau societatea strâmbă prezentată aici). 

"Uneori am impresia că, dacă te mulțumești doar să privești lucrurile, să stai nemișcat și să lași lumea în voia ei, timpul se oprește o clipă în loc și universul încremenește. Doar pentru o clipă. Iar, dacă vei găsi o cale să trăiești clipa aceea, atunci vei trăi pentru totdeauna."

Mi-a plăcut cum s-a jucat autoarea cu sentimentele mele, fiindcă eu chiar credeam că naiva Lena de la începutul romanului nu se va lăsa pradă mrejelor dragostei. Chiar asta a făcut iar la sfârșitul romanului d-abia o mai recunoaștem - iar ea admite același lucru.

Citiți cartea, chiar merită!

Notă: 4,9/5

Încearcă și alte recenzii:

luni, 9 iunie 2014

4 Gânduri la sfârșit de a 10-a

Dacă tot am scris aici câteva impresii despre clasa a zecea.. cred că a venit timpul să descriu cum a fost. Recunosc că am avut de citit multe lucruri pentru ora de Română, însă a fost ok.. cel puțin merită efortul pentru Moromeții&Ion și altele având în vedere că așa am descoperit una dintre cărțile mele preferate: Enigma Otiliei. A fost (mai) greu și la Mate având în vedere că numărul testelor neanunțate și problemelor care necesită 3 pagini pentru rezolvare s-au dublat. Nu mă pot plânge fiindcă m-am descurcat (și încă destul de bine) însă sunt conștientă că pot mai mult (of, lenea asta mă omoară!).
Un lucru destul de bun a fost faptul că într-a zecea începi să cunoști mai bine profesorii: dacă poți să copiezi, cum, unde, dacă dau subiecte comune la mai multe clase sau dacă pun note din burtă. E mai bine să trăiești pe pielea ta mai multe chestii fiindcă de obicei părerile celor mai mari despre profesori sunt exagerate. 
▼ gif-ul de mai jos se referă la starea ta din perioada tezelor, atunci când numai colegii îți înțeleg starea (disperare, stres, oboseală, somn și alte chestii de genul) iar ceilalți prieteni cred că ți s-a întâmplat ceva cu adevărat nașpa. 


În ciuda pesimismului meu din postarea de la începutul clasei a zecea, să știți că mie chiar mi-a plăcut perioada asta. Nu știu dacă e din cauza vârstei, a unor cărți pe care le-am citit (Prep și Flori pentru Algernon), a unor persoane pe care le-am cunoscut sau a orice altceva, însă consider că m-am maturizat anul ăsta. Și cred că destul de mult având în vedere că am observat și eu asta. Mă simt într-un fel mai cu capul pe umeri, am început să-mi dau seama mai bine de caracterul unor persoane pe care le cunosc, îmi aleg mai bine prietenii, pe unii îi țin doar așa pentru ieșit când mă plictisesc fiindcă așa merită și parcă știu mai bine ce vreau și eu de la viața asta. 
Cel puțin în ultimul timp am început să mă înconjor cu gânduri pozitive și am văzut că asta se reflectă oarecum și în viața mea. Și nu știu ce am în ultimul timp de vreau să fac cât mai multă lume fericită. Așa că.. vreau să mă bucur cât de mult pot vara asta. 


O vară plăcută tuturor și sper că anul ăsta a fost bun și pentru voi! x

luni, 2 iunie 2014

4 Căutând-o pe Alaska de John Green | Recenzie





Titlu: Căutând-o pe Alaska 
Autor: John Green
Număr de pagini: 288
Editura: Trei
Anul Apariției: 2014






Părerea mea:
Așa cum am admis și pe alt blog, John Green mi se pare că își dorește să fie o combinație între Salinger și Nabokov, însă nu-i prea reușeste. Adevărul e că aceste coperți frumos colorate te atrag și îți imaginezi că sub acea copertă frumoasă se ascunde o poveste frumoasă, mai ales atunci când îi auzi pe toți că această carte e "genială". Ei bine, nu.
M-am prins ce a vrut să spună John Green prin această carte, dar unele pasaje care ar fi trebuit să mă impresioneze nu au făcut-o, multe personaje au fost plate, fără nimic de zis (înafară de Alaska, care e impreviziblă, am putea spune că e un lucru tipic pentru aceste personaje). E adevărat însă faptul că finalul a mai salvat nota dar și impresia mea despre această carte însă tot am rămas nemulțumită gândindu-mă "și nu puteai să spui mai repede?".
Alaska este defapt genul de fată gen hipster cu accente grunge care se ghidează dupa motto-ul "yolo".. : "Voi fumați fiindcă vă place țigara, eu fumez fiindcă vreau să mor". Este adevărat că ea a avut niște probleme în trecut, însă nu este genul care să se atașeze de oameni așa că nu-i prea înțeleg drama care a luat sfârșit într-un final (și a început drama celorlalti, for f-ck's sake)..
Nu mă regăsesc în ea și în niciun personaj din carte. Tot ce se poate observa este cum protagonistul se lasă influențat de cei din liceul nou.. și se îndrăgostește de Alaska (era inevitabil, nu?).
Pe lângă părțile negative pe care le-am enumerat mai sus, cartea a avut și părți bune care au fost conturate în mare parte de niște citate (majoritatea fiind ultimele cuvinte ale unor oameni cunoscuți). John Green aseamănă viața cu un labirint din care trebuie să ieșim cândva, însă pentru a ieși trebuie să trecem de Marele Necunoscut iar mai apoi să nu căutăm ieșirea.. fiindcă ea va apărea în viața noastră atunci când vom avea nevoie.


