miercuri, 18 iunie 2014

1 Delirium de Lauren Oliver | Recenzie









Titlu: Delirium 
Autor: Lauren Oliver
Număr de pagini: 432
Editura: Nemira
Anul apariției: (mai) 2014
Gen: Distopie




Părerea mea:
Chiar dacă uneori vrem să scăpăm de dragoste, de fluturașii în stomac care reușesc doar să ne încurce și de zăpăceala tipică unui adolescent îndrăgostit, putem observa dacă ne gândim mai bine că iubirea este foarte importantă. Fără ea am fi niște oameni plați, nefericiți și cu o viață monotonă. Tocmai durerea dă esență dragostei, ne face să sperăm mai mult, să simțim mai profund unele stări caracteristici ale acesteia. Acest lucru este nuanțat foarte bine și în distopia Delirium scrisă de Lauren Oliver, aceasta fiind o carte pe care o aștept de mult timp și am avut speranțe mari de la ea. De obicei când se întâmpla astfel ajung să detest cartea dacă nu a fost așa de bună cum mă așteptam, chiar dacă este totuși destul de bună.

LIBERTATE ÎN ACCEPTARE
PACE ÎN ÎNCHISOARE
FERICIRE ÎN RENUNȚARE
-cuvinte gravate deasupra porților de la intrarea în Cripte-

Delirium a fost pur și simplu.. wow! Este combinația perfectă între o distopie și o poveste de dragoste. Aparent, nu putem observa destul de multe diferențe între societatea distopică prezentată în roman și societatea noastră. Ni se poate părea mai bună - toți oamenii sunt fericiți, după un examen de evaluare își găsesc partenerul de viață, toți indivizii sunt operați ca să nu se îmbolnăvesc de boala amor deliria nervoasă și au destul de mulți bani. La fel i se părea și Lenei, o adolescentă tipică pentru această societate. La fel ca toate celelalte fete de vârsta ei, de abia aștepta să fie operată și să își găsească partenerul. Nu dorea să se îmbolnăvească de amor deliria nervoasă și îi era frică de acest lucru deoarece mama sa s-a îmbolnăvit de asta și a suportat niște consecințe groaznice. Fericirea indusă de operație și viața monotonă i se păreau cele mai frumoase lucruri. Însă, ca în orice distopie, cineva intervine și schimbă drastic situația. În cazul de față cel care îi deschide Lenei ochii este Alex, un Invalid (cei ce nu erau de acord cu spusele celor ce controlau societatea strâmbă prezentată aici). 

"Uneori am impresia că, dacă te mulțumești doar să privești lucrurile, să stai nemișcat și să lași lumea în voia ei, timpul se oprește o clipă în loc și universul încremenește. Doar pentru o clipă. Iar, dacă vei găsi o cale să trăiești clipa aceea, atunci vei trăi pentru totdeauna."

Mi-a plăcut cum s-a jucat autoarea cu sentimentele mele, fiindcă eu chiar credeam că naiva Lena de la începutul romanului nu se va lăsa pradă mrejelor dragostei. Chiar asta a făcut iar la sfârșitul romanului d-abia o mai recunoaștem - iar ea admite același lucru.

Citiți cartea, chiar merită!

Notă: 4,9/5

Încearcă și alte recenzii:

Un comentariu:

  1. Frumoasă recenzie. Distopia despre care vorbești pare a fi una interesantă, care să te întoarcă pe toate părțile. Mersi de recomandare, ceea ce faci e minunat ! :) Zi frumoasă să ai!

    bobiță

    RăspundețiȘtergere

Ce părere ai?