2 Doctor Sleep de Stephen King | Recenzie

Imediat când am aflat că există o continuare la Shining, am zis că trebuie să pun mâna pe cartea asta. Așa am și făcut, am lăsat orice altă carte și am început-o iar zilele trecute am ajuns să las tot.. ca să o termin mai repede.
Înțeleg că americanii sunt în general lacomi (de aici probabil și numărul mare de oameni obezi) însă dacă ai în față o capodoperă de ce ai vrea să tragi de ea până nu mai rămâne nimic? Tocmai asta e farmecul în unele cărți ale maestrului - să nu-ți răspundă la întrebări, să te lase în aer.. într-un mod plăcut. După ce am terminat Shining, în zilele în care am rămas confuză după o carte așa de bună, m-am întrebat oare ce se va întreba cu Danny Torrance și îmi imaginam că va avea o viață liniștită - cel puțin asta merita după cele întâmplate la Overlook. Însă aceasta carte mi-a distrus oarecum toate viziunile și a introdus personaje noi, multe pe care le-am considerat fără un folos anume până la final. Dar nici acesta parcă nu m-a 'satisfăcut'.
Cred că Stephen King a ales un final fericit, în care toate personajele negative mor iar cele principale sărbătoresc, fiindcă nu a vrut să-și dezamăgească fanii ori să îl roage să scrie și partea a III-a. Nota autorului poate era mai bine dacă putea fi citită numai pe internet - am aflat așa că S.K. a fost ajutat de foarte multe persoane pentru a scrie asta. Și mă refer că au existat omuleți care să-i salveze imagini cu rulote de pe Google și să 'răspundă la telefoane în locul său'. Asta m-a dus cu gândul că acum Stephen King e mai mult o 'firmă', unde mai mulți oameni lucrează la un produs care iese pe piață cu numele firmei, cunoscut de aproape toată lumea și astfel se bucură de succes. Cred că și cărțile cu un număr mare de pagini îi caracterizează.. acum într-un fel se simt obligați să scrie 600 și ceva de pagini. Oare chiar există nătărăi pe lumea asta care ar crede ca Stephen King nu scrie și cărți mai scurtuțe? Când ar vedea ceva scris de el sub numele Richard Bachman ar crede probabil că e un rezumat..

Dar hai să nu accentuez doar părțile negative, poate unii dintre voi se lămuresc încă de la primele rânduri ale recenziei cum este cartea, însă mai are și părți bune. Acțiunea este destul de interesantă și se desfășoară pe două planuri - unul în care Dan și Abra ajung să se cunoască datorită strălucirii lor și altul în care se descrie viața unui anumit Clan Legitim care vânează oameni care stălucesc.
Așa cum spun și ei în incantațiile pe care le fac, Clanul Legitim dăinuiește peste vremuri și este de neoprit. Membrii săi trăiesc ușor peste 2000 de ani datorită aburului pe care-l iau din cei care strălucesc. Autorul accentuează o teorie destul de interesantă - faptul că fiecare om atunci când moare își eliberează sufletul sub forma unui abur. De aici apar și fantomele - din aburul celor care nu și-au trăit așa cum trebuie viața și vor să se răzbune făcând rău altor persoane.

Nu aș putea să vă spun exact dacă această carte este una bună sau nu, fiindcă chiar depinde de cum fiecare pune în balanță lucrurile pe care le-am enumerat mai sus. Dacă sunteți curioși de cum decurg lucrurile între cele două tabere, puteți citi cartea în engleză aici iar dacă nu vă descurcați cu download-ul și convertit-ul în epub/ mobi, etc, vă pot ajuta eu. Dacă ați citit cartea și ați rămas și voi cu gustul cu care am rămas și eu, să vă reamintiți că și cărțile mai puțin bune au rolul lor - acela de a ne învăța ce e o carte bună și s-o apreciem mult mai mult, s-o citim într-un mod mult mai 'profund'.

