5 Eurovision 2014: Opinii

Anul acesta la Eurovision ne-au reprezentat Paula Seling și Ovi, aceiași participanți ca în 2010, când am obținut locul 3. Melodia a fost destul de bună și am ieșit pe locul 12.
De ce? Sunt mai multe motive.. acum se apreciază alte lucruri precum problemele unui stat, spre exemplu Rusia sau povestea vieții interpretului. Sunt și câteva state care dau bani pentru organizare și care intră direct în finală precum Franța care a acumulat două puncte până la final.. Poate o fi crezut că se leagă de mustața Conchitei. De câțiva ani buni țările învecinate și care se au bine se votează între ele spre exemplu Germania îi dă Austriei 12 puncte și invers. Și că tot vorbeam de Austria.. bine, știți cine a câștigat, nu?
Eu nu am nimic cu ea/el dar mai degrabă cred că a câștigat fiindcă avea altă orientare și cumva toate țările au vrut să-și arate sprijinul pentru asta. Însă melodia nu mi s-a părut cine știe ce. Mai degrabă câștigau olandezii cu melodia lor (superbă) sau tipul ăla din Albania.
Cu toate acestea cred că această competiție nu-și prea mai are rostul. Mai bine o trimiteam pe Naomi sau îi propuneam Paulei să-și pună o barbă.

Cine credeți că merita locul 1?

Revin cu recenzia cărții Căutând-o pe Alaska de John Green cât de curând! :)

6 (Probabil) cel mai frumos Cărturești

sursă foto: Facebook 

*nu vreau să vă induc în eroare, dar nu despre Cărtureștiul de mai sus (cel de pe strada Verona) vreau să vă povestesc astăzi..*

Cărturești nu e doar un magazin. E o comunitate. E un bârlog. E o altă lume. O altă lume plină cu alte lumi.
Voiam să vă anunț (entuziasmată fiind) că la vară se deschide un nou Cărturești pe strada Lipscani și.. arată minunat.
Conceptul celor de la Cărturești îmi place foarte mult.. ei văd mult mai mult într-o librărie, nu doar niște cărți aruncate pe rafturi și.. cam atât. Ei îmbină utilul cu plăcutul: cărțile și muzica, fotografia, scrisul și altele. Nu se uită ciudat la tine când începi să răsfoiești o carte, îți dau recomandări bune și.. nu uită să zâmbească.
*Întâmplare personală, un detaliu mic care mi-a făcut ziua mai bună* înainte de a ajunge la Cărturești, m-am întâlnit prin Palas cu o angajată de la Cărturești.. după ce am plecat din magazin, am zărit-o din nou pe angajată, iar când mi-a văzut plasa mi-a zâmbit. (e adevărat că-mi plac tare mult plasele acelea).
În primul rând faptul că librăria se deschide într-o clădire veche, retrocedată după anii '90 este de lăudat deoarece majoritatea au fost abandonate iar după.. demolate. Imaginați-vă ce frumos va fi! Chiar dacă nu sunt din București, voi face tot posibilul să ajung acolo.

Câteva fotografii luate de pe http://bookaholic.ro/

Ce părere aveți? 

3 Minunea de R.J. Palacio

Titlu: Minunea

Autor: R.J. Palacio

Număr de pagini: 336

Editura: Arthur

Anul apariției: 2013

Părerea mea:

Dacă aș fi un profesor cu siguranță aș recomanda această carte elevilor mei. Chiar așa am aflat și eu de ea, de la profesoara mea de română. 

În această carte sunt prezentate, rând pe rând, tipologiile copiilor din fiecare școală: cel de care își bat joc toți (în cazul de față, Auggie - care este o minune pentru că a supraviețuit, fiind împiedicat de malformațiile feței care l-au făcut diform), cel popular, cel răsfățat, cel cu nasul pe sus, etc. Dintre toți cel care nu întâlnește fericirea prea des este Auggie, care deja este obișnuit cu faptul că toți se sperie de fața lui și fug, râd sau îl batjocoresc. Pentru acest băiețel, clasa a cincea a fost prima clasă făcută într-o școală, într-o clasă, cu profesori și cel mai rău..colegi.