Notă:
2/5

DIN ACEEAȘI CATEGORIE, ÎNSĂ MAI BUNE:


duminică, 1 iunie 2014

5 Book Haul | May


(Dragi) șoricei de bibliotecă, oficial m-am întors! :)
Mi-a fost dor de voi, de recenzii, de scris, de lepșe, de comentarii și de postările voastre interesante. Mda, luna mai ar fi perfectă dacă n-ar fi teze. Nu mai are rost să mă plâng, a suportat destul asta jurnalul meu așa că.. M-am decis să îmbogățesc blogușorul cu cât mai multe categorii și prima dintre acestea este Book Haul!

În luna mai nu mi-am luat prea multe cărți și nici n-am reșit să citesc prea mult. Acum tocmai ies dintr-un reading slump care seamănă mai degrabă cu o depresie post-partum (m-am despărțit de toate lucrurile urâte din viața mea: mai multe persoane, stres și.. teze).

Să trecem la oile noastre.. mai bine zis una fantastică..


După eșecul cu Ryu Murakami am decis să încerc și romanele lui Haruki Murakami. Am auzit de la Sara că această carte este genială și am căutat-o o bună bucată de timp prin Cărturești.. era ultima! De abia aștept să termin ce am de citit și să o citesc..


Da, am prostul obicei să folosesc bonuri pe post de semne de carte. De ce? Fiindcă deja sunt acolo și îmi "țin bine" pagina. Nu am terminat (încă) Lolita însă am de gând s-o termin în curând. Când m-am apucat de ea nu mă simțeam prea bine și de obicei când trec printr-o pasă proastă am tendința să nu apreciez o carte așa cum ar trebui. Și pare o carte al naibii de interesantă până acum. 




Delirium este cea mai nouă achiziție.. și cea care m-a bucurat cel mai mult. Aștept de foarte mult timp ca această carte să fie tradusă.. am încercat s-o citesc și în engleză dar erau multe cuvinte care necesitau un drum până la dicționar și înapoi.. citez din nu-mai-știu-cine "Lauren Oliver parcă a luat toate cuvintele dintr-un dicționar și le-a așezat cu măiestrie în această carte". Am mai citit și O zi din șapte tot de Lauren Oliver și mi-a plăcut foarte mult așa că această carte este un motiv foarte bun să citesc cât mai repede ce am de citit și să o savurez.

*template-ul actual al blogului nu este finalizat, scuuuze*

Cum o mai duceți? Ce ați mai citit? :)


duminică, 11 mai 2014

5 Eurovision 2014: Opinii

Anul acesta la Eurovision ne-au reprezentat Paula Seling și Ovi, aceiași participanți ca în 2010, când am obținut locul 3. Melodia a fost destul de bună și am ieșit pe locul 12.
De ce? Sunt mai multe motive.. acum se apreciază alte lucruri precum problemele unui stat, spre exemplu Rusia sau povestea vieții interpretului. Sunt și câteva state care dau bani pentru organizare și care intră direct în finală precum Franța care a acumulat două puncte până la final.. Poate o fi crezut că se leagă de mustața Conchitei. De câțiva ani buni țările învecinate și care se au bine se votează între ele spre exemplu Germania îi dă Austriei 12 puncte și invers. Și că tot vorbeam de Austria.. bine, știți cine a câștigat, nu?
Eu nu am nimic cu ea/el dar mai degrabă cred că a câștigat fiindcă avea altă orientare și cumva toate țările au vrut să-și arate sprijinul pentru asta. Însă melodia nu mi s-a părut cine știe ce. Mai degrabă câștigau olandezii cu melodia lor (superbă) sau tipul ăla din Albania.
Cu toate acestea cred că această competiție nu-și prea mai are rostul. Mai bine o trimiteam pe Naomi sau îi propuneam Paulei să-și pună o barbă.

Cine credeți că merita locul 1?

