Titlu: Căutând-o pe Alaska
Autor: John Green
Număr de pagini: 288
Editura: Trei
Anul Apariției: 2014
Părerea mea:
Așa cum am admis și pe alt blog, John Green mi se pare că își dorește să fie o combinație între Salinger și Nabokov, însă nu-i prea reușeste. Adevărul e că aceste coperți frumos colorate te atrag și îți imaginezi că sub acea copertă frumoasă se ascunde o poveste frumoasă, mai ales atunci când îi auzi pe toți că această carte e "genială". Ei bine, nu.
M-am prins ce a vrut să spună John Green prin această carte, dar unele pasaje care ar fi trebuit să mă impresioneze nu au făcut-o, multe personaje au fost plate, fără nimic de zis (înafară de Alaska, care e impreviziblă, am putea spune că e un lucru tipic pentru aceste personaje). E adevărat însă faptul că finalul a mai salvat nota dar și impresia mea despre această carte însă tot am rămas nemulțumită gândindu-mă "și nu puteai să spui mai repede?".
Alaska este defapt genul de fată gen hipster cu accente grunge care se ghidează dupa motto-ul "yolo".. : "Voi fumați fiindcă vă place țigara, eu fumez fiindcă vreau să mor". Este adevărat că ea a avut niște probleme în trecut, însă nu este genul care să se atașeze de oameni așa că nu-i prea înțeleg drama care a luat sfârșit într-un final (și a început drama celorlalti, for f-ck's sake)..
Nu mă regăsesc în ea și în niciun personaj din carte. Tot ce se poate observa este cum protagonistul se lasă influențat de cei din liceul nou.. și se îndrăgostește de Alaska (era inevitabil, nu?).
Pe lângă părțile negative pe care le-am enumerat mai sus, cartea a avut și părți bune care au fost conturate în mare parte de niște citate (majoritatea fiind ultimele cuvinte ale unor oameni cunoscuți). John Green aseamănă viața cu un labirint din care trebuie să ieșim cândva, însă pentru a ieși trebuie să trecem de Marele Necunoscut iar mai apoi să nu căutăm ieșirea.. fiindcă ea va apărea în viața noastră atunci când vom avea nevoie.
Notă:
2/5
Am auzit atât de multe păreri împărțite legate de cartea asta, încât m-am decis că o să o citesc doar dacă cumva o primesc, pentru că nu vreau să o cumpăr și să fiu dezamăgită (chiar dacă există riscul să-mi fi plăcut). Am găsit și eu câteva citate interesante din cărțile lui John Green pe tumblr, dar parcă mai departe de asta nu aș merge.
RăspundețiȘtergereDrăguță recenzia, ador să citesc și recenzii negative!
deja ma speri , cartea asta o astept asa mult si eram asa oo vai trebuie sa o citesc ..esti a doua persoana care imi spune ca nu e asa buna cum se spune .. eu vreau sa fie buna :)) pentru ca imi pla Green si am sa o citesc si eu ..sper sa imi placa..
RăspundețiȘtergereOana, trebuie sa spun ca de aceasta data avem o parere diferita, nu cu mult, dar mi se pare ca ai fost usor cam dura cu JG.
RăspundețiȘtergereE greu sa mai gasesti acum carti originale, sau autori originali, pentru ca toti traim in aceeasi bula imensa in care se invart mereu aceleasi idei, dar John Green mi se pare ca se detaseaza un pic de cliseele "normale" si reuseste intr-un fel sau altul sa aduca originalitate cartilor sale.
Ai spus in recenzia ta ca ti se parea evident ca Rotofeiul se va indragosti de Alaska, ei bine si mie, dar cred ca tocmai asta a si fost ideea autorului. Rotofeiul mi s-a parut de la inceput ca pleca de acasa pentru a-si trai viata si avea de gand de la inceput sa se lase influentat de lumea in care avea sa intre, pentru ca avea de gand sa traiasca tot ce-i iesea in cale pe drumul sau spre marele necunoscut. Alaska era acolo, era nu-am-un-cuvant-anume-pentr-ea si lui i-a picat cu tronc, era exact ce cautase el, un necunoscut, asa ca s-a lasat tarat inauntrul acestui "uragan" de emotii reprezentat de Alaska si a ajuns sa fie coplesit.
Nu cred ca el a fost cu adevarat indragostit de ea, ci mai mult frustrarea ca nu o poate avea, ca ea reprezinta necunoscutul pe care l-a tot cautat si nu l-a putut avea, iar acest lucru mi s-a parut evident dupa moartea ei.
Nu stiu exact cum sa spun acest lucru, dar cred ca John Green a incercat sa o transforme pe Alaska intr-o metafora (suna ridicol, stiu), dar din perspectiva mea a cam reusit.
nu spun ca aceasta carte merita nota 5/5, nici eu nu stiu ce nota sa-i dau pentru ca sunt o multime de unghiuri din care poti privi aceasta carte, dar trebuie sa recunosc ca "Looking for Alaska" a fost ceva nou pentru mine. Nu am plans, ar fi fost ridicol sa plang, mai ales ca nu am plans la TFIOS.
Ce îmi mai plac recenziile negative, atunci când au argumente solide.:)
RăspundețiȘtergere