"Principiul lui August Pullman:

Toți oamenii din lume ar trebui să fie ovaționați în picioare măcar o dată, pentru că toți biruim lumea."

Cu siguranță, nu a fost ușor. Superficialitatea caracterului colegilor săi i-a determinat să-și bată joc de Auggie Doggie în ultimul hal, au fost atât de răi cu el încât au creat un joc care se numea Ciuma și care era simplu (astfel încât să îl înțeleagă) și care consta în atingerea lui Auggie și după fuga până la prima chiuvetă sau sticlă de spirt pentru îndepărtarea "ciumei". Dar August era doar un băiețel normal: se juca pe playstation, citea și era mare fan Star Wars!

Probabil dacă ați terminat școala acum ceva timp și citiți această carte vi se poate părea ieșit din comun. Asta fiindcă de obicei încercăm să ne amintim doar lucrurile frumoase petrecute cât timp am fost elevi. Da, lucruri din acestea se întâmplă în școli zilnic. 

"Când se supără, mi se pare că Olivia seamănă cu o pasăre care-și înfoaie penele. Dar când e vulnerabilă ca acum, e ca un pui de pasăre care s-a pierdut din cuib.

Așa că o protejez sub aripa mea."

Există un lucru care mi-a plăcut foarte mult la această carte: faptul că acest an a fost prezentat din perspectiva mai multor personaje, făcându-ne astfel să înțelegem mai bine situația. Astfel (aproape) fiecare personaj din carte a avut o secțiune anume unde înșirau amintiri, conversații, fiecare având alt stil de a scrie, alt mod de a gândi și altă percepție asupra unor lucruri. 

Recomand această carte oricui fiindcă deși nu suntem în situația lui Auggie, sigur am fost batjocoriți pe nedrept vreodată de un coleg/o colegă.

Notă:

4.5/5

Călina, dacă mai treci pe aici îți spun din nou să nu o abandonezi, merită!

4 Se numea Sarah de Tatiana de Rosnay

Titlu: Se numea Sarah
Autor: Tatiana de Rosnay
Număr de pagini: 320
Editura: Litera
Anul apariției: 2011[RO]


Părerea mea:
Vreau mai întâi să vă spun că tocmai am terminat acestă carte și astfel am rămas fără cuvinte dar cu o grămadă de gânduri. S-ar putea ca această recenzie să fie un dezastru fiindcă momentan există (doar) două posibilități: ori scriu mult și fără sens, ori scriu puțin și fără rost. Indiferent de rezultat vă spun că trebuie să puneți mâna pe acestă carte și s-o savurați din plin.

Jumătate din acest roman este împărțit în două planuri narative, unul prezentat din perspectiva lui Julia Jarmond, o ziaristă franțuzoaică cu origini americane și celălalt este prezentat din perspectiva lui Sarah Starzynski, fetița evreică al cărui trecut dorea să-l cunoască ziarista. Aceste planuri se împreunează la un moment dat și ne dorim din ce în ce mai mult să aflăm cine este Sarah defapt. Ne dorim să aflăm mai multe informații despre acea zi neagră, 16 iulie 1942, să știm cum a reușit să scape din lagăr și dacă a putut vreodată să trăiască în adevăratul sens al cuvântului cu aceste gânduri în mintea sa.

Este adevărat că autoarea a citit multe materiale despre Al Doilea Război Mondial, despre Holocaust și evreii duși în lagăre și că această carte cuprinde multe informații despre ce s-a întâmplat atunci, însă aceste date ne ajută să mai punem niște piese în puzzle-ul pe care trebuie să-l dezlegăm pentru a afla cine este Sarah.

