3 5 chestii enervante în clasa a unșpea

M-am decis să închei pauza asta de o lună (și ceva) cu o postare care deja a devenit tradiție (vezi asta) ca să vă avertizez cu ce vă veți confrunta în clasa a unșpea. Promit că voi reveni și cu recenzii.x

1. Dacă lecturile obligatorii din clasa a zecea ți s-au părut greu de citit, stai să vezi cum vor fi cele de acum
Lecturile chiar sunt groaznic de plictisitoare pentru cei care nu consideră istoria un lucru important. Ți-e pur și simplu greu să cauți semnificațiile unor cuvinte foarte des în dicționar și să citește toate detaliile istorice referitoare la domnitori, bătălii, etc. Pe lângă astea, formarea limbii române pe care o avem acum este interesantă, dar doar dacă citești cărți cu eseuri despre asta..

2. Dragostea plutește în aer și anul ăsta dar e..puțin altfel
Nu știu cum e la voi dar la mine și la câțiva prieteni din alte orașe cu care mai vorbesc, clasele IX și X sunt separate de ultimele două. Ei, acum când ai ajuns laolaltă cu cei din clasa a XI-a care chiar par altfel față de ceilalți ți-e cam greu să nu pui ochii pe cineva. Și invers, cred. Dar aș putea spune că e diferit deoarece nu mai e entuziasmul ăla exagerat pe care îl aveau cei de a X-a față de boboci.

3. Cu o oarecare legătură cu ce am spus mai sus, cei din ultimul an ți se par diferiți și nu ai idee dacă-ți dorești să crești sau să te întorci în timp
Când te uiți la cei de a doișpea te aștepti să fie stresați, roși de soartă, mereu la coadă la cafea dar nu-s așa, au un fel de 'aură' specială și..par altfel. Zici că sunt ca niște vizitatori în liceu și sunt gata de plecare.

4. Ai sentimentul ăla nașpa că te-ai trezit într-a unșpea la profilul greșit 
Mulți s-au decis referitor la facultatea pe care o vor urma, însă mai sunt și persoane ca mine care nu s-au decis încă. Și te mai bate așa un gând că vrei să te duci la Medicină Veterinară, Arhitectură sau Psihologie (Criminalistică).. și cu ce te-ar ajuta un examen la mate M1? Ai de asemenea și sentimentul ăla că ai întâlnit mulți oameni frumoși în liceu și ei se duc în orașe diferite la facultate și..nu prea vrei să pierzi pe nimeni.

5. Timpul..unde e timpul meu?
Profesorii deja au început să bată apropoul cu BAC-ul, mai trebuie să faci și pregătiri, să-ți iei ECDL-ul, Cambridge-ul, IELTS-ul și pe lângă asta să te menții la un nivel decent la celelalte materii. Nu prea mai ai cum să te împarți între prieteni, somn, școală și hobby-uri. Cam greu până și-n weekend să menții un oarecare echilibru.

P.S: Aștept să aud și părerile voastre despre noul an școlar! :)

5 Where She Went de Gayle Forman | Recenzie

Chiar dacă primul volum, If I Stay, nu mi-a plăcut așa de mult, am găsit cartea asta în format .pdf și m-am gândit că ar merge s-o citesc pe avion. Pot să vă spun din start că acest volum nu se compară cu primul, care este lipsit de acțiune și de lucruri care să te atragă. Aici CHIAR se întâmplă mai multe chestii care readuc lucrurile la normal, deși inițial nu am crezut posibil acest lucru. 

Personajele sunt mai complex descrise aici, aflăm mai multe lucruri care ne ajută să-i cunoaștem mai bine, avem de mai multe ori impresia că totul a luat-o razna și rămânem cu un zâmbet pe buze când terminăm cartea. Mă gândesc că mai degrabă autoarea ar fi comprimat cele două volume și ar fi scris doar o carte. Așa a avut de pierdut, cei care au considerat primul volum prost nu prea doresc să încerce și al doilea volum, dar e important că totul se termină cu bine.

