sâmbătă, 15 februarie 2014

4 [2] Buna seara, Melania de Rodica-Ojog Brasoveanu



Titlu: Bună seara, Melania
Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Editura: Nemira
Număr de pagini: 256
Anul apariției: 1976 
În cartea „Bună seara, Melania!“, autoarea Rodica Ojog-Brașoveanu înlatură pas cu pas maștile fiecărui personaj. Și, ca în orice roman polițist care se respectă, nimeni nu e cine pare a fi. Maestra în arta suspansului, Rodica Ojog-Brașoveanu se arată o fină cunoscatoare a maștilor dincolo de care se ascund întotdeauna oamenii și în literatură, și în viață.
Povestea și calitatea scriiturii garantează plăcerea lecturii, în tihna de acasă ori în vacarmul orașului.
Și în această carte din seria omonimă, Melania Lupu ne uimește cu inteligența ei sclipitoare reușind astfel să păcălească pe toată lumea folosindu-și numeroasele măști. Astfel de fiecare dată când acționează o face într-un mod cât mai elegant și aflându-se la limita legalității.

După ce în romanul Cianură pentru un surâs Melania încearcă să pună mâna pe două tablouri, Femeia cu evantai de Goya și Vânătorul de Rembrandt, în acest volum, ispita pentru Femeia cu evantai nu a dispărut. După ce află că aceste două pânze sunt mutate în muzeul Chiusbaian (acesta aflându-se <<culmea>> vis-a-vis de casa prietenei ei cele mai bune, Florence) se gândește să-și facă un plan pentru a pune mâna pe pânză. 
Astfel ea vorbește cu mai mulți infractori (unii dintre ei tocmai scoși din închisoare) și le propune să spargă casa lui Florence și să sape un tunel care trebuia să lege subsolul casei familei Miga de subsolul muzeului. Un lucru important ar putea fi faptul că Melania pe tot parcursul misiunii a rămas incognito și a dirijat totul fără să știe ei. Tipii acceptă provocarea, iar protagonista o vizitează și ea pe Florence.

"Bărbaţii sunt atât de prostuţi, draga mea...Din nefericire, s-au născut prea puţine femei care o ştiu."

Nu după mult timp după ce ajunge acolo, intră infractorii și îi mobilizează pe bătrâni. După ce ei ajung în subsolul muzeului, doi dintre ei observă că pânzele nu mai sunt acolo, însă fură alte picturi prețioase. Și aici intervine Melania.. mintea sa ageră o ajută să le trimită un bilet în care le transmite că s-ar putea să se afle o cameră secretă după bibliotecă prin intermediul curentului produs de ușa de la intrare.
Iar camera.. se afla la locul ei. După ce pânzele sunt furate, infractorii și bătrânii încerc să-l șantajeze pe fiul lui Florence, Alexandru, pentru a-i transporta în afara țării cu ajutorul avionului său pe care îl folosea la servici. Acesta se duce la poliție, iar hoții sunt prinși cu câteva minute înainte ca avionul să decoleze. 
În final, infractorii sunt pedepsiți însă Melania rămâne basma-curată deoarece sticleții nu au avut destule probe reale care să o incrimineze. 

Mi-a plăcut cartea, la fel cum mi-au plăcut și celelalte romane din seria Melania Lupu, însă la un moment dat a fost puțin plictisitoare iar interogările de la final au fost cam laborioase. Însă Melania, ca și personaj, nu m-a dezamăgit deloc. Uneori mai multe măști te pot ajuta, cum este în cazul protagonistei. :)

Citiți și recenzia volumului următor: 320 de pisici negre
4/5
Rodica Ojog-Brașoveanu (28 august 1939, București – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane polițiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” și și-a continuat studiile la liceul „Domnița Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A început apoi cursurile Facultații de Drept din București, dar, după doi ani, in 1956, a fost exmatriculată pe motive politice. După un an de muncă necalificată la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iași. După finalizarea studiilor a început sa profeseze avocatura. În 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971. După șapte ani de practică a renunțat la avocatură și s-a dedicat în întregime scrisului. Până în 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul știintifico-fantastic. Este considerată, in mod unanim, marea doamnă a literaturii polițiste românești.

4 comentarii:

  1. Buna :) vrei sa facem schimb de link-uri? Blogul meu e: pierdutiinlumeacartilor.blogspot.ro

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur! Susțin cu desăvârșire alte bloguri de carte :)

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Pace!
    Recunosc ca am citit cateva romane de Rodica Ojog-Brasoveanu publicate inainte de 1989. Nefiind critic literar nu imi permit sa fac comentarii. Dar, are un stil alert care te tine treaz la fiecare rand al cartii....te face sa gandesti.
    Multumesc ca exista.

    RăspundețiȘtergere

Ce părere ai?