Totuși este greu să cauți o fetiță cunoscându-i doar numele și adresa unde a copilărit până la 10 ani, mai ales că aceste lucruri s-au schimbat de trei ori cât timp Sarah a fost în viață. I-a fost greu să trăiască fără părinți și cu sentimentul de vinovăție pentru moartea fratelui său așa că a încercat să fugă de tot, să uite tot. Dar noi nu trebuie să uităm nimic ce face parte din trecutul nostru. "Amintește-ți. Să nu uiți niciodată.". Toate aceste lucruri au făcut-o să se maturizeze mult prea repede și să se închidă în sine.

"În acea viaţă tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetiţa ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă şi aspră, fetiţa simţea că se maturizase. Se simţea mai bătrână decât mama ei. Ştia că celelalte femei spuneau adevărul. Ştia că zvonurile erau adevărate. Nu ştia cum să explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil."

o scenă din lagăr ce aparține ecranizării romanului

Pe parcursul acestei lecturi vom călători în Franța, America, Germania și Polonia, vom avea speranțe false și ne vom obișnui cu ideea că nimic nu-i ușor. Pe lângă aceste țări vom vizita multe sentimente și poate ne vom întâlni cu câteva lacrimi. Vom rămâne surprinși de ce (tocmai) poliția franceză a făcut asta și nu nemții. Însă ei au încercat să profite de ocazie și să se dea bine cu cei puternici, cum se întâmplă de obicei și astfel au reușit să omoare dintr-un foc 14.700 de evrei. Oameni nevinovați. Bărbați, femei, nou-născuți.

Terminând această carte, mi-am reamintit că sunt puțini oameni în adevăratul sens al cuvântului pe lumea asta, iar cei mai mulți dintre ei sunt printre cei care sunt înjosiți fără motiv. M-a ajutat să-mi aduc aminte să nu încerc să uit trecutul, fiindcă (,) consecințele sale îmi formează prezentul și viitorul. Sincer îmi mai doresc să citesc cât mai multe cărți la fel de bune ca aceasta.

Notă:
5+/5

*
Sara, doresc să îți mulțumesc mult pentru scrisoare, ursuleții pe care mi i-ai trimis sunt foarte drăguți. Mi-a făcut ziua mult mai bună! Sper să te bucuri de carte :)

Aveți un pufo-concurs aici: http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/04/concurs-primul-meu-concurs.html

7 Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald

Titlu: Marele Gatsby
Autor: Francis Scott Key Fitzgerald
Număr de pagini: 221
Editura: Humanitas Fiction
Anul apariției: 1926 





Părerea mea: 
Este adevărat faptul că filmul Marele Gatsby a făcut (și mai) populară această carte. Am auzit că filmul este unul bun așadar m-am gândit că romanul este unul excelent. Așa fac de fiecare dată când aud că un film făcut după o carte merită vizionat.

Trecând la subiect.. romanul este unul interesant, plin de acțiune, suspans și plin cu descrieri "ce te ung la inimă". Subiectul principal al cărții este defapt personajul principal: Gatsby care este prezentat în mod direct de către narator dar și în mod indirect prin opiniile vecinului său, Nick Carraway. Cu cât citim mai mult, cu atât mai multe lucruri aflăm despre acest personaj. Norocul nostru este că aflăm mai multe despre familia sa și despre începuturile sale în afaceri tocmai înainte ca acesta să dispară din peisaj. Gatsby este un om bogat care trăiește într-o casă uriașă și luxoasă plină de valeți care-i stau la degetul mic. Periodic el organizează diferite petreceri unde majoritatea celor prezenți se auto-invită și singura lor activitate la aceste petreceri este bârfa despre gazda lor care este considerată un criminal sau un om de nimic. Gatsby este un personaj atât de controversat încât unii invitați nici măcar nu știu cum arată. În această situație se află și vecinul său, Nick care este invitat la petreceri chiar de propietarul casei.

"Oricât de intensă ar fi vibrația sau prospețimea realității, ea nu se poate măsura cu ce este în stare un om să închidă în adâncul sufletului său."