Nu vreau să vă dau spoilere "pe tavă" dar pot doar să vă spun că această carte vă va șoca prin comportamentul personajelor principale, Adam și Mia. care sunt mai nou persoane cunoscute, cu apariții pe scene uriașe, cu interviuri prin reviste și milioane de fani. Totuși, întâmplarea face să se cunoască din nou. A fost ciudat pentru amândoi, trebuiau să treacă peste bariera care s-a format în cei trei ani în care nu au vorbit și să înțeleagă de ce. 

Toată distanța dintre ei a pornit din ceva stupid, un lucru spus de Adam atunci când Mia era internată și era mai degrabă o promisiune făcută cu jumătate de gură. Și întâmplarea a făcut ca Adam să uite de promisiunea făcută și Mia să profite de ea.. 

Aș recomanda parcurgerea primului volum/sau parcurgerea filmului doar pentru această carte. Recomandat tuturor celor care vor să citească o poveste de dragoste drăguță, potrivită pentru acele zile leneșe dinaintea școlii.

Notă: 4/5

Citește recenzia primului volum 

<< Citește recenzia precedentă

13 Cum să te descurci bine la școală dacă ești leneș

Doi ani de liceu în care a trebuit să învăț de dimineață au fost un chin pentru mine. Fiind o persoană leneșă și dezorganizată nu prea mi-a ajuns timp pentru nimic în final. Doar la sfârșitul anului mi-au venit câteva idei pe care le-am aplicat și le voi aplica și anul acesta ca să-mi fie mai bine. Nu știu dacă și voi sunteți așa de comozi ca mine, însă mă gândeam că poate vă ajută cumva ce voi scrie eu aici.

First thing first: Nu amâna
Nu da snooze la alarmă, o dată ce ai apăsat o dată pe acel butonaș prăpăstios vei mai apăsa de vreo încă 10 ori și după vei realiza că mai ai un sfert de oră și trebuie să ajungi la cursuri. Mie personal îmi place senzația când mă trezesc mai devreme și observ că am timp să mă pregătesc în tihnă, chiar dacă patul este un magnet foarte puternic și te doare sufletul când te ridici.
Chestia asta se poate aplica și la proiecte, teme și alte chestii de genul - nu le amâna că le vei face mai tâziu, a doua zi dimineață, cu 5 minute înainte de oră. De obicei îți vei da seama de gravitatea situației cu 3 minute înainte și te vei panica. Nu va ieși bine. Clipele de relaxare (atunci când îți dai seama că ai terminat și mai ai timp) sunt foarte bune pentru a te mai distinge cu lucruri care îți fac plăcere și-ți dau energie pentru alte activități.
Răspunde în primele ore la anumite materii! Materia este mult mai ușoară și deși trecerea de la vacanță la școală nu este plăcută, te vei relaxa foarte bine la sfârșitul semestrului, când tu deja ai notă și poți să dormi în tihnă.

Fă-ți un orar zilnic, pe lângă cel de la școală
Vrei să mergi la sală sau să dai o fugă până la bibliotecă și inițial te gândești că nu vei avea timp? Chiar ai, dacă știi să-ți organizezi timpul. Ca să îți organizezi ziua poți folosi un simplu carnețel în care să scrii activitățile (și eventual niște ore între care ar trebui făcute) și să le bifezi atunci când sunt făcute. Deschide-l și pune-l într-un loc vizibil, altfel sunt șanse mari să uiți de el! Nu-ți propune mult prea mult, vei fi dezamăgită și vei renunța la idee.

Ca să reții mai bine, întreabă-te periodic pentru a păstra informația pe termen lung
O metodă foarte simplă de a te întreba ți se poate părea cam copilăroasă la început. Prin intermediul flashcard-urilor (bilețele pe care scrii întrebări, cuvinte care trebuie traduse, propoziții care trebuie completate) poți să te auto-evaluezi și eventual să-ți subliniezi un pasaj pe care nu-l știi astfel încât testul/teza să te prindă pregătit.
Poți de asemenea să înveți și seara, după ce termini, să suni un coleg mai apropiat și pe lângă discuțiile voastre să vă întrebați chestii pe care știți că nu le rețineți.