Notă: 3/5

<< Citește recenzia precedentă
>> Citește recenzia următoare

4 Salem's Lot de Stephen King (mini-recenzie)

M-am decis să-i întocmesc acestei cărți o mini-recenzie din simplul motiv că nu simt că am prea multe de spus. În a doua jumătate a romanului am avut impresia că toți se învârteau în cerc și tot amânau momentul fatidic, încercând să fie cu un pas în fața celuilalt.
Însă, ceea ce mi-a plăcut foarte mult la acest roman a fost faptul că a fost un alt gen de povestioară cu vampiri. Nu a fost gen un roman YA în care vampirii poartă ochelari de soare și sunt sexy și nici unul în care vampirii sunt reprezentați ca niște ființe ireale, nemaiîntâlnite. Vampirii par a fi la fel de vii ca și oamenii, aceștia ajungând chiar să deschidă magazine cu mobilă exportată din alte țări.
Un alt lucru care ar putea fi amintit este elementul central al orășelului Salem's Lot, casa lui Marsten în care numeroase crime s-au comis iar mulți oameni și-au luat viața. Chiar dacă Marsten este dus de mult, el încă veghează asupra orașului cu ajutorul unor marionete pe care le coordonează pentru a distruge, pentru a transforma totul în rău. Nu degeaba casa se află pe un deal, de unde poate fi admirată de toți din oraș.

Notă: 3,5/5

3 Cimitirul Animalelor de Stephen King

Titlu: Cimitirul Animalelor

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Număr de pagini: 404

Anul apariției: 1983

❝Dorinţa de a înşela moartea este ciudată şi extrem de serioasă în acelaşi timp. Mulţi cred că viaţa începe de abia după intrarea în Împărăţia Domnului. Şi probabil că pentru ei aşa şi este. Atunci, de ce să-ţi pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alţii se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Şi dacă există un «după moarte». Oricum, atunci când eşti confruntat cu moartea unei fiinţe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunţi moartea, să o păcăleşti. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă...❝

-Stephen King

Când am auzit că acestă carte îl îngrozește până și pe Stephen King m-am gândit că mă va înfricoșa teribil. Însă nu a fost chiar așa..Cartea a fost previzibilă și a avut anumite bucle (sau mai bine zis pasaje destul de lungi în care naratorul descria cum ar fi fost dacă nu s-ar fi întâmplat evenimentul x) care au fost cam plictisitoare și care nu prea și-au avut rostul. 

Romanul s-a bazat pe povestea misterioasă a lui Jud Crandall (vecinul familiei Creed, care tocmai s-a mutat din Chicago în Ludlow) în care apar două cimitire puțin mai ciudate.. iar această caracteristică este dată de faptul că după ce îngropi pe cineva acolo, acea persoană se întoarce.. însă nu mai sunt deloc ca înainte, ele având în sânge răzbunarea și distrugerea, fiind un fel de zombie care nu îți vor doar creierul, ci întregul trup. Primul cimitir este Cimitirul Animalelor, în care începând din 1900 copilașii și-au îngropat animalele moarte (adesea călcate de camioanele Oronco). Al doilea este o anexă al primului cimitir și se numește Cimitirul Indienilor MicMac, pe care indienii l-au părăsit deoarece se zvonea că prin acele locuri a început să bântuie un spirit numit Wedingo. Și cireșa de pe tort este că aceste două atracții turistice fac parte din terenul lui Louis Creed. 

❝În această noapte, lumina era mai strălucitoare; să fi fost cerul acoperit de nori data trecută, sau nu fusese el atent? Nu avea nicio importanță. Însă acum deslușea cu claritate totul în jur, ceea ce era suficient să-i trimită un alt vierme de gheață prin măduva spinării.❝

Primul care va fi îngropat în unul dintre aceste cimitire este motanul familiei Creed, Church, care este călcat de un camion. Această acțiune se desfășoară la sugestia și îndrumarea lui Jud Crandall, care nu știa că tot acest rău pe care l-a făcut se va întoarce împotriva lui. 

Așa cum vă așteptați, motanul s-a întors. Însă era precum o bucată de carne care mieuna și se uita la tine cu o privire stranie. Acest lucru îl înspăimântă pe Louis, însă puterea cimitirului îl face să se obișnuiască cu ideea, de asemenea să o considere o alternativă la momentul oportun. Acesta se ivește când moare fiul său, Gage, în vârstă de doi ani. Înmormântarea se desfășoară în condiții normale, în cimitirul orașului. Însă.. așa cum spuneam, Louis este controlat ca o păpușă de spiritul Cimitirului Indienilor MicMac și decide să-și îngroape fiul acolo pentru a-l putea recăpăta. 

Pentru a-și pune planul în aplicare, le trimite pe soția sa «care ulterior se întoarce» și pe fiica sa la socrii lui. Astfel îl îngroapă pe fiul său și se întoarce sleit de puteri acasă. Gage revine spre dimineață, îl omoară pe Jud iar mai apoi, văzând că Rachel se întoarce, îi pregătește și ei ceva "bun". În final, Louis o îngroapă și pe ea în Cimitirul Indienilor MicMac. 