Revin cu recenzia cărții Căutând-o pe Alaska de John Green cât de curând! :)

vineri, 2 mai 2014

6 (Probabil) cel mai frumos Cărturești

sursă foto: Facebook 
*nu vreau să vă induc în eroare, dar nu despre Cărtureștiul de mai sus (cel de pe strada Verona) vreau să vă povestesc astăzi..*

Cărturești nu e doar un magazin. E o comunitate. E un bârlog. E o altă lume. O altă lume plină cu alte lumi.
Voiam să vă anunț (entuziasmată fiind) că la vară se deschide un nou Cărturești pe strada Lipscani și.. arată minunat.
Conceptul celor de la Cărturești îmi place foarte mult.. ei văd mult mai mult într-o librărie, nu doar niște cărți aruncate pe rafturi și.. cam atât. Ei îmbină utilul cu plăcutul: cărțile și muzica, fotografia, scrisul și altele. Nu se uită ciudat la tine când începi să răsfoiești o carte, îți dau recomandări bune și.. nu uită să zâmbească.
*Întâmplare personală, un detaliu mic care mi-a făcut ziua mai bună* înainte de a ajunge la Cărturești, m-am întâlnit prin Palas cu o angajată de la Cărturești.. după ce am plecat din magazin, am zărit-o din nou pe angajată, iar când mi-a văzut plasa mi-a zâmbit. (e adevărat că-mi plac tare mult plasele acelea).
În primul rând faptul că librăria se deschide într-o clădire veche, retrocedată după anii '90 este de lăudat deoarece majoritatea au fost abandonate iar după.. demolate. Imaginați-vă ce frumos va fi! Chiar dacă nu sunt din București, voi face tot posibilul să ajung acolo.

Câteva fotografii luate de pe http://bookaholic.ro/

Ce părere aveți? 

miercuri, 30 aprilie 2014

3 Minunea de R.J. Palacio







Titlu: Minunea
Autor: R.J. Palacio
Număr de pagini: 336
Editura: Arthur
Anul apariției: 2013




Părerea mea:
Dacă aș fi un profesor cu siguranță aș recomanda această carte elevilor mei. Chiar așa am aflat și eu de ea, de la profesoara mea de română. 
În această carte sunt prezentate, rând pe rând, tipologiile copiilor din fiecare școală: cel de care își bat joc toți (în cazul de față, Auggie - care este o minune pentru că a supraviețuit, fiind împiedicat de malformațiile feței care l-au făcut diform), cel popular, cel răsfățat, cel cu nasul pe sus, etc. Dintre toți cel care nu întâlnește fericirea prea des este Auggie, care deja este obișnuit cu faptul că toți se sperie de fața lui și fug, râd sau îl batjocoresc. Pentru acest băiețel, clasa a cincea a fost prima clasă făcută într-o școală, într-o clasă, cu profesori și cel mai rău..colegi.

"Principiul lui August Pullman:
Toți oamenii din lume ar trebui să fie ovaționați în picioare măcar o dată, pentru că toți biruim lumea."

Cu siguranță, nu a fost ușor. Superficialitatea caracterului colegilor săi i-a determinat să-și bată joc de Auggie Doggie în ultimul hal, au fost atât de răi cu el încât au creat un joc care se numea Ciuma și care era simplu (astfel încât să îl înțeleagă) și care consta în atingerea lui Auggie și după fuga până la prima chiuvetă sau sticlă de spirt pentru îndepărtarea "ciumei". Dar August era doar un băiețel normal: se juca pe playstation, citea și era mare fan Star Wars!
Probabil dacă ați terminat școala acum ceva timp și citiți această carte vi se poate părea ieșit din comun. Asta fiindcă de obicei încercăm să ne amintim doar lucrurile frumoase petrecute cât timp am fost elevi. Da, lucruri din acestea se întâmplă în școli zilnic. 

"Când se supără, mi se pare că Olivia seamănă cu o pasăre care-și înfoaie penele. Dar când e vulnerabilă ca acum, e ca un pui de pasăre care s-a pierdut din cuib.
Așa că o protejez sub aripa mea."

Există un lucru care mi-a plăcut foarte mult la această carte: faptul că acest an a fost prezentat din perspectiva mai multor personaje, făcându-ne astfel să înțelegem mai bine situația. Astfel (aproape) fiecare personaj din carte a avut o secțiune anume unde înșirau amintiri, conversații, fiecare având alt stil de a scrie, alt mod de a gândi și altă percepție asupra unor lucruri. 

Recomand această carte oricui fiindcă deși nu suntem în situația lui Auggie, sigur am fost batjocoriți pe nedrept vreodată de un coleg/o colegă.

Notă:
4.5/5

Călina, dacă mai treci pe aici îți spun din nou să nu o abandonezi, merită!