Păstrează-ți timp pentru pauze, dar ține cont când acestea sfârșesc
La fel cum am spus și când am vorbit despre amânare, pune-ți o alarmă exactă ca să vezi când se termină pauza, eventual termină ce ai făcut în timpul liber cu un minut mai devreme, ca să nu te scuzi și să pretinzi că n-ai văzut. Pauzele sunt bune și motivante, dar asta nu înseamnă că ar trebui să facem o pauză fără oprire toată ziua sau atunci când învățăm să ne gândim numai la asta.

Pentru a prinde energie și motivație, fă puțin sport!
Câteva abdomene te-ar ajuta să-ți oxigenezi creierul și să prinzi astfel mai multă motivație ca să înveți. Poți face asta la sfârșitul pauzei, sau după pauza de după masă, ca să nu te mai simți așa plin. Chiar dacă mâncarea te face să crezi că nu mai ești așa de stresat, nu exagera, te îngrași degeaba plus că la sfârșit nu te simți prea bine și lenea se accentuează.
Sună groaznic, dar ajută! :)

Vă urez mult succes în noul an școlar, chiar dacă sunteți leneși, chiar dacă nu și sper din suflet ca sfaturile mele să vă ajute!

5 În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami | Recenzie

Am început să citesc această carte la recomandarea Sarei și pot să-i mulțumesc fiindcă mi-a făcut o recomandare atât de bună! Tot ce trebuie să fac eu acum este să vă conving și pe voi s-o încercați.

Un lucru care mi-a plăcut mult la această carte este felul în care a fost scrisă: într-un limbaj colocvial, fără prea multe amănunte - chiar și numele unor personaje, cu anumite detalii care par puse din întâmplare dar care conduc la un deznodământ superb. Aș putea spune că întocmai acesta răspunde la toate întrebările puse de-a lungul cărții și ne lămurește asupra faptului că unele lucruri nu sunt puse la întâmplare. Și cu toate acestea, pot spune că e un must-read!

Căutarea oii fantastice nu a fost deloc ușoare, protagonistul a avut nevoie de un simț aparte (până și la alegerea hotelurilor) și de o amenințare, și anume că viața sa va fi groaznică dacă nu face ceea ce i s-a cerut. Protagonistul acceptă mai mult provocarea fiindcă nu mai are ce să piardă așa că o ia pe prietena sa și începe aventura.

Personajele, deși unele nu aveau nume, au fost foarte complex descrise deși majoritatea erau niște oameni mediocri, fără nimic de spus, ceea ce se relevă din anumite pasaje descriptive care seamănă mai mult cu un jurnal de bord. La un moment dar cartea mi se părea chiar plictisitoare, nu mai apărea nimic, erau doar descrieri asupra vieții protagonistului, dar după am înțeles că acest moment a fost bine gândit - a fost liniștea dinaintea furtunii, dacă n-ar fi fost partea asta finalul nu mai avea cum să fie genial!

În căutarea oii fantastice a fost defapt combinația perfactă: realism și fantasty, personaje complex construite, ciudate, treceri bruște și uneori mai puțin vizibile de la real la imaginar și multe alte detalii mici (și importante) pe care le veți descoperi și voi dacă veți citi cartea!

Nota: 5/5 (ofc) 

 << Citește recenzia precedentă

9 Prima mea vizită în Anglia // 2 săptămâni de tabără

Mi-am dorit de doi ani să ajung într-o tabără în Anglia însă am tot amânat plecarea fiindcă nu eram mulțumită asupra nivelului meu la limba engleză și voiam să prind și o altă grupă de vârstă: 16-19 de ani. Chiar dacă am pierdut câteva concerte la care voiam să merg, a meritat!