În concluzie, Cimitirul Animalelor este un roman bun, însă a avut câteva lipsuri. Stephen King a încercat să ilustreze astfel faptul că viața de după moarte nu este așa de blândă și frumoasă cum o descriu unii. 

4/5

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.

3 Carrie de Stephen King

Titlu: Carrie
Autor: Stephen King
Editura: Nemira 
Număr de pagini: 214
Anul apariției: 1974

Apărut în 2011 la editura Nemira în colecția Suspans, romanul Carrie (1974) a fost, inițial, respins de mai multe edituri. Descurajat, Stephen King îl aruncă la cos, însă cea care salvează manuscrisul este soția sa, Tabby, care-i recomandă câteva modificări ce presupun și o extindere a romanului. În 1976 romanul s-a bucurat de o excelenta ecranizare produsă de casele Red Bank și United Artists, în regia lui Brian De Palma.
Carrie, Carrietta White, este o adolescentă timida și retrasă, care, din copilărie, îndură persecuțiile și ironiile colegilor de clasă. Când disperarea interioara ajunge la apogeu, Carrie își redescoperă o putere înspăimântătoare – telekinezia – care o transforma într-un demon răzbunător.

Romanul Carrie a trecut prin multe, dar și Carrie însăși. Autorul a dorit să-l arunce la coș, însă la insistențele cuiva l-a publicat. Carrie însă a fost tot timpul în gunoi fiindcă trăia o viață oribilă alături de Mama sa care era o împătimită a religiei, însă reușește să i se opună uneori fiindcă ea avea o putere specială.. și anume telekinezia. 

Despre Carrie s-au spus multe, sunt mulți care afirmă că această carte este o pierdere de timp, iar alții o consideră o carte extraordinară (spre exemplu pe Booktopia are scorul de 4,5). De aceea am avut o oarecare reticență atunci când am cumpărat-o, însă vă pot spune că nu mi-am cheltuit banii degeaba.

Este adevărat, nu se compară cu alte opere ale lui Stephen King fiindcă pe lângă puterea telekineziei nu mai apare nimic neobișnuit, totul se întâmplă în planul real și nu apare o altă putere paranormală care s-o oprească pe Carrie. Sunt unii care sunt îngroziți de unele pasaje mai sângeroase sau de unele cuvinte triviale folosite și le pot spune că acesta este stilul în general al lui Stephen King, acesta fiind foarte realist. Pentru a face acest lucru în aceast roman, dar și pentru a prezenta acțiunea și din perspectiva altora,  se ajută și de unele citate din ziare și din cărți referitoare la Carrieta White.  Dacă (,) Carrie este prima carte a acestui autor pe care ați citit-o vă recomand să încercați și altele (precum Shining sau Christine), pe care le-am considerat niște capodopere.

"A luat-o spre oraș. Dom'le, arăta groaznic. Avea pe ea un soi de rochie de petrecere, ce mai rămăsese din ea, și era udă toată de la hidrantul ăla și plină de sânge. Arăta de parcă tocmai se furișase afară dintr-un accident de mașină. Da' rânjea. În viața mea n-am mai văzut așa un rânjet. Era ca un cap de mort. Și-și tot privea mâinile și și le freca de rochie, încercând să le șteargă de sânge și zicându-și că n-o să scape de el în veci și cum o să verse ea șiroaie de sânge peste tot orașul și-o să-i facă să plătească. Groaznică treabă."

Naratorul pune accent pe pasajele în care sunt descrise reacțiile celorlalți determinate de acțiunile lui Carrie, accentuând groaza și frica, însă nu transmite aceste sentimente și cititorului și pot considera acest lucru un mare minus pentru acest roman. 

Spoiler alert! (Carrie moare la sfârșit, iar toți speră că nu vor mai exista oameni care dețin aceeași putere, însă la sfârșit apar câteva date despre o nouă fetiță care o moștenește) 

În concluzie pot afirma că acest roman nu este unul extraordinar, dar nici unul prea prost. Nu mi-am dat banii degeaba, dar mai bine citeam altceva de Stephen King. 

3/5

 

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.