Putem crede că lui Gatsby nu-i lipsește nimic.. însă îi lipsea ceva: Daisy, o femeie deja căsătorită, cu care a avut o aventură în vremuri de mult apuse. Un alt lucru care ne încurcă povestea este faptul că soțul lui Daisy, Tom, are o amantă la New York.
Astfel se creează un "pătrat" amoros care nu are un final atât de frumos.. Mor două persoane iar celalte două își continuă viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

"Aveam acea convingere familiară că viaţa începea din nou odată cu venirea verii."

În concluzie putem spune că Marele Gatsby este o carte reprezentativă pentru perioada interbelică într-un oraș mare precum New York dar și în împrejurimile acestuia. Putem asemăna astfel romanul cu un tablou din care ne putem delecta mult mai mult.

Notă:
4/5

6 Birthday Giveaway Winner!

În primul rând doresc să vă mulțumesc tuturor pentru urările și cuvintele frumoase pe care ați ținut să mi le trimiteți astăzi. Mi-ați făcut ziua mult mai bună!
Mai jos aveți lista cu toate intrările, în total 54. Dacă vrei să mărești poza dă click.

Iar acum treaba noastră s-a terminat. Random.org ne-a promis că se va ocupa de acum în colo. Să vedem cine are noroc..

Felicitări, Sara!!! Te voi contacta în această seară minunată pentru a afla câteva date referitoare la locul unde trebuie să ajungă pachetul.

Doresc să le mulțumesc tuturor pentru participare și mai doresc să vă anunț că un alt giveaway vă așteaptă cât de curând! :)

14 Ultima șansă - birthday giveaway

Buna, soricei de biblioteca! Astazi este ziua mea :).
Astazi mai aveti timp pana la ora 22 sa va inscrieti la giveaway-ul pe care l-am facut cu ocazia zilei mele de nastere si a aniversarii blogului. Daca nu ai facut asta pana acum click AICI.

Happy Birthday to Me!

7 Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne

Titlu: Băiatul cu pijamale în dungi 

Autor: John Boyne
Număr de pagini: 217

Editura: RAO

Anul apariției: 2008[RO]

Părerea mea:
Băiatul cu pijamale în dungi este o carte care se remarcă prin limbajul simplu, copilăresc care abordează un subiect dur: perioada interbelică. Limbajul folosit are din plin clișee, acestea fiind defapt lucruri pe care Bruno nu le înțelege, dar le spune fiindcă așa fac cei mari.
Se ilustrează de asemenea și prietenia minunată dintre un băiat din Germania și un evreu. Prietenia lor a fost atât de puternică încât a trecut prin gardul înalt care îi despărțe mai întâi la figurat și după.. la propriu!
Povestea este una relativ simplă: Bruno este un băiețel jucăuș și inteligent de 9 ani, care se dă în vânt după explorări și este sâcâit în mod constant de către sora lui. Trăia o viață normală în Berlin până când tatăl lui, un comandant important al Germaniei, este trimis de către Hitler (Fury-prescurtarea de la Fuhrer, așa cum înțelegea Bruno) să supravegheze lagărul Auschwitz sau Out-With așa cum înțelegea băiețelul. Trecerea de la Berlin la Auschwitz a fost grea până când Bruno s-a împrietenit cu Shmuel, un băiat evreu care stătea de partea cealaltă a gardului.
Chiar dacă (,) Comandantul nu vrea nici în ruptul capului să plece de la Auschwitz deoarece aceasta era pe primul lor în rândul priorităților, mama copiilor ia decizia să se mute înapoi în Berlin. Această veste îl dă peste cap pe Bruno, care-l considera pe Shmuel cel mai bun prieten al său pe viață însă.. îi vine o idee!
În final Bruno și cu Shmuel nu se mai despart, dar nici nu duc o viață prea fericită.

Dacă ți-a plăcut încearcă și: Hoțul de cărți de Markus Zusak sau Oamenii delfin de Torsten Krol!