Când am ajuns în aeroport am început să vorbesc cu Petra, o tipă super cu care m-am înțeles bine până la final. Îmi spune "M-am uitat la profilurile câtorva de pe Facebook și tu erai cea mai ok".. avea dreptate, grupul nostru n-a fost cel mai minunat și în niciun caz așa cum mă așteptam: să vorbească engleza fluent și să fie niște tocilari de bani gata. Chiar dacă impresiile făcute pe baza unei chestii stupide nu sunt cele mai bune, majoritatea au fost aproape de realitate.

Când am ajuns acolo mi-am dat seama că am greșit când m-am gândit că nu are cum să fie chiar așa de frig.. și eu aveam o grămadă de tricouri și cămăși și doar vreo două hanorace. Campusul mi-a plăcut din prima foarte mult, era construit într-un stil englezesc, era vechi și îți dădea o stare de bine, deși diferența dintre temperatura din interior și cea de afară nu a fost semnificativă.

Oamenii de acolo erau ok, veneau cam din toate părțile lumii (mai puțin americani): polonezi, japonezi, francezi, belgieni, unguri și un rus rătăcit prin mulțime (care din fericire era foarte Rich-ish, asculta muzică bună, avea un bun simț al umorului). Francezii și belgienii deși stăteau la mese diferite erau la fel de zgomotoși, beți și high. Ba chiar au primit și un report pentru asta - erau vreo 20 într-o cameră și beau iar unuia i-a venit pofta de un joint - și așa s-a declanșat senzorul de fum și au fost prinși.

Cambridge-ul a fost cel mai micuț, liniștit și pașnic orășel pe care l-am întâlnit până acum. Deși mai erau turiști pe străzi, în special japonezi și chinezi, te puteai plimba singur și te puteai bucura de fiecare colegiu care-ți ieșea în cale. Oamenii erau foarte drăguți, aproape la fiecare colț de stradă întâlneai niște muzicieni interpretând melodii ale artiștilor consacrați englezi precum Beatles, Oasis, etc. De asemenea, magazinele erau umplute cu chestii drăguțe și trebuia să-ți economisești banii foarte bine..

Chiar dacă am stat în Cambridge, am mai fost și la castelul din Leeds (deși mi-ar fi plăcut mai mult să merg la festival) și prin Londra unde am tot căutat un magazin cu tricouri cu trupe dar n-am ajuns nicăieri. Am găsit totuși un anticariat foarte drăguț plin cu cărți ieftine și într-o stare bună!

Finalul s-a lăsat cu lacrimi, păreri de rău, regrete că n-am mai avut timp și pentru alte lucruri. Ne-am promis că ne mai vedem, poate prin altă tabără, poate prin București. Simt că tabăra asta m-a schimbat, m-a maturizat și m-a făcut mai responsabilă, mi-a mai oferit câțiva prieteni și m-a făcut să-mi mai doresc să mai merg în tabere.

Voi ce ați mai făcut vara asta?

//revin în scurt timp cu recenzii și alte chestii interesante. stay tuned. x

4 Dacă aș rămâne de Gayle Forman | Recenzie

Autor: Gayle Forman 

Numar de pagini: 211 

Editura: RAO

Anul aparitiei: 2011

Am gasit aceasta carte in biblioteca hotelului, fiind bucuroasa ca am gasıt si o carte pe care o stiam si voiam s-o citesc, mai ales ca era scurta sı mi-au ajuns cele doua zile de citit la receptie pentru a o termına. Insa ın bibliotecıle hotelurılor se afla doar carti decente, usoare si care pot fi citite si de ceı care nu vorbesc fluent engleza. La fel este sı aceasta carte: decenta. Este scrısa intr-un limbaj sımplu, abordeaza o tema destul de interesanta insa ıdeea a devenıt deja un clıseu, plus ca pentru a ne atrage sı maı mult, autoarea s-a folosıt sı de alt clıseu des-ıntalnıt: ınserarea unuı personaj ınteresant de gen masculın, pe care fetele sa sı-l doreasca ın vıata reala.