3 Marsul cel lung de Stephen King

Titlu: Marșul cel lung
Autor: Richard Bachman (Stephen King)
Editura: Lucman
Număr de pagini: 332
Anul apariției: 2004

"O cufundare literară în abis, o reflecție asupra încrederii, prieteniei și curajului într-un context al violenței și al unor ierarhii valorice stranii. Un coșmar pe muchia de cuțit a groazei și nebuniei."

Dallas Morning News

"Stephen King: cel mai bun dintre scriitorii de horror și cel mai serios explorator al acestui stil, de la Edgar Allan Peo încoace. Un tur de forță impresionant. A-l citi e o mare încântare. Chintesența romancierului american. "

Atlanta Journal Constitution

Marșul cel lung este foarte generos.. dacă ești norocos vei primi o sumă fabuloasă de bani și o dorință la alegere îți va fi îndeplinită! Toți băieții sunt invitați să participe, dar nu înainte de a da un mic test, fie că au o idee clară despre ce înseamnă acest marș, fie că sunt de părere că e o farsă.

Toți cei 100 mărșăluitori pornesc din Maine și se îndreaptă spre Boston, iar aceștia trebuie să respecte anumite reguli: 

- nu trebuie să scazi sub viteza de 5 mile pe oră

- în loc de mâncare primești pastile și nu ai voie să primești mâncare odată cu începerea marșului

- nu trebuie să te oprești mai mult de 30 secunde

- se primesc avertismente pentru încălcarea regulilor

- dacă ai peste 3 avertismente ești.. eliminat

- dacă trece o oră și nu mai primești niciun avertisment scapi de unul 

Tot marșul în sine este ca un joc (acest lucru mi-a adus aminte de câteva secvențe din Jocurile Foamei), oamenii pariază pe anumite numere și primesc la final bani dacă acela a fost numărul câștigător. Pe mai mult de jumătate din distanța parcursă mulțimea este prezentă, însă rudele participanților au prioritate.

Astfel mai mult de 100 de băieți (există și rezerve) participă la Marșul cel lung, 99 dintre ei primindu-și biletul de ieșire, fiind împușcați dacă au prea multe avertismente. Într-un fel, Marșul cel lung este un bilet spre moarte, fiindcă pe lângă condiție fizică, îți trebuie o voință și o înțelepciune nemaiîntâlnită.

Marșul este prezentat din prisma unui băiat modest, Garraty, care n-avea o strategie și nici o certitudine că va ajunge măcar în primii 50. Astfel sunt prezentate toate poveștile pe care le spun mărșăluitorii, fiecare având o tipologie diferită, de la Barkovitch, cel care susținea că va dansa pe mormintele tuturor, până la Stebbins, care era mereu ultimul și nu ceda ușor. La final recunoaște că este fiul maiorului și că a intrat în marș doar ca să stabilească un record de distanță. 

"Avertismentele răsunau sporadic. Mulțimea aclama monoton. Garraty se întrebă cum ar fi fost să stai întins în cea mai absolută tăcere, o tăcere de bibliotecă prăfuită, și să visezi visuri eterne, fără gânduri, sub pleoapele lipite, purtând veșnic costumul de duminică. Să nu-ți faci griji din motive sau bani, succes, teamă, bucurie, suferință, tristețe, sℯx sau iubire. Absolut nici o grijă. Să nu ai tată, mamă, prietenă, iubită. Morții sunt orfani. Nu au altă tovărășie înafară de tăcerea moale ca aripa unui fluture. Sfârșitul agoniei mișcării, al lungului coșmar al mersului pe drum. Trupul în seninătate, nemișcare și pace. Bezna perfectă a morții."  

Lupta finală s-a finalizat între Stebbins și Garraty, însă Stebbins renunță într-un mod simplu, și anume se așează pe asfalt și așteaptă să fie împușcat. Câștigătorul nici măcar nu-și dă seama că a învins, continuând drumul din cauza nebuniei cu care mulți s-au confruntat. 

3,5/5

Înainte de a publica primul său roman, Carrie, Stephen King a publicat 5 romane sub un alt nume, acesta fiind Richard Bachman. Acestea sunt: Rage, The long walk, Roadwork, The running man și Thinner. Toate aceste romane sunt scrise de Stephen King pe timpul când acesta era la facultate. 

Fiindcă autorul nu a primit feedback-uri pozitive pe moment, a decis să își creeze un pseudonim, însă marele autor din spatele acestuia a fost descoperit la scurt timp. 