Notă:
4,5/5

8 100 happy days

În ultimul timp suntem prea supărați, obosiți și stresați ca să ne mai gândim să zâmbim. Zâmbim fals și uităm ceea ce ne face cu adevărat fericiți. Piesa Happy este una dintre preferatele noastre însă noi nu suntem nici pe departe așa. Soarele nu ne mai încălzește inimile, muzica nu ne mai ajută să ne eliberăm de tot ceea ce e negativ, nici măcar ciocolata nu ne ajută cu mult!

Astfel a apărut proiectul #100happydays. El ne ajută să redescoperim ceea ce ne face fericiți și după cele 100 de zile să apreciem mai mult lucrurile mărunte care ne fac să zâmbim. 

Tot ce trebuie să faci este să faci o poză la orice te face fericit timp de 100 de zile și să o postezi pe Blogger/Wordpress/Tumblr/Facebook/Instragram. 

Pentru mai multe informații intrați aici: www.100happydays.com.

Dacă vrei să vezi ce mă face pe mine fericită poți intra aici http://cuvintelecastiga.blogspot.ro/p/100-happy-days.html

3 "Bunele maniere" nu se cumpără de la librărie

.. și nici nu se vând la super-ofertă împreună cu o tigaie..
Este adevărat, părinții pot încerca să te învețe câteva lucruri, însă dacă ești un bădăran de mic, bădăran va scrie și pe mormântul tău. Între timp comiți 3 crime, violezi trei babe și lași însărcinată o naivă de 14 ani. Crezi că poți cumpăra cu bani pe oricine și orice, crezi că ești buricul pământului și-ți permiți să-ți bați joc de toți când pe fruntea ta scrie clar: IMBECIL.

Și hai să zicem că în primii șapte ani din viața ta ai învățat să zici mulțumesc și să ai respect față de ceilalți, însă peste câțiva ani, peste 10 ani, ce se va întâmpla?
Vă zic eu..
Jumătate dintre ei uită de bunele maniere fiindcă e mai cool să fii golan, nu?
Un sfert încă mai dau semne că au fost învățați bine, însă le este frică să iasă din turmă fiindu-le teamă că vor ajunge bătaia de joc a tuturor animalelor.
20 la sută au folosit bunele maniere însă au renunțat la ele fiindcă și-au dat seama că e mai folositor să profiți de o persoană și atât.
5 la sută încă folosesc bunele maniere cu regularitate însă sperând că într-o zi, într-o îndepărtată zi, vor fi mai mulți ca ei..

0 Auditia de Ryu Murakami

Titlu: Audiția

Autor: Ryu Murakami

Număr de pagini: 195

Editura: Polirom

Anul apariției: 2010[RO]

Părerea mea:

M-am decis de un timp să încerc cât mai multe genuri și cât mai mulți autori.. și acesta a fost motivul pentru care am ales această carte din rafturile enorme ale bibliotecii. Mă bucur însă de un singur lucru: faptul că n-am dat 25 de lei pe ea, fiindcă nu merită. 

"Morala" acestui roman este să nu ne lăsăm îndrăgostiți repede de o imagine sau de câteva vorbe, ci trebuie să analizăm situația și să ne punem niște întrebări. Astfel a făcut și personajul principal, care a fost declarat un mincinos (nu aflăm până la final de ce) și riscă moartea. Asami Yamasaki, cea care l-a înnebunit pe masculul feroce din această carte are niște traume majore din copilărie și este puțin nebună. Stați calmi, nu moare nimeni.. în fond nu se întâmplă nimic cu adevărat interesant până în final. 

Iată încă alte motive pentru care mi-a displăcut cartea: ideea cărți este una cam stupidă și este tratată într-un mod cam grosolan, sunt relativ puține personaje, avem puțin suspans pe ici pe colo dar nu de ajuns, replicile sunt simple, scurte și banale. Am găsit câteva (lungi) pasaje erotice - scârboase și câteva exagerate și grosolane.

Nu am nimic cu Ryu Murakami, însă această carte chiar nu mi-a plăcut..

Notă:

1/5