La fel ca in Sı Daca e Adevarat, aceasta carte se agata de subiectul comei, si de faptul ca persoanele care sunt in aceasta stare pot auzi tot si chiar pot parasi corpul, vazand totul din alta perspectiva. Iar apoi apare si subıectul principal: daca ar avea sa aleaga, ce ar alege? Sa stea cu fratele eı sı cu iubıtul ei Adam? Sa li se alature parintılor ei si sa paraseasca aceasta lume? Cam in asta a constat toata cartea. Au maı fost si flash-back-uri din trecut care sa ne prında si pe noi in poveste - ce am alege noi daca am fı in locul eı?

Daca as fi sa recomand aceasta carte, as recomanda-o doar persoanelor care au anumite tangente cu rock-ul sau cu muzica clasica deoarece foarte multe parti din carte se refera la asta. De asemenea, daca ar fi sa vorbim despre personajul masculin - Adam, el este un rocker inrait care s-ar putea sa va placa. Insa cam asta ar fi extraordinar la aceasta carte, in rest nu vad nimic special, desi i-as fi putut da un calificativ mai mare avand in vedere ca si eu fac parte din categoria ascultatorilor de rock. Insa asta a fost doar o lectura banala pe care o citesti cand esti undeva, intr-o vacanta, si vrei sa te relaxezi cu ceva usor.

“Sometimes you make choices in life and sometimes choices make you.”

“I just wanted to tell you that I understand if you go. It’s okay if you have to leave us. It’s okay if you want to stop fighting.”

“People believe what they want to believe.”

Nota: 1,5/5

<< Citește recenzia precedentă

>> Citește recenzia următoare

5 Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde | Mini-Recenzie

Îmi pare foarte rău că nu am reușit să realizez o recenzie mai în amănunt pentru această carte minunată! Dacă ar fi după mine, aș alege-o ca lectură obligatorie pentru școală, deoarece prin "decăderea" personajului Dorian Gray, noi ne ridicăm fiindcă reușim să rămânem cu ceva din această carte.
Dorian Gray avea tot ce-și putea dori orice tânăr: bani, frumusețe(cât cuprinde) și fete. Întâlnidu-l pe înțeleptul lord Henry, Dorian realizează că nu are chiar totul - își mai dorește să nu îmbătrânească niciodată. Își pune această dorință în timp ce i se realiza un portret, rugându-se ca portretul să îmbătrânească în locul lui. Pe lângă asta, el se otrâvește cu.. o carte (așa cum am mai făcut-o și o facem chiar atunci când citim cartea aceasta) oferită de lordul Henry și profită de faptul că nu va îmbătrâni niciodată și duce o viață grotească, în care omoară mai mulți oameni și ajunge chiar el să fie vânat.
Deznodământul m-a lăsat cu gura căscată: chiar nu mă așteptam să fie așa. El poate fi numit și cireașa de pe tort. Pe lângă povestea minunată ce se relatează și minunatul final, cartea aceasta este scrisă într-un mod impecabil care te obligă s-o termini.
Nu aș putea încheia această recenzie micuță fără să vă prezint câteva citate:
❝Oamenii care iubesc o singură dată în viață sunt cu adevărat niște oameni superficiali. Ceea ce ei numesc loialitate și fidelitate eu numesc fie letargia obișnuinței, fie lipsa de imaginație. Fidelitatea reprezintă pentru viața emoțională ceea ce consecvența este pentru viața intelectuală, o simplă recunoaștere a eșecului. ❞
❝Orice impresie bună produsă de cineva îi aduce un dușman. Pentru a fi popular trebuie să fii o mediocritate.❞
❝Întotdeauna! Iată un cuvânt groaznic. Mă face să mă cutremur ori de câte ori îl aud. Femeilor le place foarte mult să-l folosească. Ele strică orice relație romantică încercând să o facă să dureze pentru totdeauna.❞
❝În lupta sălbatică pentru existență, dorim să avem ceva care să dureze, așa că ne umplem mintea cu gunoaie și fapte în speranța deșartă de a ne menține poziția. Omul bine informat - acesta este omul modern. Iar mintea unui om bine informat este ceva înfiorător. ❞
Nota: 5+/5