(*pentru mai multe informații despre Stephen King vizitează una dintre recenziile de aici: Shining sau Casa întunericului*)

5 Shining de Stephen King

Titlu: Shining

Autor: Stephen King

Editura: Nemira

Număr de pagini: 527

Anul apariției: 2005 

În Hotelul Overlook, ca într-un castel vrăjit de o sumbră și sângeroasă magie, sălășluiește o forță misterioasă și monstruoasă, care începe să strălucească ( precum Danny, care are numai cinci ani, dar este un Shiner, adică este înzestrat cu o energie psihică supranormală, ce-i dă puteri vizionare) și își face sinistra lucrare în timp ce nebunia izbucnește cu o furie ucigașă..

Acolo se va împlini destinul teribil al condamnatului Jack Torrance și se va petrece dezastrul unei familii. Iar miraculosul Danny se va despărți mult prea timpuriu și prea dureros de candoarea copilăriei.

"Shining este în mod cert o capodoperă - și probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima sută de ani."

- Peter Straub

Dacă îți dorești cu adevărat o carte care să te facă să-ți fie frică până în măduva oaselor, Shining este cartea potrivită pentru tine. Perfectă pentru amatorii genului :). 

Danny Torrance este un băiețel care are numai 5 ani, care, în pofida vârstei sale, avea o minte de om matur, iar, dacă dorea, putea ști ce gândesc unele persoane și putea ghici lucruri prin intermediul prietenului său imaginar, Tonny. Însă băiețelul trebuie să îți părăsească orașul natal pentru o perioadă deoarece tatăl său, Jack, se angajează ca îngrijitor al mărețului hotel Overlook pe timpul iernii. Hotelul are o istorie bogată și nu prea.. fericită. Numeroase crime s-au înfăptuit în acest hotel construit în 1905, deși cadavrele au fost înlăturate discret, întâmplările au rămas întipărite în viața hotelului, repetându-se iar și iar. 

Curiozitatea l-a împins pe Danny să pătrundă în camera 207, locul despre care bucătarul Hallorann i-a spus că este foarte periculos. Datorită strălucirii sale a văzut în cadă o femeie aparent moartă care și-a deschis ochii și care a vrut să-l ia pe băiețel de partea ei. Însă nu era singurul care vedea și auzea lucruri. Uneori, noaptea, familia putea auzi liftul care cobora și urca, huruind. Această scenă face parte din petrecerea măștilor, despre care a citit Jack în albumele de la subsol, în care se afla toată istoria hotelului. A ajuns la ele datorită cazanului, care nu trebuia să ajungă la mai mult de 180. Această scenă mai este reprodusă și în salonul Colorado, Jack chiar fiind atras și transpus în această poveste, dansând cu fete aproape goale și savurând gin, deși în hotel nu era defapt un strop de băutură. Toate aceste personaje i-au spus să își omoare soția și pe Danny, ca toți să ia parte cu adevărat de la această poveste.

Soția lui reușește să își închidă soțul într-o debara (după ce era să fie omorâtă), însă personajele o deschid cu ușurință, spunându-i însă să își omoare familia. Pe soția sa aproape o omoară, la fel și pe bucătarul Hallorann, însă Danny îl distrage și reușește să scape. Toți trei, înafară de monstrul controlat de hotel scapă, îngrijitorul arzând odată cu toată clădirea din cauza exploziei produse de cazan. 

Focul are un rol purificator, punând capăt tuturor spiritelor ce își făceau veacul prin hotel. Înainte de a lua foc, toate ființele himerice au apărut, toate odată, odăile fiind pline.

5/5

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolică de 1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.

6 Casa întunericului de Stephen King&Peter Straub

Titlu: Casa întunericului 

Autor: Stephen King&Peter Straub

Editura: Nemira

Număr de pagini: 749

Anul apariției: 2007

Mult așteptata continuare a Talismanului este unul dintre cele mai influente si mai prețuite romane scrise vreodată. Jack Sawyer, detectiv în Los Angeles, ieșit acum la pensie, se retrage într-un cătun din Wisconsin. Nu are nici o nostalgie pentru întâmplările petrecute cu douăzeci de ani în urma, care l-au purtat într-un univers paralel, numit Teritorii. În Wisconsin însă se petrec o serie de crime oribile, iar prietenul sau, seful politiei locale, îl roaga să-l ajute la prinderea ucigașului. Pe masura ce mesajele criptice din reveriile sale devin tot mai greu de ignorat, Jack se simte atras din nou in Teritorii și-n propriul său trecut, unde trebuie sa gaseasca puterea sufleteasca pentru a intra în casa de la capătul drumului forestier, în care se adăpostește răul feroce. 