//voi fi plecată până pe 3-4 august și nu știu sigur dacă voi prinde wi-fi acolo ca să mai postez/citesc bloguri. până atunci vă doresc lectură plăcută și toate cele bune! :)
ne vedem în curând.x

9 Muzica indică nivelul de inteligență?

Am avut de făcut la școală un proiect, iar cineva a scris următoarele:
"Cum în literatură putem distinge atât opere de valoare care supraviețuiesc secole întregi cât și niște tentative scrise doar pentru consum, așa putem găsi și în muzică. În ziua de azi muzica este compusă pentru a fi vândută. 
Aș putea încadra lumea în 3 mari categorii: cei care asculta stiluri ce necesită eforturi foarte mari pentru a fi cântate cum ar fi jazz-ul, blues-ul, muzica clasică sau rock-ul cu toate laturile sale calitative; cei care asculta muzică comerciala cum ar fi piesele pop, melodiilor de rap unde se pune accentul pe vocabularul obscen, rock-ul comercial unde intra majoritatea trupelor de alternativ, metalcore, deathcore, etc. Cei din urmă fiind cei care ascultă stiluri mai apreciabile dar o fac pentru că li se pare ceva ”cool”. Și ca să nu se facă o confuzie, nu vreau să se înțeleagă că toate stilurile enumerate în a doua categorie nu sunt de apreciat, dar din păcate spre asta evoluează, artiștii care se respectă începând să fie din ce in ce mai puțini."

Menționez că persoana care a scris asta nu citește. Mai pot menționa că persoana cu pricina îi consideră pe toți cei care nu ascultă death metal niște proști, iar pentru el melodiile care au eticheta alternative au defapt eticheta nașpa. Chiar dacă afirmația suntem ceea ce citim (cu mici excepții fiindcă sunt și niște persoane care citesc cărți mult prea grele și vor să se dea intelectuali) nu se poate spune CHIAR același lucru și despre muzică. Eu aș lua-o altfel. Toate genurile de muzică sunt bune: pop, rap, rock(alternativ și alte subgenuri), metal, blues, etc atâta timp cât poți simți ceva din ele și versurile acelea îți trasmit ceva.
Dar sunt și melodii comerciale - cu nemiluita. Cred că vă gândiți și voi acum la câteva exemple. Acestea sunt melodii de consum, care par a fi făcute de un robot - aceeași linie melodică enervantă, câteva interjecții, cuvintele baby sau boy, oh, ah spuse de prea multe ori și..cam atât. Nu-ți trebuie prea multă minte ca să înțelegi ce vrea artistul să spună, iar majoritatea ascultătorilor se rezumă doar la asta. Dar nu putem să judecăm un om pentru asta. Sunt unii oameni inteligenți care nu au timp pentru muzică. Unora nu prea le pasă de muzică și ascultă ceea ce se dă pe radio ca să nu fie liniște în mașină/casă. Inteligența nu se măsoară în note, muzica pe care o asculți, hainele pe care le porți, deși pentru cei superficiali care nu au timp sau chiar inteligență ca să observe ce ai tu acolo sus consideră aceste lucruri ca fiind puncte de reper.
Vă pot da și un exemplu. O știți pe Kesha, nu? Știți și cu ce muzică defilează. Ea are IQ-ul peste 140, cu mult peste medie. Probabil produce muzica asta pentru bani fiindcă se câștigă bine, sau poate fiindcă i se pare distractiv.

Voi ce părere aveți? 

5 Și dacă e adevărat.. de Marc Levy | Recenzie

Titlu: Și dacă e adevărat..