„Un roman tenebros scris de doi maeștri ai terorii.” Locus 

„Casa întunericului poate că deschide ușa spre lumea oribilă a nebuniei, însa este, în esența ei, o poveste despre reacția în fața tragediei.” Houston Chronicle

Făcând referire la romane cu nume asemănătoare, spre exemplu Casa întunericului de Charles Dickens, romanul scris de Stephen King împreună cu Peter Straub este unul care m-a impresionat cum nu au făcut multe alte romane pe care le-am citit.
Inițial, povestea pare tipică unui roman horror, însă autorul a îmbinat ca un maestru elementele unui roman polițist, iar spre final romanul capătă o tentă fantastică. Așadar îmbinarea acestor trei stiluri pe care personal nu le-am întâlnit în această formulă dă originalitate, însă nu e singura.
Personajele sunt foarte bine conturate, iar povestea descrisă într-o manieră foarte realistă, neștiutorii o pot considera neadecvată..
Afurisita asta de carte te ține cu sufletul la gură deși cam de la început se știe autorul crimelor. Este o carte extraordinară și merită citită!
Dar haide să vă povestesc, pe scurt..
French Landing, o regiune din America de Nord este una liniștită iar nimic nu este ieșit din comun.  Asta până când niște crime îngrozitoare se săvârșesc.. cineva sau mai bine zis ceva (vă veți da seama de abia spre final de asta) ciopârțea copilași, trimițându-le apoi părinților scrisori despre ce gustoasă a fost o bucată din corpul progeniturii sau chiar ce a mai rămas din corpul lor. După o a treia crimă, cea a lui Tyler Marshall, autoritățile se gândesc că singurul capabil să salveze situația alunecoasă din acea regiune poate fi Jack Sawyer, numit și Hollywood, după o altă misiune de-a sa. Împreună cu prietenul său, Henry Layden, un orb care poate vedea lumea mai bine decât cei normali și cu echipa Thunder Five (cinci motocicliști care fabrică bere și cu studii superioare) află autorul acestor crime - un bătrân pe nume Charles Burnside (ajutat de corbul Gorg a cărui treabă era de obicei să ademenească copilașii), care își trăia ultimele zile la azilul Maxton's și care, la cererea lui Abbalah-dun și a lui Munșun ducea săracii copii într-un loc malefic, cu totul diferită de Teritorii. Ce sunt acestea? Lumea magică în care Jack și mama lui Tyler se refugiau din când în când, o lume pașnică în care, cu siguranță, toti ne-am dori să trăim.
Dacă în Teritorii puteai ajunge doar prin puterea gândului, spre tărâmul alunecării exista un portal, și anume Casa întunericului, despre care se spunea că era infinită, că prin preajma ei îți pierdeai umbra, că muncitorii s-au îmbolnăvit pe parcurs și pentru a accentua ideea aceasta, proprietarul, Charles Burnside, a vopsit-o de la temelie până-n acoperiș în negru. Într-una dintre acestea a fost ascuns Ty, iar după, pentru a-și primi recompensa, Charles l-a dus în tărâmul alunecării, pentru a fi prezentat lui Munșun și Abbalah. Însă se salvează, omorându-l pe bătrânul pervers și cu ajutorul echipei lui Jack reușește să plece de acolo, împreună cu alți 750 de copii închiși în lumea alunecării.
Deși cu toții sperăm ca toate să se termine cu bine, la conferința de presă la care toți din echipă s-au decis să ascundă partea cea fantastică, Jack este împușcat de Wanda, soția celui pe care l-a arestat în cazul care l-a făcut celebru. Nu, nu este un final trist, Jack încă trăiește în Teritorii, nemaiputând să se întoarcă în lumea noastră.

5/5

Stephen Edwin King (n. 1947) este licențiat în limba engleză la Universitatea Maine din Orono și a debutat în 1974 cu romanul Carrie. După aproape 30 de ani în care a publicat în principat romane horror foarte populare (Christine, Apocalipsa, Orașul bântuIT etc) el a primit medalia National Book Foundation și Lifetime Achievement Awards din partea National Books Awards. Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acorda permisiunea studenților la regie să filmeze adaptări ale povestirilor sale pentru suma simbolica de  1 dolar. Ca o ironie a sorții, el a declarat că detestă sărbătoarea de Halloween.