Autor: Marc Levy

Număr de pagini: 227

Editura: Trei

Anul apariției: 2011 [RO]

Despre Marc Levy am auzit numai lucruri bune, printre care și faptul că e cel mai bun autor francez. Pe lângă asta și dorința mea de a citi cât mai multe genuri de romane m-a determinat să aleg această carte dintr-un raft uriaș cu cărți la reducere. Sincer, chiar îmi pare rău pentru banii ăia, chiar dacă au fost doar 5 lei.
Cărțile care conțin romantism în limita bunului simț mi se par acceptabile, însă aici veți găsi așa de mult romantism încât vi se va părea grețos la un moment dat. Fie citiți script-ul unei telenovele de pe Acasă, fie citiți cărțulia asta care m-a adus în cel mai groaznic reading slump de până acum - e tot aia.
Romanul abordează o idee destul de interesantă, care dacă ar fi fost dezvoltată altfel ar fi fost plot-ul unei cărți excelente. Este vorba despre Lauren, un medic foarte ocupat care se accidentează și intră în comă, sufletul ei părăsindu-i corpul și aterizând taman la ea acasă.. unde găsește un tip disponibil.. și aici detectorul meu de clișee mi-a semnalizat faptul că între ei va fi o iubire ca-n filme.
De obicei nu fac afirmații de genul, dar dacă aș fi scris eu cartea asta m-aș fi legat mai degrabă de un alt detaliu găsit în carte: Lauren se putea îmbrăca în orice rochie pe care o vedea într-o revistă. Ar fi putut face același lucru cu o grămadă de lucruri - ar fi putut călători în o grămadă de țări sau ar fi fost mai interesant dacă s-ar fi putut întoarce în timp.
Și ca să nu se termine cartea la pagina 50, autorul a mai intervenit cu câteva detalii din viața lui Arthur, tipul care a trecut la alt statut amoros odată cu apariția lui Lauren. Iar finalul a fost în aer, că nici nu mai era ce să fie previzibil.
În concluzie, această carte pentru mine a însemnat doar un plot irosit și telenovizat și niște citate care se vor a fi profunde. Le găsiți aici:

"Nimeni nu este proprietarul fericirii, uneori ai norocul să ai un contract de închiriere și să fii locatarul ei. Trebuie să-i plătești foarte regulat chiria, altfel ești evacuat foarte repede. "
"Mi-a plăcut atât de mult noaptea, pentru liniștea ei, siluetele fără umbră, privirile care nu se încrucișează cu privirea ta ziua. De parcă două lumi își împart orașul fără să se cunoască, fără să-și închipuie reciprocitatea existenței celeilalte."

Notă: 1,5/5

1 Câștigătorul giveaway-ului!

Așa cum v-am promis, astăzi voi anunța câștigătorul giveaway-ului în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld!
În total au fost 30 de intrări și l-am lăsat pe random.org să decidă..

Iar cel/cea care se află pe locul 23 esteeee..

//FELICITĂĂĂRI!

Verifică-ți mail-ul! :)

1 Ultima șansă - Urâții de Scott Westerfeld

Bună, șoricei de bibliotecă!

Îmi cer mii de scuze fiindcă nu am mai postat nimic. Mi-a venit inspirația și am început să scriu o distopie, pe care voi începe s-o public aici în curând. Pe lângă asta, am început să-mi perfecționez engleza pentru nivelul B2+ fiindcă voi fi plecată în Anglia pentru două săptămâni și voi face câteva cursuri acolo și vreau să pic într-o clasă cât mai bună. În zilele ce urmează voi începe să postez din nou, vor apărea câteva recenzii interesante și alte lucruri care sper să vă placă. :)

Mâine la ora 22:00 se încheie giveaway-ul în care ofer cartea Urâții de Scott Westerfeld. Dacă nu te-ai înscris încă, o poți face acum!
CLICK AICI CA SĂ TE ÎNSCRII

lectură plăcută! x